Crioprezervarea ovocitelor poate fi soluția pentru femeile care vor să devină mame mai târziu. Situațiile în care se recomandă

A planifica momentul în care un cuplu dorește aducerea pe lume a unui copil poate însemna ceva mai mult decât renunțarea la folosirea mijloacelor de contraceptive. Medicina modernă oferă și posibilitatea ca materialul genetic să fie crioprezervat pentru a fi folosit ulterior în vederea obținerii unei sarcini cu ajutorul tehnicilor de reproducere asistată, respectiv a fertilizării in vitro.

Justificare pentru crioprezervare: de la probleme de sănătate la lipsa unui partener

De ce ar opta o femeie pentru crioprezervarea ovocitelor? Pot fi atât motive medicale, îndreptățite, cât și sociale. În primul caz, poate fi vorba despre o femeie care nu are copii, care este diagnosticată cu o afecțiune oncologică și care va urma un tratament precum chimioterapia sau radioterapia.

În ambele situații, agresivul tratament nu distruge doar celulele canceroase ci și capacitatea de reproducere a femeii. Crioprezervarea ovocitelor este o soluție și o asigurare că vor putea deveni mame inclusiv femeile diagnosticate cu insuficiență ovariană prematură, cu endometrioză, sau cele care urmează să fie supuse unei intervenții chirurgicale de extirpare a ovarelor.

Pentru că rezerva ovariană se diminuează constant pe măsura trecerii timpului, unele femei tinere, cu vârsta sub 35 de ani, pot prefera crioprezervarea materialului genetic pentru a deveni mame atunci când își vor dori acest lucru sau se vor simți pregătite. Iar motivele sociale care stau la baza apelării la această procedură să fie dorința de a-și termina studiile, de a-și construi și consolida cariera sau pur și simplu lipsa unui partener stabil. Congelarea ovocitelor se realizează conform unui protocol, același în toate clinicile de reproducere umană asistată, inclusiv în România.

Ce pași trebuie să urmeze o femeie

În vederea crioprezervării ovocitelor primul pas îl reprezintă examinarea transvaginală cu ultrasunete și efectuarea analizelor din sânge pentru a se obține informații cu privire la funcția ovariană și a fi identificat numărul de ovocite. Urmează apoi administrarea tratamentului de stimulare ovariană, un tratament hormonal pe o perioadă de 9-12 zile, în doze care variază de la o pacientă la alta, în vederea stimulării ovarelor de a produce mai mulți foliculi (săculeți plini cu lichid, care conțin ovocite).

În această perioada se va realiza o monitorizare ecografică pentru a se urmări dezvoltarea foliculilor. Dacă dezvoltarea lor decurge normal și corect, va fi administrat un alt tratament care să ajute ovocitele să se maturizeze. Când ele ating maturitatea, sunt extrase (sub anestezie) prin aspirație cu ac fin, printr-o procedură ghidata de ultrasunete. În funcție de numărul de ovocite existente, procedura durează între 30 și 45 de minute.

De la congelare lentă la vitrificare

După recoltare, în laborator, un embriolog va selecta ovocitele sănătoase în vederea crioprezervării. Studiile actuale indică faptul că pentru femeile sub 35 de ani, pentru a obține o sarcină de succes sunt necesare cel puțin 8-10 ovocite sănătoase congelate. Succesul depinde de cantitatea și calitatea ovocitelor, dar și de vârsta lor la recoltare și congelare. Cu cât sunt mai tinere, cu atât rata de succes este mai mare.

Crioconservarea se poate efectua prin două metode: clasic, prin congelare lentă (slow freezing), cu soluții crioprotectoare, sau prin vitrificare.

Atunci când ovocitele sunt înghețate în laborator, prin metoda clasică, obiectivul principal este evitarea formării de cristale pe măsură ce fluidul din acestea începe să înghețe la temperaturi sub zero grade Celsius. De ce sunt periculoase cristalele: în primul rând pentru că un cristal de gheață este ascuțit și poate străpunge cu ușurință membrana celulară, apoi pentru că pe măsură ce apa din celulă se transformă în gheață, aceasta se mărește în volum și există riscul să se rupă.

Cea mai modernă și avansată metodă de crioprezervare a ovocitelor este vitrificarea. Tehnica aceasta constă în folosirea unei concentrații mari de crioprotector și congelarea ultrarapidă a ovocitelor încărcate în niște mici dispozitive de depozitare. Avantajul vitrificării este acela că în acest fel se evită riscul formării cristalelor de gheață și distrugerea celulară, lucruri care se pot întâmpla în congelarea lentă. Prin răcirea rapidă și folosirea concentrațiilor crescute de crioprotectoare, ovocitul nu îngheață ci se transformă într-o substanță asemănătoare sticlei.

Ovocitele vitrificate sunt apoi depozitate în azot lichid, la o temperatură de -196 de grade Celsius. Activitatea lor celulară se oprește, rămânând însă viabile pe termen nelimitat. Totuși, legislațiile unor țări impun termene limită care pot ajunge până la zece ani. În România, legislația este corelată cu cea europeană, fără însă să existe un termen limită impus. Perioada maximă de stocare este stabilită la nivelul fiecărei clinici de fertilitate, pe baza rezultatelor, datelor științifice și a standardelor de bune practici. (De menționat că și embrionii, obținuti prin fertilizare in vitro, pot fi crioprezervați prin aceeași metodă a vitrificării.)

La momentul folosirii ovocitelor/embrionilor crioprezrvați prin vitrificare pentru obținerea unei sarcini, procesul este efectuat în sens invers: se realizează decongelarea iar crioprotectorul este înlocuit cu apă, pentru rehidratarea celulelor. Un alt mare avantaj al tehnicii de vitrificare este acela că, la decongelare, rata de supraviețuire a embrionilor este în mod constant peste 90%.

Ce artă studiile făcute asupra copiilor obținuți prin astfel de proceduri

Un studiu realizat în 2021 a indicat nu numai că vitrificarea ovocitelor nu afectează negativ creșterea și sănătatea copiilor dincolo de perioada neonatală, dar și că dezvoltarea lor mentală și fizică a fost comparabilă (în cei 6 ani de urmărire a grupului de referință) cu cea a copiilor obținuti prin FIV cu ovocite proaspete. Totuși, pentru a fi evaluate consecințele pe termen lung după vitrificarea ovocitelor, este crucial să se obțină dovezi suplimentare din studiile de evaluare a dezvoltării pediatrice, inclusiv dezvoltarea psihomotorie, rezultatele școlare și prevalența bolilor cronice.

Sursa foto: Dreamstime.com