Stirile de la ora 19.00 musca din consumatorii de telenovele. Ceilalti s-au mutat pe Internet

Documente:
	Mihai Coman: tinerii s-au mutat pe Internet (17.05.2007) WMA
	Cezar Paul Badescu: publicul, un caine al lui Pavlov (17.05.2007) WAV

Canalele de stiri sunt concentrate pe agenda publica, in timp ce jurnalele televiziunilor generaliste sunt dominate de „vampirismul emotional”. Pentru raportul „O stire a muscat un om”, echipa Agentiei de Monitorizare a Presei (AMP) a urmarit jurnalele TV de la ora 19.00 in saptamana cu care au inceput lunile noiembrie 2006, decembrie 2006, ianuarie 2007.

Televiziunile monitorizate: Antena 1, Antena 2, Antena 3, Prim TV, Pro TV, Realitatea TV, TVR1.

dezbatere raport/foto: AMP

Cateva concluzii ale raportului (varianta integrala)

• Vampirismul emotional : jurnalul de stiri nu mai este doar un produs informativ, ci o adevarata incursiune in universul psiho-afectiv al tuturor actorilor implicati (prezentatorii, corespondentii, personajele stirii, dar si telespectatorii).

• telespectatorii = martori. Se construieste o bucla atemporala si aspatiala in care conteaza doar sentimentele de moment pe care stirile le pot starni. Practic, telespectatorul-martor nu mai trebuie sa

evalueze sau sa ia decizii. Trebuie doar sa simta.

• doi termeni de referinta: tragedia si fatalitatea. Jocul este perfid si exercita o presiune fantastica asupra publicului care este invitat sa isi asume dramele victimelor sau ale familiilor acestora si sa accepte ca drobul de sare ar putea sa cada in orice moment.

• incidenta destul de ridicata a stirilor despre accidente de orice natura. Televiziunile par hotarate sa aduca argumente in favoarea unei stari de anormalitate care ar defini societatea in care traim. Elementul fatalitatii poate fi regasit in stiri precum „Urmariti de moarte”2 , „Urmariti de ghinion”3 sau „Foc si soc”4.

• clisee legate de iminenta mortii („goana spre moarte”, „impact fatal/nimicitor”, „n-au avut nicio sansa”), dar si despre

dimensiunea nefericitelor evenimente („scene desprinse parca din razboi”, „a plouat cu oameni”). Minute in sir ecranele televizoarelor sunt acaparate de secvente sacadate extrase din operatiuni de descarcerare sau de resuscitare a victimelor.

Ambianta este intretinuta de coloane sonore funebre, dramatice, dar si de sunetele utilajelor de descarcerare sau de sirenele ambulantelor de la fata locului.

• acelasi scenariu ce sta la baza unui serial fara sfarsit: „Accidentul din viata ta”. Daca in cazul stirilor ce prezinta accidentele si victimele acestora primeaza factorul predestinarii, centrul de greutate se schimba in stirile ce prezinta crime sau victime ale unor morti violente.

Limbajul jurnalistic suporta registre de atitudine diferentiate – de la consternare la compasiune, de la revolta la acceptare. Toate aceste variatiuni de comportament poarta sigiliul dramei, tragicului.

• reconstituire in care jurnalistii reiau firul evenimentelor, fara a se abtine de la expunerea unor detalii morbide sau de la captarea tensiunii prin care trec apropiatii victimelor. Ochiul telespectatorului este menajat cu precautie, urmele de sange sau detaliile din scena crimei fiind inserate sugestiv.

De cele mai multe ori „scenele sunt de groaza” sau „rupte dintr-un film de groaza”.

• vecinii „inmarmuriti” si „nu le vine sa creada” cum a fost posibil ca

vecinul lor pe care il cunosteau de-o viata „sa ucida cu sange rece”. In alte situatii, comunitatea este alarmata si terifiata deoarece se stie ca undeva exista un „Psihopat in libertate” Atunci cand justitia nu mai are pe cine sa pedepseasca, atentia jurnalistilor se concentreaza exclusiv pe drama si traumele celor ramasi in viata („un film de groaza s-a

derulat sub ochii micutilor”).

• 2 tipuri de subiecte morbide: sinuciderile si mortile inexplicabile. Sinuciderile sunt prezentate in registrul inexplicabilului („Gest neinteles”6), accentul fiind pus pe absenta unor elemente care sa

descrie factorii ce au determinat actiunea. Tensiunea creste insa in cazul descoperirii unor persoane decedate in „conditii misterioase” sau „neelucidate”.

Comentariile autorilor si ale expertilor pe marginea studiului

Urmarirea stirilor: devii cinic

Gabriel Dobre/ foto: AMP

„Ajungem la retete” – puncteaza Gabriel Dobre, din echipa AMP de realizare a studiului, retete pe care le regasim de la un post la altul, ca niste formule de imprumut. Monitorizarea stirilor i-a indus o stare de cinism, pe care urmarirea seara de seara a jurnalelor l-a intretinut, poveste Dobre.

Prof. Mihai Coman a dat Internetului ce-i al Cezarului

Mihai Coman (stanga), Mircea Toma/ foto: AMP

„Nici nu sunt prea ingrijorat [de ceea ce se intampla cu jurnalele TV – n.r.], as fi ingrijorat daca as vedea ca Internetul face asta”, a spus prof. Mihai Coman, decanul Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii (FJSC) a Universitatii Bucuresti. Explicatia d-lui Coman este simpla: „Tinerii s-au mutat pe Internet.

Oamenii in criza de timp s-au mutat pe Internet, unde ziarul-platforma informeaza rapid, scurt, pe logica flash-ului.”

„Lucrul la care merita sa ne uitam este ziarul-platforma, ziarul gratuit. Acela are logica Internetului: logica instantaneului, flash-ul. Acolo se produc schimbarile, pentru ca atinge exact acest public educat si in criza de timp. Poate pentru acest public care este suficient de educat nu mai conteaza sa-si ia background-ul sau alte lucruri.

Dar daca are timp apasa pe un link si se duce pe o informatie de tip agentie de presa si alte articole pe aceeasi tema [sau google]. N-ar trebui sa ne angoasam la ideea ca asta vrea publicul.”

Iar decanul FJSC concluzioneaza: „Publicul stirilor prime-time este de fapt publicul de telenovela, acea parte care nu a plecat la capsuni in Spania. Publicul televiziunilor nu mai este publicul cu ‘P’ mare, ci publicul cu ‘p’ mic.”(vezi fisier audio)

Cezar Paul Badescu/foto: AMP

Adevaratul prime-time, la care se utia oamenii educati, cei care iau decizii, s-a mutat, de fapt dupa ora 21.00, lucru pe care ar trebui sa-l constientizam si sa-l tratam ca atare.

Cezar Paul Badescu, scriitor si analist la ‘Dilema veche’, a vorbit de efectul de Pavlov, comentand asupra scuzei permanente a editorilor „asta vrea publicul”. Publicul saliveaza atunci cand i se aprinde becul, iar totul a inceput de la stirile de la ora 5 ale Pro TV. (vezi fisier audio)

Jurnalul TVR – nota distincta

Foarte corecta observatia de la pct. 11. Intr-adevar, Jurnalul TVR face nota distincta, concluzia prezentata in articol punea accent pe canalele private generaliste.

In cadrul dezbaterii mai multi invitati (Cezar Paul Badescu, echipa AMP, Asociatia Consumatorilor de Media) au punctat abordarea diferita din punct de vedere a interesului public a Jurnalului TVR.

Pe de alta parte, Anca Lazarescu, producator al Jurnalului TVR, a observat ca lipsa dramatizarii poate constitui si un dezavantal al Jurnalului de la TV publica, in sensul in care anumite subiecte ar putea deveni mai atractive prin cateva elemente in plus menite sa le anime (fara a sari insa calul).

Termenul „dramatizare” a fost folosit in raport (si in dezbaterile pe marginea lui) in sensul de punere in scena, de utilizare a elementelor cinematografice, iar nu de raportare la subiecte lacrimogene.