Marele arhitect Richard Rogers a murit la vârsta de 88 de ani. Printre realizările sale se numără Centrul Pompidou, Millennium Dome și ”Răzătoarea de brânză” din Londra – FOTO

Arhitectul britanic Richard Rogers, cunoscut pentru proiectarea unora dintre cele mai faimoase clădiri din lume, inclusiv a Centrului Pompidou din Paris, a murit la vârsta de 88 de ani, scrie Guardian.

Rogers, care a schimbat orizontul Londrei cu creații distinctive precum Millennium Dome sau „Răzătoarea de Brânză”, „a murit în liniște” sâmbătă seara, a declarat Matthew Freud, de la agenția de comunicare Freud.

(”Răzătoarea de brânză”. Sursă foto: ©Piero Cruciatti|Dreamstime.com)

Arhitectul de origine italiană a câștigat o serie de premii pentru proiectele sale, inclusiv premiul Pritzker 2007, și este unul dintre pionierii mișcării arhitecturale „high-tech”, care se distinge prin structuri care încorporează materiale industriale precum sticla și oțelul.

Este co-creatorul Centrului Pompidou din Franța – deschis în 1977 și renumit pentru fațada sa multicoloră, acoperită de țevi – pe care l-a proiectat împreună cu arhitectul italian Renzo Piano.

(Centrul Pompidou. Sursă foto Pixattitude | Dreamstime.com)

Printre alte proiecte cunoscute ale lui Rogers se numără Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, dar și terminalele aeroporturilor internaționale din Madrid și Heathrow din Londra.

(Sediul CEDO. Sursă foto Makasanaphoto | Dreamstime.com)

Născut la Florența în 1933, tatăl său a fost medic, iar mama sa a fost elevă a celebrului scriitor irlandez James Joyce. Familia a fugit de dictatura lui Mussolini, stabilindu-se în Anglia în 1938.

Londra a fost o experiență mizerabilă pentru ei. Familia fusese confortabil în clasa de mijloc în Italia, dar relocarea îi redusese la un apartament cu o singură cameră care funcționa cu un contor cu monede pentru încălzire.

„Viața trecuse de la culoare la alb-negru”, își amintea Rogers în autobiografia sa din 2017, „Un loc pentru toți oamenii”.

Nici școala nu a fost mai ușoară. Rogers era dislexic într-o perioadă în care nu exista un diagnostic pentru această afecțiune și era „numit prost”, a declarat el în 2017 pentru Guardian.

A fost nefericit, a spus el în autobiografia sa, „plângând până la somn în fiecare noapte – ani de nefericire”.

A părăsit școala în 1951 fără nicio calificare, dar a reușit să intre la Școala Architectural Association din Londra, cunoscută pentru modernismul său. În 1962, și-a finalizat studiile de arhitectură la Yale, în Statele Unite.