Trufia și furia
Poate chiar n-au înțeles ce s-a întâmplat. Poate nu înțeleg ce i-a făcut pe zeci de mii de oameni să iasă în stradă, din București până în Craiova sau Botoșani. Un singur cuvânt: reacţia la trufia revarsata. În picături sau în valuri, fără întrerupere, trei ani de zile.
O scuză (slăbuță) e că nu s-au luat în calcul unul pe celălalt, ca sursă. Altă scuză e că n-au înțeles impactul siturilor de socializare. N-au luat în calcul capacitatea lor de a fi un mediu și un amplificator de empatie. Televiziunile se bazează pe șocul imaginii animate, în schimb socializarea virtuală este un contact personal, direct și multiplu. Citim ce scriu zeci de persoane, cunoscute sau nu, ne transmit mesaje și emoții la care rezonăm. Empatia e capacitatea de a te pune în papucii altcuiva, de a simți prin ce trece, din perspectiva lui proprie. Iar când din mai multe direcții vine brusc exprimat un același sentiment, efectul amplificat poate să afecteze pe oricine, indiferent de nivelul propriu de empatie. Un tsunami emoțional. Oricum, aproape toți oamenii au abilitatea asta, excepțiile sunt cazuri patologice. Vor fi având-o și ei, dar s-au izolat, și n-au luat-o în calcul. Dar despre cine vorbesc?
Victor Ponta e sursa primară, constantă. Mentorul politic Adrian Năstase avea un tip de aroganță, rafinată, elitistă, de aristocrat. Și-o manifesta mai rar și avea un temei. Victor Ponta are aroganța unui parvenit, unui impostor ajuns, unei beizadele obraznice. Și nu se poate desprinde de ea. Orice ieșire publică și pe orice subiect, prezent era și setul premierului de glumițe tâmpite. Pic-pic-pic. Săptămână de săptămână. Ultima, dacă v-o amintiți, ”Iohannis s-a dus la Bruxelles ca surda la horă”, da, da, ha-ha-ha, hi-hi-hi. Când oamenii erau săturați de obrăzniciile lui arogante până peste cap.
A doua sursă a fost – să zicem – BOR, scriu astfel pentru că nu numai conducerea și clerul a contribuit la asta, ci și tot felul de nechemați, acel Baștavoi, activenews, napocanews, naibanews, ”blogosfera ortodoxă”, pe scurt, tot felul de așa zis ”patrioți”, ”naționaliști”, ”tradiționaliști”, de fapt o adunătură de țăcăniți lăsând impresia că vorbesc în numele bisericii, și închipuindu-și că spun chestii informate, inteligente, sau măcar simțite. Vedete în mica lor lume. Între timp s-au tot adunat surse de iritare legate de catedrala aia a ”Mântuirii neamului”, ora de religie, percepția (reală sau nu) a indiferenței față de societate și a poftei de bani, inclusiv de la stat, de implicare de partea lui V. Ponta în campania electorală, multe. Replica BOR și a altora, mereu agresivă, ţâfnoasă şi plată n-a ajutat deloc. Dar catastrofală a fost reacția în cazul ”Colectiv”, și din nou, nu mă refer neapărat la BOR în sine, ci la ce a fost perceput ca venind din partea lor. De la cler poate că am văzut ignoranță și, vai, trufie, dar la asta s-a adăugat, din alte direcții dar pe aceeași retorică, răutate. Răutate pură, toxică, satisfacția bolnavă că oamenii aceia au murit. Pe fundalul emoției amplificate – și cum e să te pui în pielea cuiva care arde de viu, sau care-și caută fiica sau colegul, prietena sau iubitul, cu disperare? Doar ca să afle apoi că s-a prăpădit, sau că a ajuns în stare critică la spital? – pe acest fundal, manifestările de prostie, aroganță sau, mai rău, răutate au sunat înspăimântător. Au fost imposibil de trecut cu vederea, de lăsat fără replică sau de iertat câtuși de puțin, pentru multă lume. Și probabil pentru foarte multă vreme, asta dacă fractura asta e să se vindece vreodată.
Și atât Ponta cât și BOR aveau avertizarea de anul trecut, scrisă clar pe perete. La fel s-au comportat și au fost taxați categoric de oameni. Dar au ales să nu învețe nimic cu ocazia aia. Consilierul Mirel Palada se întreba în dimineața când patronul său urma să fie demis de Liviu Dragnea, ce treabă are V. Ponta cu un accident într-un club? Într-un fel pe bună dreptate. Dar nu e de mirare că n-a înțeles, așa pățești dacă ești pufos la creier. O oglindă l-ar fi lămurit de cine anume se face vinovat, printre mulți alții, de valul de indignare antiguvernamentală. Iar V. Ponta ar fi trebuit să se întrebe, după eșecul din 2014, dacă e indicat să-și țină un consilier un mare maestru la blocări pe Facebook, în condițiile în care cariera lui politică se bazează totuși pe popularitate.
Altă sursă de trufie, mai degrabă punctuală, a fost Gabriel Oprea. Deja indignarea publică era îndeajuns de mare după episodul morții lui Bogdan Gigină – oamenii au (re)descoperit aroganța acestui impostor, coloanele oficiale peste tot, gradele și titlurile primite și date mai departe ca pe-o marfă de producție proprie, parvenirea politică excepțională a unui costum gol. Și omul a simțit nevoia să se bage în seamă insistent, la televizor, în fața clubului, în mijlocul ”breaking-news”-ului. Atâta l-a dus pe el capul.
INTERVIURILE HotNews.ro