Tragedia peruană: Cum a ajuns țara printre cele mai afectate de coronavirus în pofida măsurilor stricte

Peru a fost una din primele țări din ambele Americi care a implementat măsuri stricte pentru combaterea pandemiei de COVID-19, impunând o oră de stingere, carantina și închiderea granițelor. În pofida acestor eforturi a ajuns una dintre cele mai afectate țări de noul coronavirus, relatează CNN.

Luni bilanțul infecțiilor se apropia de 124.000 de cazuri înregistrate iar numărul deceselor depășise 3.600, țara din Anzi fiind doar în spatele Braziliei atât ca număr al infecțiilor cât și al morților din statele Americii de Sud.

Cele două țări au avut abordări radical diferite: în timp ce președintele brazilian Jair Bolsonaro a minimalizat pericolele aduse de noul coronavirus, președintele peruan Martin Vizcarra a declarat starea de urgență la nivel național încă din 15 martie și a închis granițele țării. Însă măsurile luate în Peru nu au oprit coronavirusul.

În jur de 85% din paturile secțiilor de terapie intensivă dotate cu ventilatoare sunt ocupate potrivit cifrelor făcute publice de autorități și există temeri că spitalele vor deveni supraaglomerate în curând.

„Nu este doar o urgență de sănătate, este o catastrofă de sănătate, o situație în care pandemia a depășit capacitatea de răspuns a sistemului medical”, a afirmat dr. Alfredo Celis de la Colegiul medicilor din Peru pentru CNN.

Cum a ajuns o țară care a răspuns atât de rapid și serios la pandemie în această situație?

Nevoile de bază versus măsurile de carantină

Inegalitatea profundă din Peru este unul dintre motive, potrivit dr. Elmer Huerta, un medic peruan.

„Ceea ce am aflat este că virusul scoate la suprafață toate condițiile socio-economice dintr-un loc”, a declarat acesta.

Mulți dintre cei mai săraci peruani nu au de ales și trebuie să iasă în afara locuințelor pentru a munci, procura hrană sau chiar și pentru tranzacții bancare.

De exemplu, doar 49% din gospodăriile din Peru dețin un frigider sau congelator (61% în zonele urbane), potrivit unui recensământ din 2017. Asta înseamnă că mulți peruani sunt nevoiți să meargă zilnic la piață pentru a cumpăra mâncare pentru că nu își pot face provizii, susține dr. Huerte.

„Ți se cere să eviți contactul cu alți oameni într-o societate în care nu poți rămâne în casă”, declară acesta.

În 14 aprilie, la aproape o lună după ce autoritățile au declarat starea de urgență și implementat măsuri de carantină, o televiziune din Peru a difuzat imagini cu o piață aflată la periferia capitalei Lima.

Cumpărătorii au așteptat la coadă cu orele și, deși majoritatea purtau măști de protecție, păstrarea distanței sociale părea imposibilă.

„Trebuie să îndurăm mulțimile fiindcă nu există o altă cale”, a declarat pentru TV Peru o femeie care stătea la coadă, adăugând că „dacă nu o facem nu vom avea mâncare. Nu avem nimic de mâncat, de aceea trebuie să venim aici”.

În acea zi bilanțul infecțiilor cu noul coronavirus era de 10.303. Astăzi este de 10 ori mai mare.

Consecințe neprevăzute

Oamenii au ajuns să se înghesuie și la bănci în timp ce încercau să ridice ajutoarele de la guvern. Pachetul de asistență financiară adoptat de executiv pentru a ajuta milioane din cele mai vulnerabile familii a fost o idee bună dar prost gândită și implementată, potrivit lui Kristian Lopez Vargas, un economist peruan și profesor asistent la Universitatea din California, Santa Cruz.

Într-un raport publicat anul trecut, agenția care supervizează sectorul bancar din Peru arăta că doar 38% din adulții din țară au un cont bancar.

Lipsa accesului la un sistem financiar a însemnat că majoritatea recipienților ajutorului din partea statului au trebuit să se deplaseze în persoană la bănci pentru a ridica banii.

„Nu era greu de anticipat comportamentul oamenilor când vor încerca să acceseze acest ajutor”, a declarat Lopez Varga pentru CNN, adăugând că „în schimb aceste politici au cauzat un rău care putea fi evitat, făcând oamenii să se adune în mulțimi numeroase în fața băncilor”.

Iar mulți peruani locuiesc și muncesc în condiții care nu pot fi reconciliate cu măsurile de distanțare socială, subliniază economistul.

Potrivit acestuia, în peste 30% din gospodăriile din Peru patru sau mai mulți oameni dorm în aceeași cameră iar mai mult de 72% din peruani muncesc în economia informală.

Pentru cei care trăiesc de la o zi la alta muncind în economia subterană obținerea unui venit înseamnă de multe ori ieșitul în afara locuințelor. Acest lucru, combinat cu nevoile a milioane de locuitori de a se aproviziona cu mâncare și alte bunuri din piețe supraaglomerate, „a fost un mix exploziv”, potrivit lui Lopez Vargas.