Uitați de urs! Vânătoarea de elan e senzația momentului (dincolo de orice dubiu fiscal)
Săptămâna trecută, când cu ghinionul ce l-a lovit pe bietul Arthur să intre în cătarea celebrului vânător în zona de protecție strictă, ce mi-a venit să fac un mic studiu de piață? Am și eu o pasiune, defect profesional: mi-am zis că, dacă acest urs e așa cum arată punctajul tehnic (de 592,8 de puncte din maximul de 600), atunci e un fel de activ intangibil greu de evaluat (1). La cât să-l prețuiești?
O întrebare de bază în analizele financiare este who bears the costs and the risks? În traducere – cine suportă costurile și riscurile? Dar cum procedezi când în joc e chiar the bear (ursul)?
Un prim benchmark/reper vine chiar din legea vânătorii (L 407/2006, cu modificări) unde găsim ”valoarea de despăgubire în cazul unor fapte ilicite pentru speciile la care vânarea este interzisă”. În dreptul ursului valoarea e de 40.000 de euro, stabilită încă din 2006, păstrată și în varianta din 2015. Nu se spune nimic de cât să fie ursul, totul e să fie din clasa Ursus arctos. Ursul e rege și în scripte: următorul în ordinea despăgubirilor este zimbrul (Bison bonasus) – 30.000 de euro, urmat de elan (Alces alces) – 20.000 de euro. Comparați suma cu cea de la lup (Canis lupus), care pare chiar nedreptățit, ținând cont că, din câte știu, are și el un rol important în pădure – doar 1.000 de euro.
Dar stai, elan am zis? Trebuie să fie o greșeală! De unde și până unde elan în codrii noștri? Chiar și în Scânteia de acum 50 de ani scria că, printr-o minune, s-a mai rătăcit unu pe la noi și, ca dovadă (concludentă) a fost împăiat.
Din păduri o fi dispărut, dar, din scripte, uite că nu! Și nu știu de ce, dar asta mi-aduce aminte de anii când, când tânăr consultant fiind, mă confruntam cu primele inspecții fiscale și cu celebra – așa o fi, dar la noi scrie altceva. După o remarcă ca asta părea că ai văzut lupul și ursul la un loc!
Apropo de inspecții, obligat de viața reală, a trebuit să las subiectul evaluării ursului și al găsirii elanului din pădure. Dar uite că nu mă lasă subiectul, ca să zic așa. Pentru că am văzut că revine știrea aceea optimistă, convingerea că mai sunt urși și mai mari în pădurile noastre.
Aici am o mica problemă metodologică – dacă e corect punctajul acela vehiculat de 593 de puncte, dacă e corect că punctajul maxim e de 600, atunci, să dai nas cu un urs mai mare decât Arthur echivalează cu a întâlni o anomalie statistică! Dar, dacă 600 nu e punctajul maxim, atunci să fie actualizat printr-o OG, măcar cu rata inflației, să nu ne trezim cu cine știe ce anomalie contabilă.
Altminteri, știrea e una care insuflă optimism, din acela care dă să împuște elanul. Cu acest optimism, chiar putem să dăm și peste un dinozaur pitic fugit din parcul de la Hațeg.
Parcă și văd – sub sloganul ”Veniți, mai avem trofee”, vom atrage și mai multe investiții mari (investitores plus valorem), aducem și mai mulți bani la buget! Și mai mulți, pentru că, după cum am aflat, avem venituri din economie record, și asta doar după patru luni.
Și asta încă nu e tot. Este de așteptat să fim printre puținele țări din UE care vor atrage toți banii prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Vești bune curg și de la Bruxelles, unde ni s-a mulțumit pentru cum merge treaba cu terminarea PNRR-ului asap. Cred și eu că sunt mulțumiți. De la români au de citit doar 142 de pagini. Mult, de departe mult mai rezonabil decât alții: planul de reziliență al francezilor are 815 pagini, al polonezilor 498. Până și țările mici s-au găsit să pună pădurile pe butuci – portughezii au venit, prin Ministerul Planificării (dacă vă vine să credeți așa ceva) cu 346 de pagini. Ce să mai zicem de bulgari, cu 297 de pagini (toate planurile naționale de redresare și reziliență se găsesc aici).
Dar aici nu e vorba de cine are mai multe pagini, ci de reforme și măsuri concrete, cu cap și coadă (coadă scurtă, că banii sunt doar pe cinci ani).
Românilor nu le place să stea la povești cu reforme sau alte ciute de felul ăsta. Ei zic scurt, verde-n față, cine știe pricepe! Apropo de strictețe. Si de acum citez din PNRR: ”Identificarea zonelor potențiale de protecție strictă în habitate naturale terestre și marine în vederea punerii în aplicare a Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030” (la pilonul I.2 ”Tranziția Verde – Împădurim România și protejăm biodiversitatea”).
Apropo de management: ”Dezvoltarea de platforme în ferme mici și medii pentru colectarea, managementul și valorificarea gunoiului de grajd”. (la I.3, ”Managementul deșeurilor și economie circulară”).
Apropo de încredere: ”Transformarea și consolidarea datelor guvernamentale pornind de la standardizare și prioritizând cele mai importante seturi de date, evaluând proceduri istorice de colectare, respectiv producerea acestora, precum și gradul de conformare, evaluare a exactității datelor prin compararea unor eșantioane semnificative statistic cu alte surse de date și orice altă metodă rezonabilă care să indice un grad de încredere specifică acestora” (la pilonul II.1 – ”Transformarea digitală – cloud guvernamental”).
Apropo de nivel: ”Dezvoltarea de rute de formare profesională relevante, complete (până la nivel 7 de calificare – studii de masterat), flexibile, prin prelungirea duratei învățământului dual secundar, cu posibilitatea accesului spre nivelul terțiar universitar si non-universitar, alături de o reorganizare a educației profesionale inclusiv în regim dual”. (la pilonul III.4, ”Creștere inteligentă – România educată”).
Apropo de filosofie: ”Reorientarea filosofiei de administrare a contribuabililor pe bază de risc fiscal și implementarea managementului de risc integrat al contribuabililor” (la III.2 ”Modernizarea și consolidarea sistemului financiar-fiscal”). Și încă acestea sunt din cele care ar trece mai ușor testul DNSH – do not significant harm / nu prejudiciază în mod semnificativ mediul (3);
Aș sta mai mult cu dumneavoastră la discuții pe tema asta, dar tocmai am primit din Parlament modificarea unei ordonanțe de aplicare a unei directive. Am mai scris pe tema acelei directive, cunoscută ca DAC6 și considerată poate cea mai nerezonabilă legislație europeană (590 din 600 de puncte, ca să zic așa) nu doar în materie fiscală. La vremea respectivă am recunoscut că autoritățile noastre fiscale au ales poate una din cele mai rezonabile transpuneri ale acestei directive (undeva nici prea-prea, nici foarte-foarte).
Nu se poate spune nici că noua lege (L 123/2021 de aprobare a OG 5/2021 – mai multe, aici) ar înrăutăți și mai mult lucrurile. Dimpotrivă: aduce niște clarificări bine-venite. Dar, așa, din obișnuință, tot se mai găsește ceva de vânat. Spre exemplu în OG e un pasaj care spune că se acordă o derogare dacă ”se aduc dovezi concludente…”. Fair enough, ar zice englezul. Cine n-are probe concludente … bear the risks! Iată că din Parlament textul iese îmbunătățit și acum e nevoie de ”dovezi concludente din care să rezulte dincolo de orice dubiu”. Păi să nu vezi câteodată ursul în fața ochilor?
INTERVIURILE HotNews.ro