Tu la ce iti meditezi copilul? Trei raspunsuri despre motivele care-i imping pe parinti sa plateasca pentru pregatirea in particular a elevilor si comparatii cu statele occidentale
Mai sunt trei luni pana la primele probe ale Bacalaureatului si Evaluarii Nationale 2013, iar site-urile si scarile blocurilor sunt pline de anunturi: „Dau meditatii”. Meditatiile sunt produsul sistemului actual de invatamant. Concluzia apartine unui profesor universitar de psihologie, unui parinte si unui profesor de liceu meditator, care au explicat pentru HotNews.ro de ce au nevoie elevii de meditatii. „Daca nu il platesc suficient pe profesor ca sa fie foarte performant la scoala, il fortez sa ofere aceste servicii”, este de parere profesorul Daniel David de la Universitatea Babes-Bolyai.
Tatal unui baiat care ia meditatii pentru Bac si admiterea la facultate spune ca „la ore profesorul nu are timp sa parcurga toata lectia” si sa mai faca si exercitii. Un profesor de liceu a declarat pentru HotNews.ro ca le-a dat elevilor pe care ii mediteaza un test in care sa spuna ei de ce au nevoie de meditatii. Raspunsul: „de la un moment dat nu mai intelegem, iar profesorul continua sa predea”.
Cele mai importante idei sustinute de profesorii si parintele consultati de HotNews.ro:
- Nivelul din scoala adesea nu este foarte ridicat, iar meditatia completeaza scoala in loc sa o nuanteze.
- Intr-un stat care doreste modern, profesorii ar trebui sa se vada si ca antreprenori. Ar trebui sa isi faca foarte bine meseria la scoala, sa fie bine platiti pentru asta, si in timpul liber sa poata sa ofere astfel de servicii pentru copiii si familiile interesate. La noi, desi ideea nu este proasta, se aplica prost.
- Este prea mult de predat si nu ai timp sa aprofundezi lucrurile cheie. Prea multe cunostinte declarative, prea putine cunostinte procedurale (Daniel David).
- Profesorul trebuie sa parcurga materia foarte repede si timpul nu ii permite copilului sa lucreze la clasa cat ar trebui
- Meditatiile le faci din cauza ca sistemul nu e bine dezvoltat si pentru ca elevul nu aprofundeaza cum trebuie la scoala (parinte)
- Materia este prea stufoasa si cumuleaza toate cunostintele lui din clasa a IX-a pana in a XII-a, fara sa puna accent pe gandire, ci inca pe reprodus
- Elevii simt nevoia sa faca pregatire in plus mai ales la disciplinele realiste, matematica, fizica si vad ca apare si informatica foarte des
- Numarul de ore alocat disciplinelor cu importanta mare la examen este insuficient (profesor meditator)
Daniel David, directorul Departamentului de Psihologie Clinica si Psihoterapie din cadrul Universitatii Babes-Bolyai, Cluj-Napoca: Liceul nostru este prea pretentios sub aspectul cunostintelor. Prea multe cunostinte declarative, prea putine cunostinte procedurale
Daniel David
Foto: HotNews.ro
Daniel David este profesor de psihologie clinica si psihoterapie (stiinte cognitive clinice) la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, director fondator al Departamentului de Psihologie Clinica si Psihoterapie din cadrul universitatii, profesor asociat (adjunct professor) la Mount Sinai School of Medicine, New-York, SUA, si directorul pentru cercetare al institutului american „Albert Ellis Institute” din New York. Vezi aici CV-ul lui Daniel David
Rep: De ce este nevoie de meditatii?
Daniel David: Eu cred ca este nevoie de meditatii pentru faptul ca respectivii copii vor sa obtina performanta la Bacalaureat ca dupa aceea sa isi securizeze locul la o facultate, foarte multi dintre ei. Iar scoala probabil ca nu ofera in momentul asta nivelul adecvat sau nivelul pe care si l-ar dori acesti copii si familiile lor. Asta este un motiv care este corectabil, in sensul ca daca ar creste eficienta actului educational evident ca probabil nu ar mai fi nevoie de atatea meditatii. Si exista si un motiv care functioneaza si in tarile mai avansate si dezvoltate decat noi, in sensul ca unele familii doresc ca copiii lor sa fie cei mai buni, sa obtina cele mai mari performante, sa primeasca mai mult decat ofera scoala. Si atunci ofera acest proces de meditatie. Sigur ca cele doua motive combinate fac ca la noi fenomenul meditatiei sa devina unul extrem de raspandit. Daca s-ar mentiona sau s-ar pastra al doilea motiv, ar fi in niste limite acceptabile pe care le gasim si in alte tari.
Rep: Deci la noi motivul preponderent este acela de a securiza accesul la liceu, facultate si mai putin competitia la angajare sau pur si simplu dorinta parintilor de a le pune copiilor la dispozitie mai multe cunostinte?
Daniel David: Nu cred ca isi dau copiii la meditatie ca sa stie mai multe, ci sa obtina o performanta mai buna la examene. Nu cred ca parintii gandesc atat de profund incat sa spuna: nu conteaza nota, ci conteaza cat stii. Nu, eu cred ca la noi in tara conteaza performanta la examenul care te asteapta.
Rep: Pe de alta parte, care este motivul pentru care profesorii dau astfel de mediatii – pentru profit sau pentru sustinerea traiului, salariul nefiind suficient?
Daniel David: Eu cred ca este pentru sustinerea traiului, din pacate. Dar sa stiti ca eu as vedea aici lucrurile in mod diferit decat se pun la nivelul nostru. Intr-un stat care doreste sa fie unul modern, profesorii ar trebui sa se vada si ca antreprenori. Ei ar trebui sa isi faca foarte bine meseria la scoala, sa fie bine platiti pentru asta, dar totodata in timpul liber sa poata sa ofere astfel de servicii pentru copiii si familiile interesate. La noi, desi ideea nu este proasta, se aplica prost. In sensul ca profesorii de multe ori nu dau tot ce pot la scoala din cauza ca sunt prost platiti si atunci copiii sunt obligati sa mearga ca sa invete lucrurile avansate in meditatii. Iar dupa aceea profesorii sunt „certati” de noi ca uite ce fac, dau meditatii. Da, dar asa este sistemul. Daca nu il platesc suficient ca sa fie foarte performant la scoala, il fortez sa ofere aceste servicii in afara scolii.
Rep: Este doar la noi asa sau sunt si alte state care merg la fel?
Daniel David: Eu as spune ca in tarile vestice profesorii dau tot ce pot la scoala pentru ca sunt destul de bine platiti, si dupa aceea cine doreste nuante sau mai mult pot sa ofere meditatii intr-un regim antreprenorial. Deci altfel spus meditatia in sine nu este un lucru rau daca s-ar face peste un nivel bun sau foarte bun pe care il face scoala. Problema nu este asta, pentru ca nivelul din scoala adesea nu este foarte ridicat, iar meditatia completeaza scoala in loc sa o nuanteze.
Rep: Un raport realizat la comanda Comisiei Europene si publicat in iunie 2011 arata ca in statele occidentale mare parte dintre aceste cursuri suplimentare sunt oferite de companii. Exista si in Romania o astfel de institutie a meditatiei?
Daniel David: Adevarul este ca nu am auzit, dar nu vad de ce nu s-ar putea intampla lucrul acesta, daca ei ar avea profesionistii adecvati care sa ofere aceste servicii. Dar toata partea cu companiile, cu mediul economic si legat de actul educational mai general, meditatii si cercetarea stiintifica sunt povesti in Romania. In conditiile in care mediul economic este la pamant, firmele si companiile care functioneaza la nivel socio-economic practic nu cauta sa obtina si standarde si performante, ci in primul rand bani cu orice scop, nu cred ca este o cale de mers in aceasta tara.
Rep: Parintii cauta profesori de la clasa sau alti profesori?
Daniel David: Eu din cate stiu depinde de scoala. De exemplu, daca esti la o scoala buna de obicei si profesorii sunt cei mai cunoscuti in oras pe diverse materii si vei continua cu profesorul respectiv pentru cele doua motive: este un profesor foarte bun si in acelasi timp iti si preda. Dar daca au de ales, adica daca esti intr-o scoala in care profesorii nu sunt foarte buni si stii ca in oras sunt altii care sunt foarte buni, lumea de obicei tinde sa mearga spre acestia. Sigur ca este un caz mai rar, si de ce spun ca e un caz mai rar: deoarece cei care isi permit sa-si plateasca profesorii buni de obicei reusesc sa faca in asa fel incat copiii lor sa ajunga la scolile bune. Si atunci le ofera o pregatire in plus cu aceiasi profesori, cu mai multe exercitii, cu nuante, cu lucruri mai aplicate pentru examenul pe care il au de dat.
Rep: Un parinte ne-a spus ca are la matematica, disciplina la care copilul sau ia meditatii, un profesor la clasa foarte bun, insa din cauza timpului nu poate face la scoala atatea exercitii cate face la meditatie cu un alt profesor. Credeti ca programa nu este adecvata numarului de ore?
Daniel David: Aici mereu am spus, si mi-am ridicat in cap foarte multi oameni din mediul educational, curriculumul liceal si la nivel gimnazial la noi este prost gandit. Se fac prea multe lucruri, se cer prea multe lucruri. Eu de exemplu cand compar un manual de liceu cu un manual de undergraduate in Statele Unite, adica de licenta cum am numi-o noi in Romania, vad ca lucrurile sunt foarte similare. Altfel spus, liceul nostru este prea pretentios sub aspectul cunostintelor. Prea multe cunostinte declarative, prea putine cunostinte procedurale si ii cred pe profesorii care spun aceste lucruri. Este prea mult de predat si nu ai timp sa aprofundezi lucrurile cheie, importante pentru elevi.
Rep: Pe de alta parte este o problema formarea profesorilor?
Daniel David: Dar eu as spune ca in orice sistem sunt si oameni buni si oameni mai slabi si probabil ca unii dintre profesorii nostri sunt slabi. Avem insa si profesori de elita si profesori foarte buni. Eu cred ca formarea profesorilor la noi inca nu este bine stabilizata. Am avut un sistem vechi, conform Legii Educatiei s-a trecut intr-un alt sistem in care le cerem profesorilor sa aiba un masterat didactic de 2 ani. Din punctul meu de vedere si asta este un fapt gresit. Imaginati-va un absolvent de fizica, el face fizica 3 ani; ca sa poata preda la liceu el ar trebui sa faca un masterat didactic de 2 ani. Dar daca el face un masterat didactic de 2 ani, va garantez ca acest om nu va mai face si un masterat de specialitate, ca nu o sa faca 2 masterate timp de 4 ani. Asta inseamna ca l-ai pregatit pedagogic mai bine, dar sub aspectul continutului pe domeniul lui nu i-ai crescut performanta. Deci eu cred ca nu am gasit inca maniera cea mai adecvata pentru a-i pregati pe profesorii care predau in preuniversitar. Noi mereu sarim dintr-o extrema in alta, dintr-un model dus in extrema intr-un alt model dus in extrema, nu reusim sa stam asezati si sa gandim ce e bine. Fiecare vrea sa faca altceva decat a facut ministrul dinaintea lui.
Rep: Acelasi studiu al Comisiei Europene avertizeaza ca un impact al industriei meditatiilor este adancirea inegalitatilor – bogatii isi pastreaza privilegiile, saracii nu au nicio sansa la lumea „hiper-pregatita”. Se aplica asta si in Romania?
Daniel David: Da, se aplica si la Romania si cred ca se va aplica si mai mult, pentru ca profesorii buni platiti prost care trebuie sa predea foarte multe lucruri in scoala nu isi mai fac serios treaba in scoala. O fac la minimul necesar si investesc in industria meditatiilor. Daca ai schimba curriculumul, daca i-ai plati mai bine, atunci ceea ce faci la scoala ar fi sub aspect calitativ mult mai ridicat, iar meditatiile si-ar mai pierde din influenta.
Rep: Ce se intampla in mediul rural, din acest punct de vedere?
Daniel David: Acolo creiere, inteligente potentiale se pierd din cauza faptului ca nu au acces la o pregatire adecvata probabil nici la scoala. Acum, sa fim seriosi, nu cred ca cineva cu capul pe umeri ar putea sa spuna ca profesorii din mediul rural sunt in general la fel de buni ca cei din mediul urban. Nu e adevarat. Deci pregatirea la scoala nu este suficient de buna si meditatiile pe care si le permit parintii acestor copii sunt mult mai putine ca numar.
Rep: Revenind la urban, credeti ca sunt si cazuri in care copiii fac meditatii doar pentru ca parintii sa fie „cu sufletul impacat”?
Daniel David: Da, sa nu pornim cu ideea ca meditatiile le faci intotdeauna cu scopul de a reusi. De multe ori este si o moda, este si o chestie sociala. Dar eu as spune ca nu asta este cauza principala, chiar daca sunt si astfel de cazuri.
Rep: Inainte de 1990 se faceau meditatii?
Daniel David: Se faceau meditatii, eu am terminat liceul in 1991, deci imi amintesc ce se intampla atunci. Se faceau meditatii pentru intrarea la facultate atunci, examenul era traditional si erau admiteri din materiile pe care le faceai la liceu si se faceau meditatii pe scara larga. Meditatiile atunci apareau in primul rand in preajma examenelor, treapa a II-a, treapta I si facultate.
Rep: Dvs. dati meditatii?
Daniel David: Nu dau meditatii pentru ca nu am timp. Inca Universitatea Babes-Bolyai este o universitate normala, sper sa ramana asa, si la nivel de licenta pana acum nu face admitere din teste de cunostinte. Stiu ca si asta suna ciudat, dar eu mereu am fost impotriva admiterii la nivel de licenta din teste de cunostinte spunand ca aceste teste incurajeaza industria meditatiilor si nu se gasesc niciunde in aceasta lume. Eu sunt de acord cu sistemul care trebuie sa faca un examen de selectie, dar selectia trebuie sa fie larga la nivel de licenta, pentru ca cat mai multi copii sa poata accesa universitatile pentru a primi un element de culturalizare. Astazi licenta nu mai este ce era pe vremea mea, de exemplu, ci este un fel de studiu post-liceal si de culturalizare, de introducere in profesie, profesia facandu-se oriunde in lumea asta la nivel de master si doctorat, nu la nivel de licenta. Cei care nu au inteles schimbarea miscarilor in mediul universitar vor sa salveze mediocritatea sistemului romanesc intorcandu-te la un sistem traditional de acum 50 de ani. Este o mare greseala.
Parintele unui elev din Bucuresti care face meditatii la Limba Romana si la Matematica: Este mult mai atent la meditatii, intelege mai bine si este mai responsabil
Rep: La ce face copilul dvs. meditatii si de ce?
Ion Gheorghe: Baiatul meu este la liceu, in clasa a XII-a, si face meditatii la materiile necesare pentru Bacalaureat si pentru admiterea la facultate, la Politehnica. Facem meditatii pentru ca este mult mai atent la meditatii fata de orele de la scoala, aprofundeaza mult mai bine si este mult mai responsabil. Are teme de facut si devine mult mai constiincios.
Rep: Faptul ca aceste meditatii sunt platite reprezinta un element in plus pentru responsabilizare?
Ion Gheorghe: Da, acesta este un punct de vedere, dar nu este un element decisiv in cazul lui. Este vorba despre faptul ca este mult mai atent, pricepe mult mai bine. La ore profesorul nu are timp sa parcurga toata lectia, din cauza timpului limitat, din cauza faptului ca unii profesori mai si intarzie la ore. Deci intr-un timp scurt parcurge materia foarte repede.
Rep: La ce materii face meditatii?
Ion Gheorghe: Face la Limba romana si la Matematica.
Rep: Meditatiile le face cu profesorul de la clasa sau cu altcineva?
Ion Gheorghe: Sunt cazuri cand se face si cu profesorul de la clasa, dar el nu face cu profesorul de la clasa. Face cu profesori de la alte licee. Mie nu mi se pare corect ca un elev sa faca meditatii exact cu profesorul care ii preda materia respectiva, nu mi se pare obiectiv.
Rep: A fost chemat vreodata dupa ore de profesori sa faca pregatire suplimentara la o materie, gratis?
Ion Gheorghe: Niciodata.
Rep: Meditatiile le considerati un semn al unui sistem de educatie precar sau o normalitate?
Ion Gheorghe: Nu mi se pare o normalitate. Meditatiile le faci din cauza ca sistemul nu e bine dezvoltat si pentru ca elevul nu aprofundeaza cum trebuie la scoala. Atunci vii cu ceva suplimentar prin meditatie. Cunostintele care sunt acumulate in timpul orelor le aprofundezi cu meditatii, ulterior.
Rep: De cand face meditatii?
Ion Gheorghe: Din toamna, de la inceputul clasei a XII-a. A facut meditatii si in scoala generala, in clasa a VIII-a, pentru examenul de Capacitate.
Rep: A vrut el sa faca aceste meditatii sau ati simtit dumneavoastra ca ar fi mai bine sa primeasca ore in plus in particular?
Ion Gheorghe: Si el. El a vrut in primul rand pentru ca chiar se cunoaste cand face meditatii. Are note mai mari si bagajul de cunostinte s-a marit. Se vede o diferenta si ma gandesc ca poate si responsabilitatea lui fata de meditator este o cauza. La scoala sunt mai multi elevi, poate nu sunt atenti, depinde si de felul in care preda profesorul. Dar la meditatii elevul este responsabil, are teme de facut si rezultatele se vad prin note si prin faptul ca si-a imbunatatit bagajul cunostintelor. Simtim asta si la Romana, modalitatea lui de exprimare s-a imbunatatit pentru ca lucreaza suplimentar. Acum depinde si de elev, pentru ca sunt unii care au teme de facut si nu si le fac si automat nu au cum sa aprofundeze si sa aiba rezultate bune. El isi face temele si la clasa si suplimentar pentru meditatii.
Rep: La meditatii are mai multe teme decat la ore?
Ion Gheorghe: Da, are mai multe teme. Toata saptamana lucreaza, dupa temele de la clasa, ca sa isi termine temele pentru meditatii.
Rep: Deci care sunt cauzele clare pentru care s-a dus la meditatie?
Ion Gheorghe:Nici profesorul nu isi da silinta la clasa, nici timpul nu ii permite. Intr-o singura ora nu poate si preda, si face exercitii. El este la real si chiar are la Matematica un profesor bun, care este exigent. Unde este si putina exigenta, rezultatele se vad. Si totusi nu este suficient, din cauza timpului. Trebuie sa parcurga materia foarte repede si timpul nu ii permite copilului sa lucreze la clasa cat ar trebui.La meditatii castiga nu atat pentru ca ii preda, ci pentru ca face mult mai multe exercitii si mult mai variate. La meditatii lucreaza si intr-un mediu unde este liniste, este seriozitate, nu este decat el si profesorul. In timpul orelor, elevii mai fac glume, ca in orice liceu.
Rep: Cat costa meditatiile?
Ion Gheorghe: El face singur meditatii, doua ore pe sedinta, o data pe saptamana. Costa 60 de lei la Matematica si 50 de lei la Limba romana, pe sedinta.
Rep: Din clasa este singurul care face meditatii?
Ion Gheorghe: Nu. Majoritatea fac meditatii si sunt si copii – ceea ce nu mi se pare in regula – care fac cu profesorii care le predau. Si nu stiu cat de obiectivi sunt la note, ulterior, acei profesori.
Rep: Baiatul spune acasa ca sunt favorizati acei copii?
Ion Gheorghe: Nu, nu sunt.
Profesorul de Limba romana care da mediatii: Acum copiii fac meditatie pentru Bacalaureat, mai putin pentru admiterea la facultate
P.G. este profesor de Limba si literatura romana la liceu, intr-un oras de 30.000 de locuitori. A vorbit pentru HotNews.ro despre cat costa o sedinta de meditatii, de ce face pregatire cu elevii dupa ore si de ce este nevoie de lectii particulare platite. Nu a dorit, insa, ca numele sa ii fie facut public, motiv pentru care i-am notat initialele: P.G.
Rep: De ce este nevoie de meditatii?
P.G.: Eu am dat o scurta testare elevilor pe care ii meditez si imi spun foarte clar: din 30 de elevi, unul singur spune ca nu si-a dorit niciodata sa faca pregatire. Si se spune pregatire, nu meditatie. E o diferenta foarte mare si se cheama industria meditatiilor asa, in presa, dar pregatirea inseamna de fapt o perfectionare a ceea ce elevul stie de la scoala si meditatia care inseamna ajutor pentru cel ramas in urma la lectiile de zi. Noi facem pregatire suplimentara pentru examene. Toti au spus ca la unele discipline au nevoie de pregatire, dar toti cu un alt profesor, atunci cand de la profesorul tau intelegi mai putin.
Sunt notate disciplinele realiste, deci in general matematica, fizica si vad ca apare si informatica foarte des. De ce: sistemul de invatamant este deficitar din toate punctele de vedere. Numarul de ore alocat disciplinelor cu importanta mare la examen este insuficient pentru statutul acestor discipline. Spre exemplu: sunt clase care fac romana 3 ore, matematica 4 ore. Trei ore sunt insuficiente pentru statutul pe care il are disciplina la sfarsit de ciclu. Adica elevul este notat numai dupa obiectul acesta, timp in care toti ceilalti profesori trag de el sa considere ca e la fel de importanta si disciplina X sau Y. El se simte putin frustrat, pentru ca nu a avut dreptul sa isi aleaga decat o singura disciplina.
Vad ca mi-au mai spus elevii ca sunt intre doua presiuni in pregatirea pentru Bacalaureat. Prima exercitata de familie si a doua exercitata de scoala respectiva. Incep sa fie probleme mari si la liceele bune. Ei nu fac fata la toate obiectele la fel si atunci, de rusinea familiei, de exigenta profesorilor, sunt elevi care clacheaza si merg la pregatire pentru a evita dezastrul. Materia este prea stufoasa si cumuleaza toate cunostintele lui din clasa a IX-a pana in a XII-a, fara sa puna accent pe gandire, ci inca este pe reprodus. Cel putin disciplinele Istorie, Geografie, Biologie sunt infioratoare, au foarte multe notiuni de reprodus si foarte putine de facut asocieri sau judecati de valoare.
Problema este ca programele de invatamant si cele de bacalaureat sunt in continuare dupa sisteme vechi si nu tin cont ca liceele sunt diferentiate, ca elevii au cu totul alte probleme. La liceele industriale este catastrofa, dupa bacalaureatul din ultimii ani. Am in oras profesori care au 4 elevi promovati.
Fac pregatire cu elevi care vor sa dea la Academia de Politie, carora le trebuie limba romana in plus. Dar consider imoral ca un profesor sa faca pregatire pe bani cu propriii sai elevi. Niciodata nu fac cu elevi de la clasa si vad ca in raspunsurilor lor, elevii spun: un alt profesor. Deja cand faci cu cel de la clasa ta, ceva nu este in regula. Nu ca nu esti bun la clasa, dar consider ca e imoral. Eu cand vad ca la Romana nu prea se pricepe unul si vrea sa se pregateasca suplimentar, il trimit la altcineva si ii spun sa isi noteze ce sa ii puna profesorul la punct.
Rep: Pentru ce vin cel mai adesea copiii la meditatie: pentru a trece bacalaureatul sau pentru a intra la facultate?
P.G.: S-au schimbat proportiile, in ultimii ani. Inainte era admiterea la facultate, considerandu-se ca BAC-ul se trecea de la sine. Ori acum toti au renuntat la admitere si se cantoneaza de bacalaureat. Elevii simt ca e un prag pe care nu pot sa il treaca.
Rep: Sunt si copii care vor ei la meditatie si nu sunt impinsi de parinti de la spate?
P.G.: Sunt si copii buni care nu reusesc sa patrunda toate disciplinele. Materiile sunt dificile, ei acum au tot felul de tentatii si noi vrem sa performeze la 12 obiecte si nu se poate. Eu am baiatul plecat in strainatate si acolo la liceu sunt 7-8 discipline. Ori noi avem 12 obiecte din care 5-6 sunt cu cate o ora. Din testele pe care le-am dat, elevii au scris: de la un moment dat nu intelegem, iar profesorul continua sa predea pentru ca are programa pe care trebuie sa o parcurga. Si simte elevul ca trebuie sa mearga la pregatire suplimentara, mai ales la disciplinele realiste.
Rep: Care este motivul pentru dumneavoastra, profesorii, dati astfel de meditatii: pentru profit, pentru sustinerea traiului sau pentru alte motive?
P.G.: Daca ar fi un tanar profesor, eu l-as sfatui sa nu faca pregatire pentru ca este un joc de terminare a nervilor, este epuizant. Mai completeaza veniturile cu foarte putin. Mai ales in ultima parte a carierei mele trebuie sa raspund unor solicitari. Adica ii trimiti catre un profesor cu experienta, care are mai mult tact pedagogic, sa il faca sa inteleaga niste lucruri. Copiii spre liceu vin din medii diferite, au medii mari, intra la licee bune si se trezesc in fata unor profesori care explica la un nivel prea ridicat. Acolo sunt 30 de persoane, nu poti sa cobori nivelul pentru fiecare elev, ca asta inseamna ca tu nu iti mai faci programa pana la capat. Iar de beneficiu, acesta este mic. Pentru a fi rentabil, avem in oras persoane care nu sunt in invatamant si care pregatesc ca la uzina, au 8 ore de pregatire. Atunci ar putea fi rentabil, dar este o epuizare nervoasa foarte mare.
Eu am pornit-o cu ajutorul dat celor care vor sa intre in invatamantul superior. Am pregatit inclusiv pentru vestitele academii, Drept, samd, in care copilul trebuie pregatit pentru ca acolo examenul este grila. Iar acum mai nou, cam din 2010, accentul s-a indreptat spre Bacalaureat. La inceput eu am fost debusolat putin, cum sa fac aceeasi materie? Dar unii nu au prins-o: nu au citit, nu si-au format vorbirea si, culmea, vin la pregatire elevi care sunt buni, dar nu performeaza la aceste discipline de bacalaureat pentru ca ele sunt inchistate.
Rep: Sunt si elevi care vin de la profesori mai slab pregatiti?
P.G.: Sunt, dar nu as arunca pe acestia vina. Familia doreste sa isi vada un copil bine pregatit. Si copilul meu la fel a fost: nu reuseam sa il ajut mereu si el cauta, punea o intrebare la scoala, raspunsul era evaziv, nu pot sa il las sa invete dupa ureche, si atunci vreau o mana calificata care sa il indrume mai departe. Foarte multi spun ca vor 4-5 sedinte ca sa il puna pe picioare si dupa il lasam. Deci faptul ca este o industrie a meditatiilor este cam nu stiu cum. Sunt cativa profesori mai buni care pregatesc pentru ca elevii doresc performanta si nu ar muri de foame daca elevii nu ar veni. Nu traieste nimeni din asta, sincer vorbind. Liceul este de cultura generala, dar finalitatile sunt astfel puse incat ei nu ating aceste stachete, pentru ca sunt prea inalte.
Rep: Ce se intampla cu mediul rural? Aveti si copii care vin de la sate?
P.G.: Da, eu fiind metodist merg in inspectii la doamnele profesoare din mediul rural. Ele isi vad de treaba, dar procentul acolo este cumplit. Sunt 3-4 copii in clasa mai rasariti care se ocupa de carte, sunt altii nativi foarte foarte buni, care nu prind tot, se iau cu muncile, dar fac fata la intrarea intr-un liceu. Dar pentru a nu avea probleme, mediile lor sunt umflate de profesori si calculatorul il dirijeaza pe respectivul la o clasa foarte buna, iar copii din oras, unde exigenta este mai mare, copii de nota 8 prind locuri la licee industriale. Pe asta de 8 din oras eu il pot duce la 9, dar celalalt incet-incet cade si pe la clasa a XI-a nu mai intelege nimic.
Rep: Si ce se intampla, abandoneaza?
P.G.: Nu, numai pe conditii abandoneaza, atat. Ei nu recunosc, le este rusine sa recunoasca ca nu mai inteleg si parintele nici nu concepe ca un copil sa nu inteleaga. Asa ca ei gasesc o refulare in a fi ironici, nu vedeti ce bravada fac acum: eu nu am invatat nici 20%. Este din neputinta lor de a atinge parametrii pe care ii are programa de invatamant. Examenul final il considera un dezastru anuntat, ei stiu.
Rep: Inainte de 1990 se faceau aceste pregatiri sau simtiti vreo diferenta?
P.G.: Erau, se faceau pregatiri pentru admitere si pe acestea le pretuiesc. Faceau pregatiri tot copiii care erau buni si care voiau sa fie foarte buni. In general, rateurile erau in jur de 10%, ulterior. Adica intrau cu medie mare la liceu si la facultate si cadeau apoi 8-10% dintre ei. De ce: pentru ca veneau din familii care erau interesate de asa ceva, de performanta copilului sau. Si daca discutati cu parintii, in afara de cativa care spun ca le cer profesorii sa mearga la meditatie – lucru inadmisibil – ceilalti sunt multumiti. Si copilul meu a facut la fizica si la matematica si a fost dupa un student bun, dar trebuia pornit pe nivel de performanta si atunci erau admiteri. Eu l-am sustinut si foarte bine ca am facut asa. L-am dat la un alt profesor decat cel de la clasa, sa il vada si altcineva.
Rep: Platiti impozit?
P.G.: Nu pentru ca uneori raman peste ore si fac la scoala cu alti elevi din scoala, la pregatirile mele la scoala vin si elevi de la alte clase, alteori vin si din vecini. Uneori vin, uneori nu vin. Unul nu are ce sa aduca, pentru ca este elevul elevului meu, si imi spune: va trimit o pasare, o gaina sau nimic, sau cand se fac pepenii. Nu lucram cu bani asa, gramezi. Facem pregatiri gratuite cu elevii dupa ore, si in timpul vacantelor, si in timpul orelor mai furam cate o ora de pe colo, de pe colo.
Rep: La dvs. cat costa o sedinta de meditatie?
P.G.: Cate 25 – 30 de lei. Eu consider ca este o falsa tema si ca cel care face pregatirea, de regula, este un profesor bun la clasa. Altfel nu ar veni elevii. Este imoral sa isi pregateasca propriii elevi sau sa iti fortezi elevul sa vina la meditatie. Aceasta este perioada in care copilul trebuie un pic sprijinit. Eu pledez pentru aceste pregatiri, in situatia asta, nu pentru ca fac eu. Intr-un sistem in care elevul sa isi aleaga ce vrea el, cred ca ele vor disparea de la sine. Sistemul produce aceasta chestiune. Si el a fost atacat la final, acolo unde este cel mai comod. Eu nu stiu ce fac profesorii si directorii din liceele unde sunt doar 8-9 elevi care au promovat si sunt profesori care cer salarii de merit pentru ca ‘ei au muncit, dar elevul nu raspunde’. Sunt niste anomalii teribile in interiorul sistemului si oamenii discuta numai despre final. Ar fi bine daca s-ar pune sistemul la punct, pentru ca copiii sunt destepti, sa stiti. Ei sunt isteti, nu au abilitatile necesare, dar daca li s-ar pune probleme de judecata ar fi mult mai bine decat daca li s-ar pune probleme de memorare si de invatare ca pe timpuri. Sunt niste minuni de copii si acum, chiar daca sunt aiuriti, si scriu urat, si cu greseli. E o alta generatie, trebuie sa o iei asa cum este ea si sa o inveti.
Context – industria meditatiilor in Romania si in Europa
Un raport realizat la comanda Comisiei Europene si publicat in iunie 2011 arata ca meditatiile sunt o industrie de miliarde de euro in Europa. In Romania, parintii dau 300 milioane de euro anual pe cursuri suplimentare. Cauzele aparitiei meditatiilor sunt diferite in Europa de Est fata de Europa Occidentala. In Europa de Est, in anii ’90 a scazut foarte mult puterea de cumparare, iar salariile profesorilor au fost printre cele mai lovite, asa ca acestia au fost fortati sa gaseasca modalitati pentru a-si suplimenta veniturile.
„Modelele din Romania ofera un exemplu tipic”, sustine studiul Comisiei Europene. „Salariile de baza au ramas scazute si (…) meditatiile au devenit parte a culturii sociale care a fost acceptata atat de familii, cat si de profesori”, sustine raportul. Acesta este si motivul pentru care profesorii romani au declarat ca dau meditatii pentru a-si suplimenta veniturile si nu pentru profit.
Spre deosebire, in Europa Occidentala motoarele fenomenului au fost cu totul altele; chiar daca profesorii din vestul Europei s-au plans si ei de salarii mici, ele au ramas mult peste cele ale profesorilor din Europa de Est. Aici, elementul care a generat industria meditatiilor este competitia.
Studiul arata ca materiile la care elevii din Europa primesc cele mai multe lectii particulare sunt matematica si limbile nationale.
Acelasi raport avertizeaza insa ca impactul industriei meditatiilor este urmatorul: adancirea inegalitatilor in Europa – bogatii isi pastreaza privilegiile, saracii nu au nicio sansa la lumea „hiper-pregatita”.
Citeste pe larg despre studiul Comisiei Europene referitor la industria meditatiilor
Pe de alta parte, un sondaj publicat in februarie de SNSPA arata ca 18% dintre profesorii chestionati sustin ca scoala la care predau NU poate pregati un elev sa fie admis la liceu sau facultate fara meditatii particulare, iar 22% recunosc ca dau meditatii (Sursa).
Citeste si:
INTERVIURILE HotNews.ro