Turcii încep să foreze în Marea Neagra. De ce trebuie să urgentăm exploatarea zăcământului „Neptun Deep”

Vorbind la inaugurarea unei conducte de gaze naturale în nordul provinciei Kastamonu, Recep Tayyip Erdogan a declarat că forarea a nouă din cele zece puțuri din prima fază de exploatare a zăcământului de gaze „Sakarya”, de pe fundul mării, a fost finalizată.

„Turcia a construit o bază energetică în ‘Sakarya’ și va deveni o piață de referință pentru gaze naturale, cu includerea livrărilor interne. Ne pregătim să construim o piață avansată a gazelor naturale în care mai multe produse, mai multe contracte se unesc pentru a forma prețuri de referință. Sperăm că vom începe să folosim aceste gaze anul viitor”[1], a declarat președintele Erdogan.

Prima la mână: dacă nu treceam prin calamitatea guvernărilor Liviu Dragnea, cu cei trei premieri marionetă – adică Sorin Grindeanu, actualul ministru al transporturilor, vocalul europarlamentar de astăzi Mihai Tudose și Viorica Vasilica Dăncilă, cea cu soțul fost mare șef de asset în OMV Petrom și de curând președinte al partidului NOI – am fi putut lua decizia de exploatare comercială până în 2018 și să începem extracția de gaze din „Neptun Deep” cu operator ExxonMobil încă din 2019. Am fi fost noi primii și, deci, cei care ar fi fixat prețul de referință pentru gazele din Marea Neagră.

În schimb, cum sper că ne mai amintim[2], în iulie 2019 ExxonMobil a decis că nu mai are rost să se roage la politicienii care se schimbau la Palatul Victoria și să salveze ce se mai putea din investiția inițială prin vânzare.

Așa se face că noi, românii, încă nu știm când vom începe exploatarea zăcământului „Neptun Deep”! Încă facem calcule, dar care sunt ceva mai complicate acum, pentru că în loc de ExxonMobil avem OMV și în loc de OMV avem Romgaz. Ba mai mult, avem un război în Marea Neagră, care încurcă și el socotelile, încărcând costurile.

A doua la mână: o chestie de (geo)fizică. Fizica simplă a circulației gazelor naturale în depozite, fie ele și de mare adâncime, ne spune că dacă în câmpul turcesc începe exploatarea anul viitor, iar noi mai întârziem alți 3-4 ani, gazele din depozitul „Neptun Deep” vor începe să migreze către golul de potențial creat prin exploatarea din câmpul turcesc vecin.

Dacă și Total ne-o va lua înainte în câmpul bulgăresc „Han Asparuch”, ne-am scos! Când vom începe și noi extracția, probabil vom constata (dacă mai putem, dar niște calcule sigur se vor face și chiar se fac!) că avem în depozitele câmpului nostru cu 30% dacă nu cu 50% mai puține gaze decât anticipam.

Sigur, politicienii noștri de bine (actuala coaliție, suveraniștii adunați de AUR, de alde Dragnea și gașca lui de guralivi cu doctorate și alții care pedalează cu folos pe ideea mândriei naționale ca să ajungă în Parlament sau la subvenții publice pentru partidele lor insignifiante) pot încerca să reducă amenințarea la adresa securității noastre energetice strămoșești modificând în Parlament legile fizicii! Că altceva nu ne mai rămâne…

AȘA SE PROCEDEAZĂ, DOMNILOR, CU „LOVITURI DE SABIE, NU CU ÎMPUNSĂTURI DE AC”[3]!

La începutul anului 2021, Bloomberg difuza știrea că Turkish Petroleum Corp. (TPAO), a avut contacte preliminare cu companii petroliere internaționale în vederea încheierii unor parteneriate pentru finanțarea și execuția lucrărilor de extracție a gazelor naturale din perimetrul „Sakarya” din Marea Neagră.[4]

„Sakarya” se află în apropierea frontierelor zonelor comerciale maritime ale României și Bulgariei, la 175 de kilometri de coastele turce și este considerată cea mai mare descoperire de gaze naturale din Marea Neagră de până acum. Vecin cu „Sakarya” este perimetrul românesc „Neptun Deep”, tot de ape adânci, cu rezerve estimate la 42 – 84 miliarde de metri cubi.

În timp ce începerea exploatării în „Neptun Deep” este așteptată pentru 2026 – 2027, ambiția președintelui turc Recep Tayyp Erdogan, care se apropie de realitate, este ca exploatarea perimetrului de ape adânci „Sakarya” să înceapă înainte de alegerile prezidențiale din 2023. Rezervele zăcământului „Sakarya” sunt estimate între 330 și 405 de miliarde de metri cubi, adică de mai mult de 8 ori decât importurile de gaze ale Turciei.Citeste intregul artiol si comenteaza pe Contributors.ro