Cine a fost Andrei Jdanov? Marele Inchizitor si teroarea stalinista

Experimentele comuniste n-ar fi fost posibile fara acei sacerdoti deopotriva fanatici si cinici, pentru care sacrificiile umane (ale altora, nu ale lor, desigur) erau mereu justificate de o pretinsa cauza superioara. Zelotul paradigmatic, exponentul si inspiratorul acestei falange de posedati ideologi (au existat in fiecare “famiglie” politica leninista) a fost Andrei Aleksandrovici Jdanov (1896-1948). Nu multa lume stie astazi cine a fost Jdanov si ce rol odios a jucat el in campaniile desantate de distrugere a valorilor literare, muzicale, cinematografice si stiintifice din URSS. Ca membru al cercului intim al lui Stalin in anii Marii Terori, a fost direct responsabil de masacre in masa. Ca supraveghetor al ideologiei dupa 1945, a condus campanii inversunate impotriva celor acuzati de “liberalism” si “cosmopolitism”. Ca exponent al politicii externe staliniste, a formulat “Doctrina Jdanov” care impartea maniheist lumea in “doua lagare”. Europa de Est apartinea celui socialist, un lagar la propriu si la figurat.

Activist din categoria dura, devotat fara preget lui Stalin, Jdanov a fost prototipul militantului lipsit de caracter, personalitate ori framantari psihologice. A indeplinit ordinele despotului sociopat fara murmur, s-a pretat la cele mai josnice actiuni pentru a satisface setea de putere a celui numit de Martin Amis “Koba cel Groaznic”. Relativ cultivat, cunoscator al marii literaturi ruse, vorbitor de franceza, iubitor de muzica clasica, Jdanov a fost in egala masura un personaj fara sira spinarii, oricand disponibil pentru cele mai sordide aranjamente. Urmasul lui Serghei Kirov la conducerea organizatiei de partid din Leningrad a organizat epurarile cumplite din anii Marii Terori, in compania altor acoliti ai lui Stalin si sub bagheta acestuia. Si-a construit un cerc de colaboratori care aveau sa devina extrem de influenti mai ales dupa 1946 cand Jdanov a dobandit pozitia de principal aghiotant al lui Stalin in secretariatul CC.

Numele “piticului sangeros” Nikolai Ejov a intrat in memoria unei populatii decimate si terorizate drept ejovscina, epoca lui Ejov. Tot astfel campaniile isterice impotriva cosmopolitismului, formalismului, “decadentismului” organizate de patronul ideologiei, mai ales intre 1946 si vara anului 1948, cand inceta din viata in urma unui infarct, sunt stiute sub denumirea de jdanovscina. Fiul lui Jdanov, Iuri (1919-2006), a fost un scurt timp casatorit cu Svetlana, fiica dictatorului, si a lucrat ca sef al sectorului stiinta al CC. O anumita bravada l-a facut sa-si exprime retinerile in raport cu sarlatanul Trofim Lisenko, pseudo-agronomul care a condus cruciada impotriva geneticii. Criticat de Stalin, Iuri si-a facut “autocritica”, iar tatal sau a patronat persecutiile impotriva oamenilor de stiinta care refuzau sa accepte aberatiile primitivului neo-lamarckism al lui Lisenko si al asociatilor sai cu ambitii filosofarde precum Isaak Prezent, Mark Mitin si Pavel Iudin.

In 1946, Jdanov a fost autorul rezolutiei de pomina “Despre revistele “Zvezda” si “Leningrad”, care a dus la anatemizarea Annei Ahmatova si a lui Mihail Zoscenko. Discursul lui Jdanov de condamnare a marii poete Ahmatova (denuntata drept o “combinatie de tarfa si calugarita”), al carei sot, poetul Nikolai Gumiliov, fusese executat in timpul lui Lenin, ramane una dintre piesele cele mai abjecte ale dosarului obscurantismului stalinist. Fiecare rand al acestui text de funesta amintire, o culme a delirului isteric dezlantuit sub semnul intaririi vigilentei revolutionare, a fost verificat si editat de Stalin personal, care nutrea o ostilitate viscerala in raport cu o scriitoare ce refuzase sa se inregimenteze in detasamentul “inginerilor sufletului uman”.

Anna Andreevna Ahmatova nu a inteles niciodata ce a provocat acea furtuna. Nu citea ziarele, a aflat despre condamnarea ei de la o cunostinta cu care s-a intalnit intamplator. Fiul ei, Lev (Liova) Gumiliov, era in in Gulag. Intalnirile cu Isaiah Berlin din 1945 i-au fost fatale autoarei “Requiem”-ului, politia secreta l-a informat pe Stalin si astfel a demarat actiunea punitiva. Nu a fost deportata, era totusi cea mai respectata voce a marii poezii ruse, dar a fost umilita, injosita, agresata verbal de o maniera absolut atroce. A fost practic linsata.

Acelasi Jdanov a fost direct implicat in pregatirea documentelor legate de infiintarea Cominformului in toamna anului 1947 si, in iunie 1948, a fost, impreuna cu Stalin si Molotov, artizanul excomunicarii lui Tito ca tradator, asasin si spion. Nu este exagerat sa spunem ca pentru Iosif Chisinevschi si Leonte Rautu in Romania, pentru Jakub Berman in Polonia ori pentru Jozsef Revai in Ungaria, a-l emula pe Jdanov insemna maxima aspiratie. Inchizitorii locali se proiectau cu fervoare in imaginea Marelui Inchizitor de la Moscova.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro