​Un anti-occidental la Casa Albă. Relații proaste cu europenii şi canadienii, laude pentru Kim cel „foarte talentat şi iubitor de popor” și interes pentru Putin

Despre inutilitatea devastatoare şi chiar caracterul contra-productiv al „summitului istoric” Trump-Kim, care-l „legitimează” internaţional şi îl întăreşte extern şi intern pe acesta din urmă, am mai scris, ca şi despre scepticismul puternic pe care îl am faţă de perspectiva denuclearizării Coreei de Nord comuniste.

Experţii nucleari ale căror opinii le-am citit zilele acestea spun că, şi dacă ar exista bunăvoinţă politică la Phenian, denuclearizarea nu ar fi tehnic posibilă înainte de 10-15 ani. Eu cred că mai degrabă niciodată, în condiţiile acestui regim. În schimb, Kim, China şi Rusia vor presa puternic pentru anularea sancţiunilor economice, în maxim un an, şi acordarea de facilităţi financiare, comerciale şi investiţionale regimului comunist din Nord, în schimbul câtorva gesturi simbolice care mimează începutul denuclearizării, intens mediatizate. Teatru ieftin şi beneficii numai pentru dictatura lui Kim Jong un. Ca să ne înţelegem, evident că nu susţin un război, şi cu atât mai puţin unul nuclear, dar Kim nu ar fi folosit arma nucleară, pentru că nu-şi doreşte sfârşitul politic şi fizic. Era doar moneda lui de schimb. Genul lui de îndoctrinare nu este acelaşi cu al teroriştilor fundamentalişti islamici, care cred că nu au nimic de pierdut. Kim nu se detonează singur. Kim iubeşte puterea pe care o are şi pe care vrea să o menţină.

Citește restul articolului pe contributors.ro