Forța euro la 20 de ani face ca el să nu mai fie o temă de campanie

Euro sărbătorește două decenii la apogeul forţei sale. Actor central al funcționării Uniunii Europene, Banca Centrală Europeană se pregătește să lanseze un program de finanțare destinat țărilor membre, într-o modalitate hibridă de împrumuturi și donații. Țări precum Grecia vor primi echivalentul a 9% din PIB, scrie Folha, citat de Rador.

Potrivit celui mai recent sondaj al Eurobarometrului, măsurătorul opiniei publice în Uniunea Europeană, 80% dintre cetățenii ţărilor care alcătuiesc blocul susțin euro.

Entuziasmul surprinde, atât de mare a fost demonizarea monedei în cea mai mare parte a scurtei sale existențe. La începutul secolului, mișcările anti-sistem au exploatat creșterea costului vieții generată de introducerea euro pentru a radicaliza dezbaterea referitoare la Uniunea Europeană. Victoria „nu”-ului la referendumul privind Tratatul Constituțional European organizat în Franța în 2005 a marcat începutul unei ere de incertitudini.

Din acel moment, dezbaterea tehnică asupra meritelor noului sistem monetar, atât de provocatoare în anii ’90, a făcut loc unei campanii cu tonuri populiste puternice care a reunit libertarienii anticapitalişti și naționaliști care au aderat la tezele lui Milton Friedman.

După criza din 2008 și după impunerea unor măsuri de austeritate brutale în țările din sudul continentului, euro a început să fie caricaturizat ca piesă finală a unui proiect de colonizare a celorlalţi europeni de către germani în colaborare cu tehnocrații din UE. O retorică delirantă, dar extraordinar de eficientă, care a servit ulterior drept inspirație pentru campaniile pentru Brexit din Marea Britanie și împotriva OMS sau a Națiunilor Unite în Americi.

Episodul Grexit, când grecii au votat masiv împotriva unui nou plan de corecţie fiscală într-un act de rebeliune împotriva Uniunii Europene, a reprezentat o cotitură în istoria monedei euro.

Chiar și la paroxismul crizei, când dezmembrarea sistemului monetar părea a fi singura soluție posibilă, susţinerea monedei nu a coborât niciodată sub 60%, chiar și în țările cele mai pedepsite de austeritate.

Pandemia nu a făcut decât să consolideze convingerile pro-euro ale europenilor. Astăzi, grecii, portughezii și atâţia alții sunt pe deplin conștienți de faptul că guvernele lor respective nu vor putea niciodată să navigheze pe mările pandemice înarmate cu monedele lor de altădată.

Drahmele, scuzii nu ar fi bune de nimic pentru a combate inflația și pentru a stabiliza lanțurile de aprovizionare. Coșmarul lirei, moneda turcă ce tocmai a cunoscut cel mai rău an din ultimele două decenii, s-ar repeta probabil și în alte țări europene.

Dovezile în favoarea euro sunt atât de puternice, încât populiștii au fost nevoiți să considere revolta încheiată. Gata să-şi înceapă cea de-a treia campanie prezidențială, Marine Le Pen se va poziţiona pentru prima dată în favoarea menținerii Franței în zona euro. Rivalul său de extremă-dreapta, Eric Zemmour, care a susţinut public Frexit-ul de-a lungul carierei sale de jurnalist, și-a retras şi el sloganul.

Temă structurală în dezbaterea economică europeană din ultimele două decenii, euro pur și simplu a încetat să mai fie un subiect de campanie.