Ce spun ucrainenii despre români? Opinii culese de la refugiaţii din Bucureşti
Dacă românii nu cunosc Ucraina deoarece până anul ăsta n-au avut contacte directe cu ea, problema e la fel de reală şi invers: România n-a fost niciodată un punct pe harta mentală a ucrainenilor. Cei mai mulţi aveau despre noi o imagine vagă, bazată pe folclor urban şi clişee care circulau în perioada sovietică.
Anul 2022 a schimbat totul şi, vrând-nevrând, câteva sute de mii au trecut prin România ori s-au stabilit temporar aici. EFOR i-a întrebat ce i-a surprins cel mai mult când au sosit, ce-a fost cu totul decât se aşteptau. Unele răspunsuri sunt previzibile, dar altele complet neaşteptate. E oricum un exerciţiu bun să te priveşti prin ochii altora din când în când.
Oleh, 19 ani, Dniepr
Când am venit la Bucureşti am crezut că n-o să mă pot înţelege cu nimeni, dar am constatat cu surpriză că majoritatea vorbesc engleză. Am fost de asemenea foarte impresionat cum lumea are aici grijă de cei cu invalidităţi/dizabilităţi, nu se uită nimeni ciudat la tine când ai asemenea problemă. Bucureştiul are multe spaţii verzi şi locuri de joacă pentru copii, sunt peste tot, şi în general mi se pare că oamenii iubesc copiii şi le dau o mare atenţie.
Svetlana, 55 ani, Mariupol
La sosire eram obişnuită să mă uit tot timpul după geantă şi bagaje, ca să nu se fure, dar după o vreme am început să mă simt foarte în siguranţă la Bucureşti. De asemenea, m-am aşteptat ca lumea să fie mai rece cu noi, pentru că ei nu ştiau cine sunt ucrainenii, dar am fost surprinsă cât de prietenoşi sunt românii; acum m-am obişnuit cu asta. M-a impresionat plăcut că aici maşinile se opresc tot timpul să dea prioritate pietonilor, chiar dacă traficul e aglomerat.
Marina, 41 ani, Zaporojie
M-a impresionat plăcut cât de bine se vorbeşte engleză în Bucureşti şi compasiunea cu care am fost primiţi. Pe de altă parte, m-a surprins neplăcut cerşitul agresiv pe stradă.
Alexei, 49 ani, Kyiv
În România nu sunt multe clădiri mai mari de 10 etaje, nici măcar în Bucureşti. Iluminatul public pe lângă clădiri e ciudat, cu LED-uri îngropate sau puse pe lângă copaci. Inutil, dar într-un fel frumos.
Yulia, 27 ani, Mykolaiv
Venind către Bucureşti dinspre vamă cu autobuzul de evacuare, şoferul a oprit la o benzinărie şi ne-a luat tuturor câte un hamburger, pentru că noi nu apucasem să schimbăm bani româneşti.
Unii români peste 60 de ani vorbesc rusă, dar cei mai mulţi vorbesc engleză şi oricum, chiar când comunicăm prin Google translate, încearcă totdeauna să înţeleagă şi să ajute.
În mijlocul Bucureştiului sunt multe clădiri distruse, care par abandonate dintr-un motiv pe care nu îl înţeleg, pentru că unele par frumoase.
Ihor, 16 ani, Poltava
În Bucureşti transportul public e foarte diversificat şi poţi ajunge uşor în orice parte a oraşului. Mă aşteptam ca într-un oraş aşa mare să se circule mai greu, dar e simplu. Asta deşi şoferii nu prea respectă regulile de circulaţie, pare că fac ce vor pe şosea. De asemenea, există o grămadă de parcuri mari; eu mă aşteptam să fie doar case cu ceva spaţii verzi printre ele.
Ekaterina, 42 ani, Odesa
Oamenii sunt foarte drăguţi şi de ajutor. În general m-a surprins că românii rezolvă în mare viteză dificultăţile de zi cu zi, aici pare că totul merge în modul accelerat, se rezolvă, se repară etc.
Angela, 21 ani, Izmail
La plecarea din Ucraina aveam două opţiuni: să merg în Moldova sau în România, ambele fiind aproape de oraşul meu. Am ales România pentru că mi s-a părut mai sigur, dar acum îmi pare varianta cea mai bună dintre toate ţările unde mă puteam duce. Oamenii în Bucureşti sunt foarte prietenoşi, deşi la început mă aşteptam să nu le pese prea mult de noi.
Înainte să vin am crezut că Bucureştiul are doar clădiri imense şi puţine spaţii verzi, dar am descoperit că există o grămadă de parcuri mari aici.
Serhiy, 65 ani, Bucha
Nu mă aşteptam să fie atâta trafic şi aglomeraţie în Bucureşti. Unele lifturi sunt foarte ciudate, trebuie să închizi uşile cu mâna. Credeam că metroul o să fie greu de utilizat dar de fapt e uşor să te orientezi în el şi e rapid.
Lyudmila, 57, Uman
În România drumurile sunt foarte bune, nu m-am aşteptat. Românii sunt foarte prietenoşi cu noi şi sunt foarte buni cu copiii: cum văd unul că plânge, îi dau o bomboană. N-am văzut să să răstească sau să bruscheze un copil.
Inessa, 23 ani, Oceakov
Am descoperit că în România copiii se duc la şcoală la cinci ani şi au clasa zero; la noi încep şcoala la şase sau şapte ani. Mi se părea că limba ucraineană e grea, dar descopăr că româna e şi mai grea. M-a surprins că la Bucureşti oamenii nu iau micul dejun acasă ci în drum spre lucru. În fiecare zi văd lume în metrou cum mănâncă.
Snezanna, 32 ani, Odesa
M-am mirat să văd cât de religioasă e lumea în Bucureşti: când autobuzul trece pe lângă o biserică, mulţi oameni se închină. În plus, văd că sunt o grămadă de biserici ortodoxe; eu credeam că lumea aici e catolică. M-a mai surprins cum se adună lumea seara în jurul casei, cu prieteni şi cunoştinţe, beau bere, vorbesc, fac glume, mi se pare o tradiţie foarte bună.
Roman, 41 ani, Kyiv
În Bucureşti vezi o grămadă de oameni săraci care dorm pe stradă şi pare că poliţia nu le dă nici o atenţie. M-a mai mirat că femeile în Bucureşti nu par să dea mare atenţie modului cum apar pe stradă; la noi se aranjează foarte mult înainte să iasă.
Viaceslav, 47 ani, Lviv
Nu m-am aşteptat ca limba română să fie atât de greu de învăţat. Noroc că atunci când nu eşti înţeles, lumea aici încearcă să-ţi explice în altă limbă. E puţin ciudat că în apartamente lumea nu prea foloseşte tapet, doar văruieşte pereţii în alb.
Anna, 27 ani, Pervomaisk
Nu mă aşteptam să văd atâtea avioane pe cer în Bucureşti. De asemenea, credeam că oamenii sunt îmbrăcaţi mai tradiţional, dar văd că sunt foarte moderni. M-am temut că o să fie greu de mers în transportul în comun cu un copil în cărucior, dar de fapt e foarte uşor.
Denis, 31 ani, Oceakov
În Gara de Nord ne aşteptau o mulţime de voluntari ca să ne ajute cu hrană şi cazare. Credeam că o să dureze ceva timp ca să dobândim protecţia temporară, dar am primit-o într-o zi. M-am temut şi că ne va fi greu să ne descurcăm prin magazine, dar s-a dovedit că e uşor, lumea ne ajută.
Vladimir, 58 ani, Oleksandrovka
Ştiam că Bucureştiul e un oraş mare şi mă aşteptam să fie murdar şi dezordonat, dar de fapt e curat pe aici. N-am crezut să găsim aproape de blocul unde stăm locuri unde să mă joc cu nepoţica mea, dar sunt o grămadă. Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
INTERVIURILE HotNews.ro