Un demers pentru linistea noastra (de Alexandru Lazescu)

Nicolae Vacaroiu ar putea fi un presedinte interimar „pentru linistea noastra”, macar pentru 30 de zile, daca majoritatea parlamentarilor decid sa voteze pentru suspendarea lui Traian Basescu. Cu acest slogan Ion Iliescu a cistigat alegerile din 1992. Ulterior el l-a inscaunat pe actualul sef al Senatului la conducerea guvernului Romaniei.

A fost cu siguranta cea mai cenusie si mai dezolanta perioada din istoria post-decembrista a Romaniei. Patru ani de imobilism politic si economic exasperant.

In mod ironic, dupa 15 ani si doar la citeva zile de la aderarea formala a tarii la Uniunea Europeana, Ion Iliescu, principalul artizan al mineriadelor, cel care recomanda la un moment dat direct instantelor sa-i favorizeze pe chiriasi in dauna proprietarilor, pare sa fie in avanposturile luptei declansate de PSD pentru a forta suspendarea din functie a actualului presedinte.

Umar la umar cu Victor Ponta, semn ca dincolo de retorica privind reforma radicala a partidului diferitele tabere din interior au decis sa-si dea mina pentru a exploata la maximum o excelenta oportunitate de a prelua initiativa politica dupa o prelungita perioada de apatie.

Ion Iliescu, Victor Ponta, Corneliu Vadim Tudor, Dan Voiculescu, Calin Popescu Tariceanu, care tocmai l-a acuzat duminica pe presedinte ca sta la originea declansarii „unei adevarate isterii colective” si acum nu face decit sa culeaga ceea ce a semanat.

O trimitere destul de transparenta la initiativa de suspendare lansata de PSD de care PNL s-a disociat in chip formal, dar asta doar pentru ca o asociere explicita a celor doua partide e daunatoare din punct de vedere electoral. Asadar lista adversarilor lui Traian Basescu e extinsa si variata, trans-partinica si fara granite de virsta.

Si asta pentru ca dupa parerea unei bune parti a clasei politice autohtone actualul presedinte provoaca un „deranj” prea mare. Exagerat de multa agitatie, prea multe tensiuni. Un adevarat bilci! Circ, bilci sint de altfel si descrierile preferate ale pleiadei de analisti care mai cu morga sau mai bascalios, dupa obiceiurile locului, comenteaza pe larg evenimentele zilei.

O formula foarte eficienta de a amesteca faptele si vinovatiile, chestiunile minore cu unele de fond, injectind cit mai multa confuzie posibila in spatiul public.

Toti cei in cauza sint de parere ca lucrurile s-ar imbunatati dramatic daca am scapa cu totii de actualul locatar de la Cotroceni, chiar daca din ratiuni tactice unii refuza sa o afirme pe fata. Traian Basescu irita multa lume. Pe liberali pentru care oricine are vreun dram de simpatie pentru presedinte este din start suspect. Iar aparitia PLD nu face decit sa puna si mai multe paie pe foc.

Ii irita deopotriva si pe conservatorii din fantomaticul partid inventat de Dan Voiculescu dar si pe peremistii condusi de Corneliu Vadim Tudor, la al caror show de prost gust si agresiv am asistat in timpul intrunirii Parlamentului in care Traian Basescu a condamnat comunismul.

Un spectacol asezonat cu huiduli si imbrincituri prin balcoane derulat sub patronajul ipocrit al mai sus pomenitului Nicolae Vacaroiu care pare sa-i fi deranjat insa mult mai putin pe citiva dintre promotorii declarati ai reformei morale in societatea romaneasca decit gesturile si declaratiile presedintelui.

Actuala criza politica e atit de fluida si de imprevizibila, incit devine destul de riscant sa avansezi scenarii care pot fi contrazise de la o zi la alta. Asistam la un joc de contre, de atacuri si replieri surprinzatoare, in care diversiunea si dezinformarea au atins cote nebanuite. De fapt spectacolul din culise e probabil mai interesant, din multe puncte de vedere, decit cel de pe scena. Si cu siguranta descrie mai bine raportul de forte de pe teren.

Pentru prima data in ultimii doi de cind a preluat mandatul de presedinte Traian Basescu trece cu adevarat prin momente cel putin complicate.

Masinaria de dezinformare mediatica pusa in miscare nu doar, previzibil, de „Antenele” lui Dan Voiculescu, ci si de alte canale de televizune si publicatii influente, a reusit nu doar sa relativizeze in mare parte chestiunea interventiei politice in actul de justitie ridicata de „biletelul” trimis de premier presedintelui ci sa si impinga lucrurile intr-o deplina confuzie

politica si morala, transformind intr-un „caz pereche” bluful pus foarte repede la cale, in contrapartida, de seful conservatorilor.

Oricine are habar cit de cit de circuitul documentelor intr-o institutie publica sau chiar privata stie ca astfel de rezolutii reprezinta o practica curenta care nu poate fi asimilata in nici un caz cu ideea de interventie politica decit daca cineva se straduie cu tot dinadinsul sa o eticheteze ca atare.

Daca insa ai grija sa inviti comentatorii potriviti si sa duci discutia in zonele convenabile atunci totul e posibil.

In zilele din urma presedintele a simtit pe pielea sa, in mod nemijlocit, forta a ceea ce el a numit „sistemul ticalosit”, acel conglomerat de interese politice si economice cu prelungiri in mass media care se simte deranjat si chiar amenintat, direct sau indirect, de imprevizibilul introdus pe scena publica de actualul sef al statului.

Nu intimplator si Traian Basescu si Monica Macovei au parte de multa antipatie transpartinica in interiorul clasei politice si in mare masura si in media. Ambii au bulversat serios sistemul. Metodele lor pot fi uneori criticabile iar atmosfera creata in jur nu tocmai usor de suportat. Exista si destule semne de intrebare pe termen lung.

Cineva imi spunea ca e dispus sa accepte faptul ca modificarile institutionale si actiunile in forta lansate de DNA si Parchet erau necesare pentru aceasta perioada, fie si pentru a elimina convingerea incetatenita ca de la un nivel in sus exista persoane intangibile. E suficient sa vedeti doar ce se intimpla din acest punct de vedere la vecinii bulgari.

Dar ce ne facem cind in locul Monicai Macovei ne vom trezi cu Victor Ponta in fruntea Justitiei ?!

In plus, in plan uman gestul presedintelui de a pune „la pastrare” un bilet mai vechi trimis de premier si de a ataca printr-un personaj atit de controversat cum e Elena Udrea nu e neaparat foarte simpatic. Dupa cum nici instabilitatea politica nu e deloc simpatica. E de-a dreptul obositoare.

Traian Basescu e obositor si el si foarte probabil nu e foarte greu sa-i gasesti pete in biografie pentru a decreta apoi ca nu e cel mai potrivit sa gireze, de exemplu, initiativa de condamnare a comunismului. Numai ca el e cel care a facut acest pas. Tot el este cel care a reusit, dupa ani de zile, sa impuna trimiterea arhivelor securitatii la CNSAS.

Si in mod sigur fara Traian Basescu si fara Monica Macovei nu ar fi fost posibila atacarea unor cazuri de coruptie la inalt nivel.

Din pacate e greu de gasit o formula „linistita” si „nedureroasa” pentru a face institutiile statului sa intre treptat in normalitate si sa iasa de sub control politic.

Pina la urma ramine sa decidem, dincolo de spectacolul mediatic care este in mare parte orchestrat astfel incit sa-i fie defavorabil presedintelui, daca preferam sa traim intr-un regim de tip Basescu, imprevizibil si poate obositor, sau preferam mai degraba normalitatea de tip Nicu Vacaroiu .