ANALIZA Referendumul pentru familie în spirala nemulțumirii sociale

La citirea unui astfel de titlu, reacția standard a unui organizator de referendum va fi, foarte probabil, una de tipul: care proteste și care spirală; pe 6-7 octombrie a fost vorba de un simplu dezinteres față de o problemă majoră a societății românești; noi am votat în parlament pentru referendumul referitor la familie dar nu ni l-am asumat (bizar votul acesta pe care nu ți-l asumi prin consecințe!); eșecul, dacă este unul, aparține poporului român nu partidului nostru sau parlamentului; în numai două zile de referendum nu putea fi vorba de schimbări fundamentale, de o spirală a protestelor. Opoziția , la rândul ei, expediază problema prin referire la partidul din coaliția majoritară de la guvernare,la liderul acesteia și la guvern. Toate acestea sunt, în bună măsură, declarații politice. Frecvent, nu adevărul este miza lor ci apărarea partidului, grupului de interese, coaliției, Parlamentului.

Niciun cuvânt în reacții de acest tip și nici în cele larg circulate în mass-media despre explicațiile care vin dinspre votanții actuali sau potențiali. Frânturi de explicație au fost furnizate numai prin referire la ratele județene inegale de participare la vot, la diaspora care „la Londra a ieșit în număr copleșitor la vot” sau la faptul că românii nu au înțeles miza reala a votului. Oricum, nu îmi propun aici să comentez astfel de abordări.

Normal ar fi să ne ajute sondajele care au premers referendumul și cele de după. Cele premergătoare votului au alimentat un optimism debordant sau unul temperat:Avangardeanunța la sfârșit de septembrie că 66% dintre alegători au declarat că vor merge la vot; CURS raporta la început de octombrie, mai prudent, o reușită la limită a referendumului, cu 34% participare la vot estimată și marjă de eroare de 3%.Sociopolraporta o estimare de 35% participare la vot la referendum, pornind de la o declarație de intenție de participare sigură de 48%. Așa-zisele sondaje online (recunoscute ca neștiințifice, desigur, dar folosite din plin în jocul mediatic) ale unor jurnale au întreținut degajat optimismul cu procente de mult peste 30%.

De unde vine decalajul imens dintre estimările de sondaj cu participare de peste 30% și realitatea referendumului cu numai 20% ? Greu de spus, în lipsă de date de sondaj la nivel de individ. Voi încerca să răspund la întrebare cu singurele date disponibile pe temă referitoare la participarea la vot în profil teritorial, pe secții de votare. Pentru a le putea pune în relație cu alte caracteristici ale mediului de vot a fost nevoie să le agreg la nivel de comună sau oraș , de unitate administrativ-teritorială (UAT). Desigur, relațiile pe care le aflăm la nivel de localitate nu pot fi transferate (pentru a evita „eroarea ecologică”) ca atare la nivel de individ. Votul are însă o componentă comunitară dată de interacțiunile dintre indivizi care locuiesc în apropiere și de cultura comunitară.

Dubla motivație a participării la referendum

Prima ipoteză de la care pornesc este cea a dublei motivații pentru participarea la Referendum. Aceasta s-a manifestat nu numai prin motivația standard dată de tema sau întrebarea referendumului referitoare la modificarea Constituției și, implicit, la definirea familiei. În egală măsură , decizia de participare la votul solicitat prin referendum a fost luată, foarte probabil, și în funcție de încrederea acordată actorilor care au fost percepuți ca fiind responsabili, direct sau indirect , de organizarea referendumului. Mai exact,încrederea în PSD, majoritar în coaliția de guvernare, și încrederea în guvernul care efectiv a organizat referendumul au devenit premise esențiale în decizia de a participa sau nu la vot. Încrederea în Biserica Ortodoxă Română a contat mai ales în legătură cu motivația religioasă a votului.

Lanțurile cauzale în care se încadrează cele două tipuri de motivații sunt prezentate, sintetic, în figura 1.Motivațiile ca atare sunt prezente la nivelul categoriilor de încredere în diferiții actori instituționali ai referendumului și în ideologiile pe care populația le-a adoptat ca temei de (ne)participare la vot.

Figura 1. Model teoretic pentru analiza participării la referendumul din 6-7 octombrie 2018

Motivația politică a participării la vot a fost, practic, ignorată în dezbaterile publice premergătoare referendumului. Faptul nu a împiedicat însă alegătorii să își ia decizia de a participa sau nu la vot în dublu registru, religios dar și de încredere în actorii politici cu rol esențial în organizarea și promovarea referendumului. Ideea că alegătorii sunt ca niște bile metalice pe care le poți pune pe o direcție sau alta este, evident, nerealistă. Era și este normal ca alegătorii să aibă reflexivitate, gândire critică, și să aprecieze dacă cei care au susținut proiectul referendumului în parlament și în guvern sunt ”de încredere”. Lipsa de încredere în actorii politici a dus automat la adoptarea ideii de neparticipare la vot. În cazul unei acțiuni complexe, insuficient explicate și argumentate , nu adopți automat soluții propuse de ”sfătuitori” în care nu ai încredere, chiar dacă argumentarea de pornire, dată de cele trei milioane de semnături de inițiere este una foarte puternică.

Spirala tăcerii

Cea de-a doua ipoteză a analizei se referă la dinamica motivației politice a votului. Este probabil că acesta a avut o dinamică negativă accentuată în legătură directă cu dinamica negativă a climatului de opinie publică. Este foarte probabil că acest climat de neîncredere în guvern și în coaliția de guvernare s-a accentuat pe o linie manifestă începând cu mișcările de stradă din ianuarie-februarie 2017 . Datele de sondaj referitoare la neîncrederea în guvernul României, produse prin Eurobarometre (vezi figura 1) susțin ideea. Românii nu au mai avut un nivel de neîncredere atât de ridicat în propriul guvern ca în primăvara anului 2018 din toamna anului 2013. Trendul respectiv s-a accentuat în contextul manifestațiilor de protest din 10 august 2018.

Figura 1. (Ne)încrederea în guvernul României 2015-2018 (%)

Într-un astfel de context, sondajele premergătoare referendumului nu au mai dat informația relevantă în măsura în care nu au înregistrat și ceea ce se cheamă climat de opinie publică, respectiv percepția asupra participării celorlalți la referendum. Nu intru aici în detalii de argumentare .Fac numai trimitere la cunoscuta teorie a spiralei tăcerii (Noelle-Neumann, 2004, Matthes et al. 2018). Aplicarea ei în contextul dat pornește de la constatarea că sondajele de opinie publică anterioare referendumului au eșuat în predicția ratei de participare la vot tocmai prin ignorarea schimbărilor în climatul de opinie de încredere în principalii actori politici. Chiar dacă au fost sondaje care au măsurat și acest aspect , informațiile respective nu au fost încorporate în raportări publice asupra predicțiilor de prezență la vot. Evenimente publice precum manifestația diasporei din 10 august și modul violent în care jandarmeria a reacționat, plus modul neconvingător în care guvernanții s-au raportat la proteste nu au făcut decât să accentueze neîncredere în principalii actori politici ai promovării referendumului pentru familie.Cert este că în ecuația votului la referendum nu poate fi ignorat climatul de opinie publică asociat agendei publice și guvernării. Ignorarea acestei componente și în sondajele raportate public și în discursul politic a dus la eșecul predicțiilor referitoare la prezența la vot.

Ipoteza unui efect de tipul spirala tăcerii în explicarea participării la votul de la referendum nu poate fi dovedită în afara măsurării în timp a climatului de opinie publică. Ceea ce putem face, cu datele existente la nivel de localitate, publicate de către BEC, este numai evidențierea unor fenomene care, indirect, pot susține ipoteza. Este ceea ce prezint în continuare. Premisa formalistă a alegătorului care ia decizia de a merge la vot numai funcție de tema referendumului și nu și prin raportare la percepția pe care o are despre organizatorii referendumului este clar infirmată de datele acestei analize.

Spațiul sociocultural al (ne)participării la referendum

În pofida nivelului general redus de participare la votul pentru referendum, comunitățile locale au manifestat pattern-uri comportamentale de vot extrem de diferite. Factorii sociali, culturali și politici care au dus la un nivel sau altul de vot pot fi grupați în cinci categorii. Modelul teoretic din figura 1 este puternic susținut prin constatările empirice ale analizei. Nu a fost vorba numai de religie și percepție politică. Au contat foarte mult și gradul de modernitate a comunității locale și microregiunea (în sens de județ) de care aparține comunitatea. Un rol secundar, dar semnificativ, totuși, a revenit și experienței de migrație în străinătate. În plus după cum se poate constata din datele tabelului 1, determinarea participării la vot a fost puternic diferențiată între rural și urban.

Profilul religios al comunității a contat foarte mult. Apartenența confesională a avut, însă, influențe diferite. O pondere mai mare a cultelor baptist și penticostal la nivelul comunității a sporit semnificativ probabilitatea de participare la referendum. Un efect pozitiv și semnificativ a avut și ponderea creștinilor ortodocși. Ponderea adventiștilor nu a influențat semnificativ participarea la vot. O pondere mai mare a protestanților (luterani și calvini) a contribuit la reducerea participării la votul prilejuit de referendum. Greu de stabilit cât din acest efect este legat de religie și cât de etnie. Apartenența la cultul penticostal pare să fi avut un impact pozitiv asupra participării la vot, mai mult în urban decât în rural. De ce toate aceste diferențieri de impact asupra participării la referendum, între confesiuni, este o altă temă asupra căreia nu voi insista în contextul de față.

Tabel 1. Predictori ai ratei locale de participare la votul pentru referendum

Sursa de date primare pentru date electorale: BEC (referendumul din 2018) și Autoritatea Electorală Permanentă pentru rezultate ale alegerilor locale din 2016. Restul datelor primare: INS. Pentru indicele modernității locale și pentru indicele experienței de migrație vezi Sandu 2016. Regresii OLS în STATA, cu includerea succesivă a cinci grupări de variabile (nestreg) – modernitate, apartenență politică a primarilor, profil religios, experiență comunitară de migrație și localizarea microregională (județeană) a comunelor și orașelor. București și Ilfov au fost considerate categorii de referință pentru blocul de variabile județe. Valorile aferente coeficienților de regresie pentru județe nu sunt prezentate în acest tabel.R2 cu primul bloc de predictori este de 0.14. Adăugarea blocului II sporește R2 cu 0.07. Blocul III, referitor la variabilele de religie duce la o creștere a lui R2 cu 0.17. Blocul IV aduce numai o creștere de 0.009, iar blocul V (județe) de 0.18. Modelele sunt testate pentru coliniaritate și VIF nu depășește 4. Variabila dependentă – rata locală de participare la vot (transformare logaritmică) este calculata ca pondere alegători din listele electorale din UAT care au participat la vot, din total alegatori înscriși în listele UAT. Nu au fost incluși la numărătorul fracției cei care au votat pe liste suplimentare. Am notat prin (ln) transformarea logaritmică a variabilei astfel încât să fie redus impactul cazurilor de valoare extremă asupra coeficienților de regresie. Am lucrat cu erori standard robuste prin folosirea comenzii cluster cu specificarea județelor în care se afla localitățile.

Politizarea referendumului pare să fi fost mai mare în rural decât în urban. Prezența unui primar PSD în comună a sporit semnificativ probabilitatea de participare la votul pentru referendum. Efectul respectiv nu apare și în urban. Prezența unui primar liberal în comună tinde să reducă probabilitatea de participare la referendum dar nu în mod semnificativ. (Trendul există însă și este de luat în seamă pentru că din 2861 de comune, 2521 au fost incluse în analiza noastră.) Impactul pozitiv, semnificativ, al apartenenței primarului la PSD asupra participării la vor în rural trebuie interpretat cu prudență. În spatele acestei relații se poate afla pur și simplu o pondere mai mare de votanți în favoarea acestui partid și acest din urmă factor să determine efectul de participare la vot. Dacă este așa, atunci apare întrebarea de ce în urban nu înregistrăm același efect. În plus, nu trebuie uitat că metoda de analiză folosită pentru construirea tabelului 1 permite înregistrarea efectelor nete, specifice unui anumit factor, ținând sub control toți ceilalți predictori din model.

Așa cum era de așteptat efectul de localitate mare și implicit de densitate sporită se regăsește și în cazul de față pe total localități, dar în special în mediul rural: localitățile mari tind să aibă rate mai mici de participare la vot. Pare să fie vorba de condiții favorabile pentru interacțiune socială intensă, comparații multiple, gândire critică etc. Tot în seria efectelor de modernizare regăsim și modelul participării reduse la vot pentru comunele sau orașele care au ponderi mai mari de populație tânără.

Modernitatea locală a contat, independent de toți ceilalți factori din modelele de analiză din tabelul 1 ca factor de descurajare a participării la referendum. Efectul este vizibil în special în mediul rural. Nu numai nivelul ci și tipul de modernitate locală a contat (tabelul 2). Așa aflam că pragul la referendum a fost atins în unul singur dintre cele 12 tipuri prezentate în tabelul 2. Procentul de 30% participare la votul pentru referendum a fost realizat numai în comunele cu tradiționalism consistent, cumulativ și în orașele de tradiționalism demografic. Nivelul minim de participare la referendum a fost atins în orașele de modernitate cumulativă.

Citeste intreg articolul si comenteaza pecontributors.ro