Țipatul la copii mai mult creează probleme decât le rezolvă. De ce nu este bine să țipăm la copii și efectele posibile

Disciplinarea unui copil, mai cu seamă a unuia care are probleme de comportament, este provocatoare pentru părinți. Iar când toate metodele de disciplinare cu blândețe eșuează, devine de-a dreptul frustrant.

Părinții sunt oameni și ei, au limite. Răbdarea, de fapt, are limite. Și primul impuls este de a ridica tonul, apoi de a țipa de-a dreptul la copil. Acest mod de a vă exprima frustrarea poate avea consecințe pe termen lung asupra copilului și poate fi mai periculos decât credeți. Țipatul la copii are un impact devastator asupra stării lor de bine, a dezvoltării lor cognitive și asupra comportamentului. Studiile arată că țipatul frecvent la copil și disciplinarea verbală dură pot avea efecte negative similare pedepselor corporale. Și mai pot duce la anxietate, frică și probleme emoționale pe termen lung, cum este depresia.

Efectele pe termen scurt ale țipatului la copil

Aproape toți părinții ridică tonul la copii, chiar și cei care știu că metoda nu va funcționa și că nu vor obține ceea ce își doresc. A țipa la copil și a-i adresa cuvinte jignitoare nu îl va face pe părinte să pară că are autoritate. Dimpotrivă. Îl va face să pară mai slab, arătând că și-a pierdut controlul. Și după ce că oricum nu rezolvă nimic, țipatul mai are și efecte psihologice negative asupra copilului, de la probleme de comportament cum sunt pierderea autocontrolului la băieți și reacții de furie sau frustrare la fete, comportament agresiv și o îndepărtare de părinți.

Nu aruncați cu cuvinte care dor!

Cuvintele aruncate la nervi sunt mai periculoase decât ar putea să pară. Dacă pentru părinți ele pot fi o descărcare în momentele de nervi, pentru copil ele sunt ca niște cuțite care rănesc. Există vorbe care pot fi nocive pentru copil și ar trebui să vă abțineți să le spuneți, oricât de nervoși ați fi. Amenințările („Daca nu te potolești, te las aici și plec!”), comparațiile („De ce nu poți fi la fel de cuminte ca fratele tău?”), etichetările („Ești obraznic/prost/dezordonat!”), învinuirile („Mă superi/enervezi/obosești!), subminările („Te miști prea încet!”), descurajările („Nu ești în stare să stai cuminte/să te joci frumos/să nu te mai murdărești!”) și reproșurile de tipul „Pe unde treci tu numai dezordine lași în urmă!”, toate acestea sunt de evitat.

Efectele pe termen lung ale țipatului la copil

Cu toate că țipetele sunt cea mai rapidă „soluție” pentru corectarea comportamentului greșit sau pentru prevenirea lui, în realitate mai mult creează probleme decât le rezolvă. În cele mai multe cazuri, copiii la care se țipă nu își schimbă comportamentul greșit, ci îl dezvoltă. Cu cât părintele țipă mai mult, cu atât copilul se comportă mai rău și se creează un cerc vicios. Iar efectele pe termen lung sunt dezastruoase. Iată care sunt cele mai periculoase:

Modificări în dezvoltarea creierului – țipetele (și oricare altă metodă dură de disciplinare) afectează modul în care se dezvoltă creierul copilului, deoarece el procesează evenimentele negative mai rapid decât pe cele pozitive. RMN-urile volumetrice de înaltă rezoluție, realizate unor persoane care în antecedente au fost expuse de părinți la abuzuri verbale, au arătat în cadrul unui studiu că există diferențe vizibile în zonele creierului care procesează sunetele și limbajul. Studiul a fost realizat prin metoda morfometriei optimizate pe 21 de subiecți dreptaci (18-25 ani) nemedicați, cu antecedente de expunere la agresiune verbală a părinților, și 19 martori sănătoși din punct de vedere psihiatric, de vârstă și sex comparabile. Rezultatele au sugerat că dezvoltarea cortexului de asociere auditivă implicată în procesarea limbajului poate fi afectată de expunerea la stres timpuriu și/sau limbaj abuziv emoțional.

Depresie – un copil la care se țipă frecvent se va simți speriat, trist și rănit, ceea ce îi afectează sănătatea mintală și îi provoacă probleme psihologice mai profunde, cum ar fi depresia sau anxietatea. Și lucrurile pot merge mai departe cu timpul, depresia ducând la acțiuni autodistructive, cum ar fi abuz de droguri, activități sexuale riscante sau tentative de sinucidere.

Afectarea sănătății fizice –  a țipa la copil îl expune pe acesta la stres, iar stresul – se știe – este un factor de risc crescut pentru anumite probleme de sănătate. Potrivit PsychCentral, cel puțin din punct de vedere al efectelor asupra sănătății fizice, stresul este implicat în destabilizarea sistemului imunitar, în apariția diabetului zaharat și a bolilor de inimă.

Durere cronică – toate experiențele negative din copilărie, inclusiv țipetele, sunt legate de dureri cronice ale adulților, cum ar fi durerile de cap, problemele de spate și gât, artrita dar și alte dureri cronice.

Probleme emoționale –  de la anxietate la stimă de sine scăzută, de la agresivitate la probleme de comportament – inclusiv anti-social -, toate pot avea în comun același lucru: o copilărie dominată de țipetele și agresiunile părinților.

Sursă foto: Dreamstime