Cum a fost invadată Ucraina acum 80 de ani și de ce în prezent nu suntem în fața unui Blitzkrieg

​Un cântec celebru în Rusia spune: ”Pe 22 iunie, fix la ora 4, Kievul a fost bombardat”, cu referire la anul 1941 și la invazia nazistă. Acum, Kievul este din nou pe cale de a fi invadat, iar președintele Ucrainei a făcut referire la momentul 1941. Campania de atunci a făcut milioane de victime, iar în articol puteți citi despre ce s-a întâmplat acum opt decenii și de ce acum NU suntem în fața unui ”război fulger”.

În toamna lui 1941 Kievul era cucerit de germani, în ceea ce a rămas în istorie ca fiind cea mai mare încercuire militară realizată vreodată, 700.000 de soldați sovietici fiind prinși de armatele germane. Pentru kieveni au urmat ani groaznici: peste 100.000 au fost împușcați de germani, iar bombardamentele au făcut ca în 1943, când sovieticii ar recucerit orașul, 80% dintre clădirile de locuințe să fie distruse.

Războiul fulger

Blitzkrieg-ul („război fulger” în germană), este o ofensivă militară generalizată, precedată de atacuri aeriene și bombardamente masive urmate de atacuri foarte rapide. Practic, forțele militare mobile atacă variat și prin surprindere pe un front larg, dar și în adâncimea teritoriului advers, pentru a nu da timp inamicului de a se apăra sau regrupa coerent.

În cazul invaziei rusești din Ucraina nu putem vorbi chiar despre un Blitzkrieg, pentru că multe lucruri sunt diferite față de acum 80 de ani. Numărul de soldați care invadează este mult mai mic, dar și opoziția ucraineană este mai puternică.

Nu se poate vorbi de un front lung și coerent precum în 1941, ci de atacuri disparate, țintite, asupra mai multor orașe ale țării. Ucraina a obținut și mici victorii și, din ce se știe, Rusia nu și-a îndeplinit obiectivele de avans în prima zi.

Față de acum 80 de ani s-a schimbat mult și tehnica de luptă și s-au modernizat și instalațiile de apărare antiaeriană. Pur și simplu este nevoie de mai puțini oameni pentru a apăra un teritoriu mare, dacă există instalații antiaeriene moderne. Ucraina nu are tehnică de luptă precum Rusia, dar armata s-a modernizat mult în ultimii opt ani.

Nu mai este nevoie de multe mii de tancuri precum la bătălia de la Kursk – Orel, mai ales că acum există și opțiunea războiului hibrid, iar Rusia are hackeri antrenați. Când este vorba de Blitzkrieg, 2022 nu este precum 1941.

Rusia intenționează să cucerească întreaga Ucraină, dar armata ei nu a reușit să se achite de sarcini în prima zi a invaziei, declara vineri, secretarul britanic al apărării, Ben Wallace. Acesta a spus că rușii au pierdut peste 450 de oameni și nu și-a îndeplinit niciunul dintre obiectivele majore.

„Contrar mărețelor afirmații rusești și viziunii președintelui Putin că, într-un fel, ucrainenii vor fi eliberați și se vor repezi să se ralieze la cauza sa, el s-a înșelat complet, iar armata rusă nu a reușit să își îndeplinească, din prima zi, obiectivul principal”, a spus Wallace.

Ei bine, Kievul a rezistat și a doua zi, adică vineri, iar armata ucraineană a anunțat în primele ore ale zilei de sâmbătă că a respins un atac al armatei ruse pe una dintre principalele artere ale Kievului, la câteva ore după un apel dramatic la mobilizare lansat de președintele Volodimir Zelenski.

O invazie istorică și cumplita bătălie pentru Kiev

Între 1920 și 1939 RSS Ucraineană din cadrul URSS era mai mică decât în prezent, fiindcă Bucovina de Nord era parte a României, Transcarpatia era parte a Cehoslovaciei, iar o mare parte din ce astăzi este vestul Ucrainei era parte a statului polonez (orașe precum Liov, Rivne, Ternopil și Luțk).

În 1932 și 1933 în foametea denumită de istorici Holodomor au murit undeva între 3 și 5 milioane de cetățeni care locuiau pe teritoriile Ucrainei de azi, deși zona era ”grânarul Europei. Stalin a fost unul dintre marii vinovați pentru acest dezastru.

Un deceniu mai târziu, Al Doilea Război Mondial a adus o tragedie și mai mare, pentru că au pierit undeva între 6 și 8 milioane de oameni, dintre care peste 1,5 milioane de evrei. Cifrele sunt pentru teritoriile ucrainene.

Cu 3 milioane de oameni au început Hitler și aliații săi (inclusiv românii) gigantica operațiune Barbarossa în iunie 1941, iar dictatorul german avea în minte trei obiective: Moscova, Leningrad și minele din Donbas. A fost cea mai mare invazie din istorie, cu 600.000 de vehicule, peste 500.000 de cai și un front lung de 2.000 km.

Germanii au pornit cu 4.000 de tancuri și cu 4.000 de avioane pe frontul de est.

Diviziile de blindate au spart rapid apărarea sovietică, au încercuit corpuri ale Armatei Roșii și au făcut haos în spatele liniilor inamice. Armata Roșie a putut mobiliza și ea câteva milioane de oameni, dar tehnica de luptă sovietică era net inferioară celei germane. Multe zone nu erau fortificate și o bună parte dintre comandanți nu erau pregătiți pentru așa o forță. A atârnat mult în balanță faptul că o parte dintre cei mai pricepuți conducători ai armatei fuseseră uciși în epurările staliniste de la finalul anilor ’30.

Germanii au avansat rapid, au distrus multe dintre tancurile sovietice și în nici 20 de zile au reușit să avanseze chiar și 600 km pe frontul ucrainean.

Peste 3,5 milioane de sovietici au fost luați prizonieri de armata germană până la final de 1941, Kievul a căzut în septembrie acel an, peste 600.000 de soldați au căzut prizonieri și 2.500 de tancuri sovietice au căzut în mâna germanilor. Stalin nici nu a vrut să audă de ideea retragerii din Kiev, considerând orașul ca fiind esențial și deci trebuia apărat cu orice preț.

De căderea Kievului în 1941 a adus aminte și președintele Zelenski vineri, făcând o paralelă între ce se întâmplă în prezent.

Trist este că milioane de oameni de pe teritoriile actualei Ucraine s-au bucurat că scapă de sovietici, gândindu-se că nu poate să fie mai rău decât în timpul foametei și epurărilor de pe timpul lui Stalin. Nu a fost așa: nemții au dizolvat facțiunile de partizani care militau pentru independența Ucrainei, sute de mii de evrei au fos trimiși la moarte și cel mai celebru masacru al evreilor a fost lângă Kiev, la Babin Iar, unde peste 30.000 de oameni au fost uciși de comandamentele naziste.

Un episod negru este legat de Odesa, oraș asediat de români și administrat de aceștia timp de doi ani și jumătate. Și aici au fost masacre ale evreilor și estimările Ucrainei indică peste 110.000 de evrei morți în timpul ocupației românești. Și în regiunea Transcarpatia, aproape de Ungaria, au fost omorâți peste 20.000 de evrei.

Estimările sunt că peste 2 milioane de oameni din Ucraina au fost transportați cu trenurile în 1942 și 1943 înspre vest, unde au fost forțați să lucreze mai ales în fabrici de armament din Germania și cea mai mare parte au murit, de foame sau de boli.

Hitler a stat câteva luni în Ucraina, în 1942 și 1943, în cel mai estic buncăr al său, nu departe de actualul oraș Vinița, buncăr denumit Wehrwolf.

Sovieticii revin, dezastrul persistă

Așa cum bine se știe, germanii au pierdut bătălii cruciale contra sovieticilor în a doua parte din 1942 și în 1943. Un moment cheie a fost bătălia de la Kursk din vara lui 1943, cea mai mare bătălie de tancuri din istorie (6.000 de tancuri, 2 milioane de oameni, 4.000 de avioane). Ca parte a bătăliei a fost eliberat și Harkov-ul, iar în noiembrie sovieticii recucereau orașul Kiev.

Din nou, milioane de oameni s-au bucurat, de data aceasta că scapă de ocupația germană. Iarăși dezamăgirea a fost mare: Stalin nici nu voia să audă de o Ucraină independentă și, mai mult, au fost deportați mulți dintre cei care au scăpat cu viață, fiind acuzați de colaboraționism cu naziștii. Au fost deportați 250.000 de tătari din Crimeea.

În 1945 s-a conturat și RSS Ucraineană în granițe foarte apropiate de cele de azi, după ce Stalin a insistat ca granița să fie mutată spre vest și s-a făcut și schimb de populații cu Polonia. Lvov a intrat în URSS, la fel și Cernăuți.

Aici puteți citi LIVE TEXT ce se întâmplă în războiul din Ucraina: Război în Ucraina: Focuri de armă și bombardamente în Kiev / Rușii trag din Marea Neagră cu rachete Kalibr în Mariupol și alte orașe / Zelenski, nouă ieșire publică după mesaje false în masă pe Telegram