Totul despre dronele iraniene

Una dintre evoluţiile cele mai neaşteptate ale războiului din Ucraina este folosirea dronelor iraniene Shahed – 136 de către forţele armate ruse, imediat după începerea represaliilor generate de incidentul care a blocat funcţionarea podului din strâmtoarea Kerci.

Folosirea acestor drone este considerată a fi un semn de slăbiciune, un indiciu al faptului că Federaţia Rusă nu mai dispune de echipament militar propriu care poate fi dizlocat cu succes în războiul din Ucraina. Dacă se face bilanţul echipamentului militar folosit după începutul ofensivei de succes ucrainene din zona Harkiv, observăm că dronele iraniene constituie o parte importantă a acestuia. Atacul masiv care a urmat la 3 zile după incidentul din strâmtoarea Kerci şi care a vizat ansamblul teritoriului Ucrainei a demonstrat că şi atunci când forţele armate ruse doresc să fie extrem de vizibile rezultatul este foarte departe de ceea ce se doreşte la Moscova. Odată cu preluarea comandei efective de către generalul Surovikin, folosirea dronelor iraniene a devenit un element de bază în strategia armată rusă.

Dronele iraniene reprezintă punerea în aplicare a unui acord militar ruso – iranian, încheiat după câte se pare în luna august, potrivit Le Monde. Potrivit informaţiilor publicate de Washington Post, urmează livrarea de rachete Fateh şi Zolfaghar, potrivit unui nou acord semnat cu ocazia vizitei la Moscova a unei delegaţii iraniene pe data de 8 octombrie. Livrarea dronelor s-a făcut pe baza primului acord, a cărui existenţă nici Moscova, nici Teheranul nu o recunosc. Pe data de 18 octombrie purtătorul de cuvând al Kremlinului, Dimitri Peskov, a fost întrebat despre colaborarea militară ruso – iraniană dar a negat-o în mod categoric. Datele de pe teren îl contrazic în mod clar dar propaganda rusă ne-a obişnuit cu astfel de negări totale ale realităţii. Ulterior au apărut informaţii potrivit cărora există instructori iranieni care ajută armata rusă la folosirea dronelor, mai ales pe teritoriul Crimeii, o zonă aflată aproape de linia frontului. Nu ar fi nimic surprinzător, Federaţia Rusă a apelat la instructorii iranieni şi în timpul războiului din Siria.

O primă reacţie a Ucrainei a fost propunerea ministrului de externe Kuleba adresată preşedintelui Zelenski în sensul de a rupe relaţiile diplomatice cu Iranul. Ucraina a iniţiat de asemenea demersuri pe lângă Israel pentru a căpăta sistemul de apărare anti-rachetă Iron Dome, folosind argumentul că Iranul este o ameninţare comună, atât pentru Ucraina, cât şi pentru Israel. Poziţia Israelului a rămas neschimbată, exprimată prin vocea ministrului apărării Benny Gantz: Israel sprijină umanitar şi economic Ucraina dar nu trimite arme. Cu toate acestea, ministrul pentru problemele diasporei din Israel, Nachman Shai, a argumentat la fel ca şi oficialii ucraineni: Iranul este duşmanul comun al Ucrainei şi Israelului, Israel nu poate sta deoparte în conflictul ruso -ucrainean. Răspunsul a venit pe 23 octombrie, prin atacul Israelului asupra facilităţilor de producţie a dronelor iraniene, aflate pe teritoriul Siriei. Haaretz remarca faptul că dronele iraniene sunt fabricate şi depozitate aproape de aeroportul militar Dimas de lângă Damasc, folosit de Iran şi mişcarea Hezbollah în timpul războiului din Siria. Chiar şi după acest atac aerian, Iranul neagă faptul că pune la dispoziţia forţelor armate ruse drone Shahed – 136, iar Federaţia Rusă se abţine să comenteze orice ţine de această implicare directă a Israelului în sprijinul Ucrainei.

Potrivit New York Times, Israelul furnizează deja informaţii esenţiale autorităţilor ucrainene legat de dronele iraniene, iar o firmă israeliană oferă imagini din satelit privind amplasarea locaţiilor de unde se lansează aceste drone, situate pe teritoriul controlat de Federaţia Rusă. Israelul refuză pentru moment livrarea Iron Dome Ucrainei. Motivul este că Federaţia Rusă are controlul aerian al Siriei şi ar putea, ca măsură de retorsiune, să nu mai permită ca Israelul să folosească spaţiul aerian al Siriei pentru a lovi ţinte iraniene. Totuşi, faptul că Israelul a reuşit pe data de 23 octombrie să anihileze facilităţi de producţie iraniene situate în Siria arată că protecţia anti-aeriană rusă este vulnerabilă. Consecinţa va fi o mai mare flexibilitate în ceea ce priveşte livrarea Iron Dome Ucrainei? Rămâne de văzut.

Transferul dronelor iraniene a avut loc în luna august dar încă din luna iulie Jake Sullivan, consilier pe probleme de securitate naţională al SUA, a evocat probabilitatea acestui transfer, ceea ce arată încă o dată – pentru a câta oară? – vulnerabilitatea sistemului de informaţii al Federaţiei Ruse, al Iranului sau al ambelor state.

SUA a sancţionat încă de la începutul lunii septembrie compania aeriană iraniană Safiran Airport Services, acuzată că asigură livrarea dronelor, precum şi firmele iraniene Paravar Pars, DAMA şi Baharestan Kish care le fabrică. UE a sancţionat la rândul său pe 20 octombrie mai multe entităţi şi persoane implicate în fabricarea dronelor iraniene, fără a oferi prea multe detalii legate de obiectul şi întinderea sancţiunilor. Franţa, Marea Britanie şi SUA consideră că livrarea de către Iran a acestor drone este în contradicţie cu Rezoluţia 2231 din 2015 a Consiliului de Securitate ONU prin care Iranul a agreat să-şi restrângă programul nuclear în schimbul renunţării la unele sancţiuni la care era supus.

Purtătorul de cuvânt adjunct al Departamentului de Stat, Vedant Patel, a declarat pe 17 octombrie că Federaţia Rusă a pierdut peste 6000 de piese de echipament militar de la începutul războiului din Ucraina, ceea ce a făcut ca industria de apărare să fie sub o presiune enormă, consecinţa fiind solicitarea de sprijin din partea unor ţări precum Iranul, adăugând că o bună parte din dronele transferate de Iran suferă de defecţiuni tehnice. Acest fapt a fost confirmat şi de armata ucraineană care a intrat în posesia unor drone iraniene, interceptate de apărarea anti-aeriană.

Care este motivul pentru care forţele armate ruse preferă folosirea dronelor iraniene? O explicaţie este dimensiunea lor limitată şi faptul că sunt foarte greu de detectat de sistemele de apărare anti-aeriană. Cu toate acestea, armata ucraineană raportează constant anihiliarea dronelor iraniene – cel mai recent, în noaptea dntre 23 şi 24 octombrie fiind doborâte 16 drone iraniene pe frontul din sudul Ucrainei. Nu există deocamdată date credibile despre numărul de drone livrate deja Federaţiei Ruse, numărul celor folosite sau al celor care urmează a fi livrate. Ucrainenii au declarat recent că au doborât 60% din dronele iraniene lansate de Federaţia Rusă. Dacă aceste date ar corespunde adevărului, nu ar fi motiv de optimism – înseamnă că 40% din dronele iraniene nu au fost interceptate şi şi-au atins ţintele, chiar şi în condiţiile în care apărarea anti-aeriană a Ucrainei a fost întărită considerabil în ultimele săptămâni cu ajutorul partenerilor occidentali.

Dronele iraniene sunt foarte eficiente deoarece radarele le depistează în ultimul moment, iar rachetele sol – aer Stinger nu le pot intercepta. Singura modalitate eficientă împotriva lor este – oricât ar părea de hilar – utilizarea armelor automate. Am fost cu toţii surprinşi de imaginile care arată poliţişti ucraineni încercănd să doboare cu focuri de armă dronele iraniene – în realitate, se pare că aceasta este singura modalitate de combatere eficientă a lor.

Aceste drone sunt ghidate de sisteme GPS şi au o autonomie de zbor de 2500 de kilometri dar nu pot purta o încărcătură de explozibili mai mare de 50 de kilograme şi nu pot nimeri ţinte mobile. Ele sunt destinate a lovi ţinte civile, iar acesta este de fapt motivul pentru care forţele armate ruse preferă folosirea lor. Dronele iraniene sunt perfect adaptate noii strategii ruse de a lovi ţinte civile şi infrastructura energetică a Ucrainei. Nu pot fi folosite eficient împotriva obiectivelor militare şi deloc împotriva trupelor ucrainene aflate în mişcare.

Eforturile comunităţii internaţionale de a contracara Iranul în privinţa livrării de drone Federaţiei Ruse sunt îngreunate de apariţia tulburărilor sociale în Iran. Paradoxal, aşa cum remarca Richars Haass, preşedintele Council on Foreign Relations, Iranul este mai interesat decât partenerii occidentali să se angajeze cu aceştia în discuţii legate de livrarea de drone, deoarece aceasta i-ar asigura o oarecare legimitate la putere, într-un moment intern extrem de dificil. De aici dilema existentă la Washington şi Bruxelles: Iranul poate fi constrâns prin eforturi diplomatice să nu mai livreze drone Federaţiei Ruse, însă preţul plătit ar fi legitimarea pe termen lung a regimului de la Teheran, din ce în ce mai contestat şi mai fragil, datorită protestelor. Calea aleasă de Occident a fost şi este utilizarea dreptului internaţional, prin încercarea de a determina aplicarea Rezoluţiei 2231 – însă această cale are nevoie şi de sprijinul Federaţiei Ruse, ceea ar fi împotriva intereselor de moment ale acestui stat.Citeste intregul artiol si comenteaza pe Contributors.ro