Unde putem ajunge

Tot ce s-a întâmplat de vreun an și jumătate seamănă cu scenariul unui film de groază. La început au forțat ușa. Era ger, și-au zis că lumea e paralizată. Pe urmă au încercat să intre pe fereastră, pe horn, au aruncat sticle incendiare, au produs ceva pagube. În fine, au schimbat tactica, s-au apucat să demoleze casa țiglă cu țiglă, cărămidă cu cărămidă. Le-a luat un an. Și au reușit, pentru că oamenii cu capul pe umeri n-au reacționat la fiecare țiglă și la fiecare cărămidă scoase dintr-o casă nu prea solidă. Acum banda Dragnea dă asaltul asupra ruinelor statului român. Presupunând că va eșua, va trece multă vreme până să fie reconstruită casa. Dar dacă va reuși?

Am sperat ca partea din PSD care nu e legată ombilical de banda Dragnea să-și activeze măcar instinctul de conservare și să vadă dincolo de imediat. N-a făcut-o pentru că banda Dragnea a știut să mituiască-șantajeze rețeaua întinsă până la mâinile care împart direct privilegii unor mici șmecheri locali, dar și unor nefericiți. Pe aceștia din urmă nu-i pot nici învinovăți radical, nici disculpa radical. A încercat cineva dintre, hai să zicem, „ai noștri” să-i privească fără dispreț sau să le vorbească pe limba lor? E grotesc: niște oameni care nu mai văzuseră Bucureștiul de treizeci de ani sunt jucați pe degete de bandiți cu proprietăți prin Brazilia și naiba mai știe pe unde, ascunși sub numele de „social-democrați”. Pe de altă parte, fiecare dintre noi are o minte și poate judeca. Victimele tele-religiilor conduse de foști și (eventual) viitori pușcăriași își apără dreptul de a fi mințite și a digera basme despre „statul paralel”. Li se hrănesc zi de zi resentimente obscure tocmai pentru că duc o viață nenorocită. (O observație colaterală, nu lipsită de interes, cred: prezentând obsesiv câteva cazuri de erori judiciare – există peste tot erori judiciare, e dureros și inevitabil, problema e în ce proporție –, tele-religiile au indus senzația că erorile sunt omniprezente, speculând dificultățile creierului nostru de a opera cu probabilități; probabilitățile ne sunt mult mai puțin accesibile în mod natural decât adunarea și înmulțirea, deși calcul lor le implică pe acestea din urmă. Concluzia e clară: justiția trebuie distrusă.)

Răsfățat și amenințat de banda Dragnea, PSD-ul în ansamblul lui devine complice și se apropie de limita dincolo de care nu va mai putea face nimic, va rămâne prizonierul unei situații dramatice, și putem ghici în linii mari cum se va desfășura tranziția spre dictatură. Se va apela la mijloacele clasice: biciul și zăhărelul. Biciul se vede deja în mâna gingașei doamne Carmen Dan, care se pregătește să ia măsuri polițienești dure împotriva manifestanților. Nu va fi simplu, dar mă îndoiesc că banda Dragnea și tele-religiile vor invoca argumente legate de înghesuiala din închisori, atât de deranjantă până mai ieri pentru hipersensibilii corupți. La rigoare, vor fi folosite diferite categorii de mineri, exprimând voința maselor largi populare. Reacțiile internaționale nu vor mai conta deloc, deja banda Dragnea a depășit pragul critic. Europa, de care capul bandei își bătea joc în campania electorală de acum doi ani, e slăbită și derutată, în privința Americii lui Trump nu-mi fac iluzii. Vom fi mândri că suntem români, sforile trase de Putin vor rămâne invizibile. Sigur, statul paralel nu va muri subit, se va zvârcoli ceva vreme, oferind un flux continuu de dușmani ai poporului, vinovați pentru ce se întâmplă în țară. Iar apoi vor apărea dușmani din rândul PSD-ului, deviaționiști, ezitanți, cârcotași. De formă, vor supraviețui unul-două partide minuscule mimând opoziția, controlate de banda Dragnea.

Nici în privința zăhărelului lucrurile nu vor arăta simplu. Îmi aduc aminte de o știre apărută la puțin timp după decembrie 89: într-un sat din sud, un țăran a tăiat un stâlp de telegraf ca să aibă lemne de foc. N-a fost o iarnă prea friguroasă, din câte îmi amintesc, dar important e că acel țăran a avut căldură în casă. Important pentru el. N-am de gând să-l judec, ieșea dintr-o perioadă mizerabilă în care erai îndemnat să practici haiducia, nu putea fi vorba de spirit civic. Acum însă Dragnea le-a promis oamenilor că-i încălzește. N-a spus că taie stâlpii de telegraf – și chiar dacă ar fi spus, mulți s-ar fi mulțumit pesemne cu soluția asta ingenioasă, demnă de talentul lui Darius Vâlcov, abil ascunzător de tablouri în pereți. Problema e că se termină și lemnul din stâlpii de telegraf. La început vor fi recompensați fidelii bandei, propaganda, aparatul represiv și detașamentele paramilitare. Pe termen mediu, plutind în derivă, fără să mai primim nici măcar sume modice din Europa, fără investiții, mizeria va crește.

Banda Dragnea ar putea spera că revoltele vor fi anemice, nestructurate și necoordonate – dar nu-i cred atât de neinteligenți. Pur și simplu n-au continuare. Știu că urmează o perioadă de haos care i-ar mătura imediat. Știu că România nu seamănă cu Bielorusia, nici cu Azerbaidjanul. Chiar dacă relațiile politice cu Europa vor fi întrerupte, vor rămâne relațiile umane – și nu vor îndrăzni să închidă granițele. Nu vor putea opri circulația informației, nu-i vor putea împiedica pe oameni să se organizeze. Până și cei care azi cred în „statul paralel” își vor da seama că ceva e în neregulă.

Citește întreg articolul și comentează pe contributors.ro