Jurnal de cărți. Elena Ceaușescu și rolul ei în arhitectura puterii comuniste
Voi începe însemnările prilejuite de lectura cărții Elena Ceaușescu sau Anatomia unei dictaturi de familie datorată istoricului Cosmin Popa (Editura Litera, București, 2021) cu o amintire.
Până în luna martie a anului 1965, adică până la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, doar inițiații, adică un număr restrâns dintre români știau cine sunt soțiile principalilor reprezentanți ai nomenclaturii comuniste. Accidentul biografic din viața prim-secretarului PMR care a refuzat cu obstinație să se recăsătorească explică în bună măsură absențele cu pricina. Preluarea puterii de către Nicolae Ceaușescu va aduce cu sine relativ repede schimbarea progresivă a situației. În felurite ocazii publice „tovarășele de viață” ale așa-numiților baroni ai lui Dej aveau să dobândească o anumită vizibilitate. Comunicatele de presă erau însă relativ sărace în informații, mulțumindu-se la început să spună că la evenimentul X tovarășul Y a luat parte „împreună cu soția”. Doar mai apoi, soțiile în cauză aveau să dobândească un nume și de abia atunci au căpătat o oarecare norietate prezențe precum Elena Maurer, Maria Chivu sau Marta Drăghici. Dar și, desigur, Elena Ceaușescu. Ceea ce nu l-a împiedicat pe jurnalistul Mihai Lazăr care, la un moment dat, prezenta Știrile externe din Telejurnalul TVR să aibă un lapsus în clipa în care, introducând o corespondență despre o vizită la Paris a lui Nicolae Ceaușescu, să-i numească acestuia soția tovarăsa Nicolae Ceaușescu. Indiciu clar că slujbașul Televiziunii nu era defel familiarizat cu numele celei ce tocmai își pregătea și i se pregătea o fulminantă carieră politică. Era un apt care, dacă s-ar fi consumat câțiva ani mai târziu, ar fi fost absolut impardonabil. și s-ar fi soldat cu o drastică sancționare a vinovatului. Acesta pentru simplul motiv că într-un timp record, îndeosebi în intervalul 1973-1976 , Elena Ceaușescu devenise o componentă esențială a arhitecturii puterii de la București.
Cum s-a produs mutația cu pricina? Cât de reale sunt zvonurile în conformitate cu care ea ar fi fost stimulată de modele precum Jian Quing sau Isabel Peron? Cât s-au distanțat Nicolae și Elena Ceaușescu de respectivele modele? A fost vorba despre un calcul sau despre un instinct? Care au fost dimensiunile adevărate ale puterii pe care și-a construit-o prin timp ori i-a fost predată, cum se spune, la cheie, Elenei Ceaușescu? A existat aievea un duumvirat, o creștere progresivă și deliberată a influenței Elenei Ceașescu până într-acolo încât ea să fie cea care controla mai toate acțiunile secretarului general? Exista un fel de cenzură a Cabinetului 2 asupra Cabinetului 1? Și dacă da, din ce motive? A fost el bun și ea rea? Dsxpre ce fel de cenzură a fost vorba? Protectivă sau menită să îi asigure Elenei Ceaușescu o marjă de manevrĂ? Cum a fost pregătită creșterea tot mai accentuată a ponderii Elenei Ceaușescu în ansamblul deciziei bucureștene prin teoriile referitoare la promovarea femeilor în ierarhia socială și profesională a României? Cât a fost adevăr și cât minciună, cât s-a pus în practică din teoria referitoare la impunerea politicilor de gen? A fost respectiva promovare una autentică sau, dimpotrivă, de la un moment dat încolo, prim-viceprim-ministrul guvernului a ajuns să reprezinte chiar o adversară a femeilor? Cea din cauza căreia viața acestora a devenit și mai amară. A ajuns în chip real, în ultimul deceniu comunist, Elena Ceaușescu să îl domine pe secretarul general al PCR astfel încât să îi controleze chiar să îi cenzureze acestuia acțiunile? Cum a controlat, supervizat, influențat Elena Ceaușescu ansamblul relațiiilor din interiorul familiei Ceaușescu? Cât de adevărat e faptul că Elena Ceaușescu se gândea chiar la posibilitatea unui transfer de putere mai întâi către ea însăși și mai apoi înspre Nicu Ceaușescu în cazul dispariției ocupantului Cabinetului 1? Cum și cât a controlat Elena Ceaușescu politica de cadre a partidului? A ajuns ea să fie un veritabil factotum? Să dețină controlul absolut? Cât a influențat soția secretarului general al PCR punerea în practică a teoriei rotației cadrelor? Nu cumva respectiva rotație a servit preponderent dorinței de înlăturare din prim-planul scenei publice a mai vechilor activiști ai partidului și înlocuirea lor cu alții, de extracție muncitorească, slab pregătiți, precari intelectualicește, gata să îndeplinească orice ordin și să facă orice temenele? Cât au contribuit politica de cadre și Elena Ceaușescu însăși, atitudinile sale pronunțat anti-intelectuali, la revenirea la procedeele și metodele staliniste ale anilor 50? Cum s-a completat cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu cu cel al Elenei Ceaușescu? A fost vorba despre o continuă concordie, a fost Elena Ceaușescu cutia de rezonanță a soțului ei sau au intervenit între cei doi și dispute? Dobândeau acestea aspecte publice? Cum a reacționat cuplul Elena și Nicolae Ceaușescu în fața dezastrului economic al României, tot mai evident și mai de neoprit în ultimul deceniu ceaușist? Cum își privea cuplul dictatorial supușii? Conștientizau cei doi privațiunile la care erau condamnați aceștia? Ce rol a avut decizia plății în regim accelerat a datoriei externe și a economiilor valutare asupra întregii vieți economico-sociale a României? Au fost oare cei doi conștienți de iminența prăbușirii sistemului comunist? Cum au reacționat ei la provocările gorbaciovismului și la ceea ce s-a întâmplat pe toată durata anului 1989 în așa-numita sferă de influență a Moscovei? Cât le-a servit doctrina suveranității limitate a lui Leonid Brejnev făuririi dictaturii de familie?
Sunt numai o parte dintre întrebările la care răspunde cu rigoare, cu lux de amănunte, cu grija pentru logica și coerența demonstrației, fără înclinație spre cancan și bârfă cartea lui Cosmin Popa. Care nu este nici pe departe o biografie senzaționalistă sau vindicativă a Elenei Ceaușescu ori o inventariere a grotescului din comportamentul acesteia…
INTERVIURILE HotNews.ro