Tariceanu, vulnerabil la Finante (de Dan Tapalaga)

Spectaculoasa redefinirea strategiilor de atac din Alianta. Bruxelles-ul a complicat teribil razboiul intern. Fara voia ei, fireste, Comisia Europeana a ajuns furnizoare de munitie politica, Raportul de azi fiind confiscat si deturnat preventiv.

Am putea s-o numim vara dorintelor neimplinite. Traditia autodistrugerii se fringe putin in fata unei Europe care ne obliga sa construim. Crimele singeroase imaginate in Alianta, impreunarile obscene din opozitie, macinarea si risipirea in razboaie derizorii sint produse politice incompatibile cu standardele UE. Imaginarul tenebros a fost pus temporar la congelat.

Bruxelles-ul cere eficienta si rigoare, or, specialitatile romanesti sint improvizatia si complotul.

Insa nimic nu ne impiedica sa ne adaptam. Sa mimam decenta si supunere. Sa pacalim exigentele Europei de dragul micilor orgolii de partid. Sa citim cu ochelari de cal, sa traducem in limbaj propriu rapoarte de tara sau sa le confiscam prin gesturi meschine.

Ce s-a intimplat in asteptarea Raportului de azi? Cei mai indeminatici in specularea mesajelor pozitive din evaluarea realizata de Comisia Europeana s-au dovedit a fi PD-istii. Lipsiti de scrupule, si-au adjudecat in mod egoist bilele albe, chemindu-i pe ministrii care au dus greul integrarii sa dea raportul la partid.

Mutarea de simbata anuleaza tentativa premierului de a transfera o parte din succes asupra PNL. Spre ghinionul sau, toate cele patru stegulete rosii sint ridicate in dreptul ministrilor liberali. Prin urmare, PNL nu poate defila separat cu mari succese, asa cum a facut-o PD.

Anterior, Tariceanu imaginase o solutie de avarie, propunind ca Alianta sa marcheze 500 de zile de guvernare, dar pedistii i-au refuzat ocazia unei legitimari facile si putin nedrepte. La fel cum putin nedreapta pare si desolidarizarea lui Boc in interiorul Aliantei la imparteala succesului.

Altfel, pedistii lui Emil Boc au strins din dinti si au mimat maximum de civilizatie in raport cu liberalii, inghitindu-si vorbele grele de dragul stabilitatii politice.

De acum, vor trebui sa-si reprime o vreme dorinta fierbinte de a-l indeparta pe Tariceanu, din simplul motiv ca premierul va iesi intarit din Raportul de tara. Ar fi imposibil de justificat la Bruxelles de ce premierul unui guvern care, una peste alta, a performat va trebui schimbat a doua zi dupa prezentarea unui raport pozitiv.

S-ar putea ca pedistii sa abandoneze o vreme frontul anti-Tariceanu si sa deschida unul nou, impotriva oamenilor sai de incredere.

Prilejul il ofera chiar Raportul de tara, care va ridica unul dintre cele patru stegulete rosii in dreptul ministrului Finantelor, Sebastian Vladescu, fostul partener de afaceri al premierului si omul sau de incredere inca de pe vremea cind ii era consilier la Ministerul Industriilor.

Tariceanu a simtit aceasta noua vulnera-bilitate si l-a luat, in secunda doi, in brate pe ministrul Finantelor, cazut intr-o evidenta si irecuperabila dizgratie la Bruxelles.

Aminarea implementarii sistemului informatic de colectare a TVA a stirnit iritare maxima printre expertii europeni, mai ales ca Vladescu a incercat sa arunce o parte din vina chiar pe Delegatia Comisiei Europene la Bucuresti.

Poate ca nu intimplator consilierul prezidential Theodor Stolojan ar fi declarat, la o sedinta cu liberalii, la Sibiu, ca Vladescu trebuie schimbat si este de asteptat ca presiunea dinspre Cotroceni sa creasca in perioada urmatoare.

Prin urmare, Tariceanu va fi pus, a doua zi dupa Raportul de tara, sa aleaga daca isi sacrifica sau nu un om de incredere. Ghilotinarea lui Vladescu ar transmite insa un mesaj descurajator pentru alti liberali fideli, obligati la solidaritate in fata atacurilor PD, sustinute de Cotroceni. Pe de alta parte, mentinerea ministrului Finantelor risca sa afecteze relatiile cu UE.

Bruxelles-ul a transmis deja pe cai neoficiale ca ministrul Finantelor trebuie tras la raspundere pentru proasta gestionare a chestiunii interoperabilitatii TVA. Constatarea euforica a premierului ca nu am avut nici un rateu si observatia ca Uniunea Europeana nu are acest drept de a interveni in politica fiscala a unei tari sugereaza ca premierul a ales sa-si salveze prietenii de-o viata. Integrarea adevarata, bazata pe eficienta si rigoare, mai poate astepta putin.