Tariceanu si tirania majoritatii (de Sabina Fati)

Majoritatea parlamentara este incomodata de Traian Basescu si refuza sa-i gazduiasca discursul programat in aceeasi zi cu motiunea anti-Macovei. Majoritatea parlamentara boicoteaza legea de infiintare a Agentiei Nationale de Integritate, temandu-se ca averile consistente dobandite de senatori si deputati in vremurile tulburi ale tranzitiei ar putea fi socotite ilicite.

Majoritatea parlamentara ar vrea sa scape de Monica Macovei fiindca se ocupa prea mult de coruptia la nivel inalt, adica de ceea ce fac multi dintre demnitari atunci cand nu se isterizeaza in telenovelele nesfarsite care ruleaza pe scena autohtona. Majoritatea parlamentara s-a saturat de Basescu, de Macovei si de DNA.

Traian Basescu este vinovat fiindca a vorbit despre combinagiii de conjunctura care, indiferent de partidul din care fac parte, redacteaza si voteaza legi pentru anumite grupuri de interese. Monica Macovei este vinovata fiindca a reformat sistemul juridic, eliminand influentele politice si vorbind tare despre toate neregulile din sistem.

Departamentul National Anticoruptie (DNA) este vinovat fiindca a trimis in judecata fara discriminare politicieni de toate culorile si-si continua cu insistenta misiunea.

Majoritatea parlamentara ar vrea sa aiba asigurata linistea si de aceea incearca sa scape de factorii perturbatori. Majoritatea parlamentara nu are nevoie de argumente pentru ceea ce face, ci doar de voturi, socotind ca prin vot se poate face orice.

PSD nu a reusit sa gaseasca „faptele grave” prin care presedintele a incalcat Constitutia, dar se bazeaza pe noua majoritate care sustine debarcarea presedintelui.

Liberalii au pus deja umarul cu seriozitate, votand modificarea Legii referendumului, iar premierul Tariceanu a marturisit fara ocolisuri ca PNL „nu a facut nici un efort pentru a-l cimenta pe Traian Basescu in functia de presedinte”.

Majoritatea parlamentara ii combina pe extremistii lui Vadim cu liberalii lui Tariceanu, conservatorii lui Voiculescu si socialistii lui Iliescu. Primul ministru se afla intr-o companie suspecta, dar prefera aceasta majoritate care canta partitura sa decat un duet cu un partener incomod care da in vileag biletelele sale secrete.

Calin Popescu Tariceanu crede ca poate manipula aceasta majoritate, dar in scurt timp isi va da seama ca a devenit instrumentul ei si ca va fi aruncat la gunoi in momentul in care nu va mai fi util.