Sociollogica: Despre referendumul care se apropie (partea 2)

Partea 1 a fost scrisa acum o luna si doua zile. La acel moment:

• Traian Basescu nu fusese suspendat, dar suspendarea era previzibila
• nu era clar daca cvorumul urma sau nu sa fie necesar (USL avand majoritatea in parlament urma in mod evident sa schimbe legea referendumului pentru a elimina necesitatea unui cvorum)
• tema boicotului nu exista.

Motivul pentru care revin acum asupra subiectului si nu dupa referendum: boicoturile vor schimba in mod radical situatia. Cifrele de acum o saptamana nu mai au importanta, in special cele care fac referinta la cei care voteaza „NU”.

Campania lui Traian Basescu, strict prin prisma cifrelor

Scriam atunci:

„Cine este de partea lui Traian Basescu?

a. 2,2 milioane de votanti PDL de la alegerile locale care tocmai au avut loc. (…)

b. Sustinatori ai presedintelui care, din diferite motive tinand de candidatii PDL sau de PDL insusi, nu au votat acest partid la alegerile de acum doua saptamani. Maxim 500 de mii de persoane – poate mult mai putin.

(…) O intrebare importanta: cat de mult va reusi el sa recupereze pana la clipa referendumului?”

Raspunsurile la intrebarea: „cati din romanii aflati in tara spun ca ar vota NU?”

IMAS, 5-7 iulie: 21,9%

Avangarde, 7-11 iulie: 18,5%

(romani care au incredere mare sau foarte mare in TB: 20%)

[10 iulie: CCR decide introducerea cvorumului]

[TB nu sustine boicotul, ba chiar se opune acestei idei]

CURS, 11-16 iulie: 20%

Avangarde, 16-21 iulie: 18,3%

CCSB, 18-21 iulie: 19,5%

[23-24 iulie: TB sustine boicotul, PDL il adopta]

Daca luam in calcul si marjele de eroare, sustinerea pentru Traian Basescu s-a plimbat intre 17% si 23%. Acest ultim procent include si cei care boicoteaza din motive civice, ca opozitie fata de modul in care a fost suspendat presedintele. (cine avea de gand in mod serios sa boicoteze referendumul inainte de decizia CCR privind introducerea cvorumului facea rau lui Traian Basescu, si nu bine).

• 17% din populatia aflata in tara = aproximativ 2,7 milioane.
• 23% din populatia aflata in tara = aproximativ 3,6 milioane.

Vorbim despre minim 100 de mii si maxim 1,3 milioane de oameni care s-au alaturat cauzei anti-demitere fara sa fi votat PDL la locale si fara sa fie sustinatori infocati ai lui Traian Basescu in lunile anterioare. Este rezonabil sa consideram ca numarul lor este undeva pe la mijloc: intre 500-900 de mii de persoane.

Marea intrebare in perspectiva parlamentarelor este legata de acesti oameni. Vor putea fi ei mobilizati pentru PDL/ICCD?

Este posibil ca acest lucru sa fie mai greu decat se crede. In trecut am avut urmatoarea poveste:

• Referendum 2007: 6 milioane voturi anti-demitere
• Parlamentare 2008: 2,2 milioane voturi pentru PDL
• Prezidentiale 2009 (turul unu): 3,1 milioane voturi pentru TB
• Prezidentiale 2009 (turul unu): 5,2 milioane voturi pentru TB

PDL nu a reusit sa fructifice atunci decat 36% (!) din votul anti-demitere.

Pana si Traian Basescu nu a reusit decat sa ajunga la 800 de mii de voturi distanta de numarul de voturi din 2007, si asta daca luam drept reper turul doi al prezidentialelor.

Trecand la o perspectiva mai larga, trebuie spus un lucru care poate parea evident: daca necesitatea unui cvorum n-ar fi existat, Traian Basescu ar fi pierdut referendumul.

Scriam acum o luna:

„Presedintele va incerca in mod evident sa reduca credibilitatea liderilor USL in ochii sustinatorilor acestor partide. Antipatia larg raspandita fata de presedinte i-ar putea juca feste acestuia, reducand credibilitatea argumentelor utilizate. Cel mai probabil se va ataca prin interpusi. Din perspectiva lui Traian Basescu, cei 4,4 milioane [de votanti USL] trebuie sa devina in ziua votului… 2,8 milioane sau mai putini. Aici este frontul central al referendumului.”

Frontul central a fost o infrangere pentru Traian Basescu. Daca exclusiv votantii USL de la locale ar fi sustinut demiterea, in sondaje optiunea „DA” ar fi fost aleasa de 27,5% din populatia aflata in tara. Cele mai pesimiste estimari, cu marja de eroare cu tot, arata ca cel putin inca 10% din populatie, oameni care nu votasera USL la locale, s-au raliat cauzei „DA”. Daca USL a pierdut electorat dupa locale, atunci procentul acestora este si mai mare.

Concluzii

Asumarea boicotului de catre PDL schimba in mod evident dinamica. Este posibil ca numarul votantilor „DA” sa scada semnificativ tocmai datorita boicotului („votul meu nu mai conteaza, oricum nu se valideaza referendumul”). Ce s-a intamplat insa in campanie este important:

1. Atat Traian Basescu cat si USL si-au coalizat temporar sustinatori. De vazut daca ei vor fi mentinuti in lunile urmatoare, in perspectiva parlamentarelor.

2. Tema anti-Traian Basescu va ramane extrem de fertila si dupa referendum.

3. PDL/ICCD se confrunta cu o dilema interesanta:

a. pot incerca sa utilizeze masiv tema referendum/lovitura-de-stat pentru a capta electoratul venit alaturi de TB dupa suspendare. Acest lucru i-ar izola insa de majoritatea populatiei votante;

b. pot incerca sa concentreze atentia populatiei pe alte teme, asumand implicit o trecere a lui Traian Basescu in planul doi al campaniei.

4. In ciuda emotiilor extrem de puternice, campania nu a adus modificari de amploare in perceptia populatiei cu privire la principalele forte de pe scena politica. Radicalizarea, insa, este un fenomen evident.

Comenteaza pe Sociollogica