Sari direct la conținut

Apelul femeilor pentru salvarea soldaților de la Mariupol: "E iadul pe pământ acolo, e mult mai rău decât un simplu război”

HotNews.ro
cateva sute pana la cateva mii de luptatori ucraineni s-au refugiat in Uzina Azovstal , Foto: Kommersant Photo Agency / ddp USA / Profimedia
cateva sute pana la cateva mii de luptatori ucraineni s-au refugiat in Uzina Azovstal , Foto: Kommersant Photo Agency / ddp USA / Profimedia

Soțiile, surorile și mamele luptătorilor ucraineni captivi în complexul Azovstal din Mariupol au venit la Kiev pentru a cere guvernului să facă eforturi suplimentare pentru extragerea bărbaților care sunt încercuiți de trupele rusești. Femeile au spus că sunt gata să servească drept scut uman pentru evacuarea în siguranță a bărbaților, relatează BBC.

Soldații de la Azovstal sunt sub asediul rușilor de mai multe săptămâni, trupele Moscovei încercuind practic zona, după ce Vladimir Putin a dat ordin ca nici măcar o muscă să nu zboare în perimetrul respectiv.

Rudele soldaților spun că aceștia sunt epuizați, trăiesc în condiții de igienă precară și sunt înfometați, proviziile de apă și mâncare fiind pe terminate.

Familiile sunt îngrijorate pentru că spun că negocierile Kievului cu partea rusă s-ar axa pe evacuarea civililor care s-au refugiat la complexul metalurgic, și mai puțin pe soarta soldaților.

Iadul pe pământ

“Când vorbesc despre extragere sau coridoare verzi, vorbesc de fapt despre civili, nu despre militari. Și sunt cu-adevărat îngrijorată. Militarii sunt și ei oameni”, spune Olga, pentru BBC.

„E iadul pe pământ acolo, e mult mai rău decât un simplu război”, mai spune femeia, arătând fotografii ale soțului ei îmbrăcat în uniformă militară. Dar refuză să îi facă publică identitatea.

„Soldații apără întreaga țară și chiar Europa de două luni deja, și merită să se întoarcă vii de acolo”, mai comentează ea.

Olga nu are încredere în forțele rusești că le vor cruța viețile dacă se predau.

O altă femeie, Natalia, își face griji pentru fratele ei, Artyom, în vârstă de 26 de ani.

“Nu pot să dorm cum trebuie sau să mănânc. Da, este soldat și își face datoria. Dar este fratele meu mai mic”, spune ea.

„Nu ar trebui să facem distincția între soldați și civili: cu toții sunt ucraineni. Toți ar trebui să trăiască. Nu este vina noastră că am fost atacați”, mai declară Natalia.

––

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro