Unde se duce petrolul rusesc după embargoul european?

În decembrie, importul de petrol rusesc în UE a scăzut cu 270.000 de barili pe zi față de luna noiembrie. Astfel, au fost livrați în total până la 900.000 de barili pe zi, potrivit datelor Agenției Internaționale pentru Energie, citate de Reuters, a informat BTA.

Scăderea este rezultatul embargoului asupra petrolului rusesc importat pe mare în UE, care a intrat în vigoare la 5 decembrie, precum și urmare a plafonului impus de țările G-7 asupra prețului petrolului rusesc de 60 de dolari pe baril. Măsurile sunt o consecință directă a invaziei ruse în Ucraina, care a început în urmă cu aproape 11 luni.

Unde a ajuns petrolul rusesc înainte de decembrie?

Majoritatea petrolului rusesc trimis pe mare către statele membre UE, sau 160.000 de barili dintr-un total de 230.000 de barili, a fost importat în Bulgaria, care beneficiază de o excepție de la embargo. Un petrolier a sosit în Italia, iar alte două – în Olanda, potrivit raportului lunar al Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), publicat miercuri. Din ianuarie, doar Bulgaria are dreptul de a importa petrol rusesc pe mare în UE, adaugă AIE, potrivit 24 CHASA și Rador.

Cum funcționează conducta Drujba?

Exportul de petrol rusesc prin conducta Drujba, care pleacă din Rusia și se ramifică în două direcții, nu intră sub embargo. Partea din nord trece prin Belarus și Polonia și ajunge în Germania, iar direcția de sud traversează Ucraina și Slovacia și ajunge în Ungaria și Cehia.

Rafinăriile germane în Leuna și Schwedt, care sunt conectate la conductă, au încetat să cumpere petrol rusesc la sfârșitul anului 2022. Cu toate acestea, Germania intenționează să importe 30.000 de barili pe zi din Kazahstan prin conductă.

Aceasta înseamnă că și cantitățile din Drujba vor scădea cu aproximativ 330.000 de barili la 360.000 de barili pe zi, iar ponderea petrolului rusesc în importurile europene va scădea la doar 5% față de 27-30% înainte de începerea războiului.

Unde își vinde Rusia petrolul?

În decembrie, exportul de petrol rusesc în India a atins noi recorduri de 1,4 milioane de barili pe zi, în timp ce cantitățile pentru China, pe mare și prin conducte, au rămas aproape neschimbate, la 1,9 milioane de barili pe zi, arată datele AIE.

Exporturile către Turcia au scăzut cu 200.000 de barili, până la un minim de mai multe luni de 45.000 de barili. Compania de stat a Azerbaidjanului SOCAR a anunțat luna trecută că a încetat să mai cumpere petrol rusesc pentru rafinăria sa din Turcia.

În decembrie, primul transport de petrol din ultimele șapte luni s-a îndreptat către Japonia din complexul Sakhalin-2, care este parțial deținut de companii japoneze și nu se încadrează în plafonul de preț stabilit de G7.

Ce alternative la petrolul rusesc a găsit UE?

Importul total de petrol rusesc în UE – pe mare și prin conducte – a scăzut cu 1,6 milioane de barili în decembrie față de luna februarie.

În schimb, UE pariază pe creșterea importurilor din Orientul Mijlociu, Africa de Vest, Norvegia, Brazilia și Guiana, potrivit raportului AIE.

SUA și Kazahstan sunt de asemenea alternative potențiale, subliniază AIE. Kazahstanul a ajuns la un acord provizoriu cu Moscova pentru a exporta petrol în Germania prin conductele rusești.

În decembrie, Norvegia a crescut capacitatea de producție a celui mai mare zăcământ din Europa de Vest, Johan Sverdrup, la 720.000 de barili pe zi, față de cei 535.000 de barili anterior. „Aceasta este o veste bună pentru rafinăriile europene, deoarece petrolul de la „Johan Sverdrup” este cea mai bună alternativă la petrolul rusesc Ural”, spune AIE.

Impact asupra rafinăriilor

Dependența europeană de petrolul rusesc s-a manifestat în principal prin controlul asupra unora dintre cele mai mari rafinării din UE, exercitat de companiile rusești, în principal Rosneft și Lukoil.

Germania a luat deja măsuri în această privință și a preluat controlul asupra rafinăriei Swedt, deținută de Rosneft, care asigură aproximativ 90% din combustibilul Berlinului, precum și asupra participațiilor minoritare ale Rosneft în alte două rafinării – MiRo și Bayernoil.

Lukoil a fost de acord să vândă rafinăria sa italiană ISAB către G.O.I. Energy, o companie privată de investiții cipriotă susținută de firma comercială Trafigura cu sediul la Geneva, dar deține în continuare rafinării în Bulgaria și România.

Parlamentul bulgar a deschis calea pentru ca guvernul să preia controlul asupra Lukoil Neftohim Burgas pentru a asigura securitatea aprovizionării, dacă acest lucru se va impune. Rafinăria este scutită de embargoul UE privind petrolul, dar există restricții la exportul produselor petroliere pe care le prelucrează.

În România vecină, Lukoil a anunțat autoritățile că a găsit alternative la petrolul rusesc și că benzinăriile sale nu depind de interzicerea importului de petrol rusesc.

Ca o altă măsură împotriva invaziei ruse în Ucraina, din data de 5 februarie, în UE, intră în vigoare interzicerea importului de produse petroliere rusești, inclusiv motorină, potrivit 24 CHASA și Rador.