Militarii ucraineni continuă să reziste în oţelăria Azovstal din Mariupol, după evacuarea civililor
Militarii ucraineni din interiorul oţelăriei Azovstal, din oraşul portuar Mariupol (sud-estul Ucrainei) asediat de forţele Moscovei, continuă să reziste atacurilor ruseşti după ce sâmbătă s-a reuşit evacuarea tuturor femeilor, copiilor şi vârstnicilor care îşi găsiseră refugiu în acest uriaş complex industrial, informează duminică portalul Ukrinform, citat de EFE.
Trupele ruse şi-au intensificat în ultimele ore atacurile asupra combinatului siderurgic însă, spun surse ucrainene, în timpul nopţii militarii ucraineni au reuşit să le respingă din nou, scrie EFE, preluată de Agerpres
De când vicepremierul ucrainean Irina Vereşciuk a informat sâmbătă că s-a încheiat evacuarea civililor refugiaţi la Azovstal, există temerea că trupele ruse vor da asaltul final cu scopul – potrivit Kievului – de a organiza o defilare în Mariupol care să coincidă cu Ziua Victoriei asupra Germaniei naziste, care va fi marcată luni, 9 mai.
Şi agenţia AFP scrie că ultimii luptători ucraineni din Azovstal continuă să reziste, în pofida faptului că au tot mai puţine muniţii şi hrană şi că sunt nevoiţi să supravieţuiască în condiţii extreme.
Detalii despre viaţa din interiorul combinatului şi despre luptele în curs de desfăşurare au fost oferite de Evghenia Tîtarenko, infirmieră militară, al cărei soţ, membru al regimentului Azov, şi camarazi de-ai săi se află în continuare în complex.
„Numeroşi militari sunt în stare gravă. Sunt răniţi şi nu au medicamente”, explică Evghenia, care a reuşit să păstreze legătura cu apropiaţii săi din interior. „Duc lipsă de hrană şi de apă”, adaugă ea.
„Mă voi lupta până la capăt”, îi scrie soţul ei, Mihailo, într-un SMS văzut de AFP.
De mai multe săptămâni, Mariupol este aproape în întregime sub controlul ruşilor. Doar uriaşa oţelărie Azovstal nu a fost deocamdată cucerită de armata rusă, care o bombardează fără încetare.
„Luptătorii şi-au luat deja rămas bun de la soţiile lor. Unul dintre ei i-a spus soţiei: ‘Nu plânge, ne vom întoarce acasă atunci când va veni vremea: vii sau morţi'”, povesteşte Evghenia, în vârstă de 34 de ani. După părerea ei, posiblitatea ca luptătorii ucraineni să fie evacuaţi din combinat este foarte redusă.
Infirmiera ucraineană descrie o situaţie haotică în interiorul tunelurilor uzinei, cu soldaţi luptând printre civili şi cadavre prin labirintul de galerii subterane ce datează din epoca sovietică.
Morţii au fost băgaţi în saci de plastic şi se descompun în lipsa unui sistem de refrigerare. Dar membrii regimentului Azov nu vor cu niciun chip să cadă în mâinile forţelor ruse.
„Aproape peste tot, transportă cadavrele cu ei. Merită să fie evacuaţi, cei care au rămas în viaţă, răniţii şi morţii”, explică ea.
Evghenia a fugit din Mariupol încă din 24 februarie, ziua declanşării invaziei ruse, când acest mare oraş portuar din sud era deja bombardat. Cu două zile înainte se căsătorise cu Mihailo, şi el tot infirmier militar, care şi-a îndemnat soţia însărcinată să fugă din oraş încă de la primele lupte.
Apoi, alţi infirmieri au construit un spital improvizat în interiorul vastului complex metalurgic Azovstal, după ce ruşii au vizat spitalele din oraş, spune Daviti Suleimanaşvili, un georgian care este membru al regimentului Azov. Acest batalion a fost creat în 2014, la începutul conflictului împotriva proruşilor din Donbas (est), de către militari de extremă dreaptă, iar apoi a fost integrat rapid în Garda naţională ucraineană.
Daviti spune că a fost tratat în acest spital improvizat în martie după ce a fost rănit de un obuz de tanc în timpul unei lupte de stradă în Mariupol. Piciorul stâng i-a fost amputat.
„Este foarte greu să te vindeci în aceste condiţii”, a declarat el prin telefon pentru AFP, descriind lipsa de instalaţii sanitare de bază, de echipament medical şi de încălzire.
Daviti a fost evacuat din Azovstal pe calea aerului, într-un scenariu demn de filmele de la Hollywood: trei elicoptere ucrainene au reuşit să evite rachetele ruse pentru a transporta mai mulţi răniţi. „A fost un miracol. N-am văzut asta decât în filme!”, povesteşte el.
Însă în pofida ororilor de la combinatul Azovstal, unii găsesc insuportabil să se afle afară, notează AFP.
Rolana Bondarenko, o femeie în vârstă de 54 de ani, are circa 12 prieteni printre membrii regimentului Azov care se află în continuare în combinat. Împreună cu fiul ei, Rolana a fost una dintre primele persoane care s-au alăturat batalionului Azov în 2014. De atunci, Rolana a aflat că băiatul ei a fost ucis la jumătatea lunii aprilie.
„L-au băgat într-un sac negru şi trupul lui putrezeşte”, a declarat ea pentru AFP prin telefon, din Germania, unde locuieşte de un an din motive medicale. „Şi nu este doar cazul lui. Sunt sute!”, adaugă femeia.
Dar chiar şi după pierderea fiului, Rolana continuă să-i sprijine cu înfocare pe ultimii combatanţi ucraineni care rezistă puterii de foc a artileriei şi avioanelor ruse, în ceea ce pare a fi ultima redută ucraineană din Mariupol.
În fiecare zi, ea trimite texte presărate cu emoticoane pentru a ridica moralul combatanţilor ucraineni care, în ceea ce-i priveşte, încearcă să o menajeze, vorbind mai mult de mândria şi de capacitatea lor de a îndura, şi mai puţin despre suferinţe, notează AFP.
Unii au slăbit „între 15 şi 20 de kilograme”, acum că hrana este pe sponci, explică Rolana. „Mi-ar plăcea să fiu alături de ei în acest moment. Dacă aş muri acolo jos, ar fi lângă familia mea”, adaugă femeia între două suspine
––––
.
INTERVIURILE HotNews.ro