Unde sunt zapezile de altadata?

Ursii ies din hibernare in mijlocul iernii, la Moscova se inregistreaza cele mai inalte temperaturi din ultimii 140 de ani, iar proprietarii de hoteluri din Carpati pana in Alpi isi vad afacerile spulberate.

Schimbarile climatice au efecte din cele mai diverse pe toate continentele lumii iar capii politcii si economiei mondiale taifasuiesc la Davos punand la cale clima pentru urmatoriul secol.

Schimbarile climatice sunt consecinta directa a actiunilor oamenilor din ultmii 150 de ani. Atmosfera terestra actioneaza ca un strat protector al pamantului, permitand caldurii solare sa patrunda si eliberand-o usor. Fara ajutorul acestui strat, caldura ar “ricosa” din pamant, inapoi in atmosfera ducand la o racire a temperaturilor cu mai mult de 30 de grade.

Insa, gazele cu efect de sera, aflate la cel mai inalt nivel din ultimii 420 de mii de ani, nu permit eliminarea treptata a caldurii, blocand-o, fapt ce duce la cresterea temperaturii medii pe intreaga suprafata a pamantului.

Principalul compus eliminat in urma activitatilor industriale il reprezinta dioxidul de carbon, banalele bule din sucuri si bere. Acesta rezulta in urma arderilor combustibililor fosili precum petrolul, gazul natural si carbunele, sau a compusilor acestora.

Concomitent cu activitatea industriala, despaduririle masive care au loc inca de la debutul revolutiei industriale in secolul XIX, au impiedicat filtrarea si imbunatatirera aerului din atmosfera.

Ultimii zece ani – cei mai caldurosi din istorie

La nivel mondial, in ultima suta de ani, temperaturile au crescut cu aproximativ 0.6 grade, la nivel european situatia fiind mult mai grava- o crestere de 1 grad Celsius.

In urma masuratorilor efectuate si analizand statisticile din 1860 si pana in prezent, s-a stabilit ca cei mai caldurosi ani au fost in ordine, 1998, 2001, 2002, 2003, si 2004.

Trendul crescator este rezultatul activitatilor tot mai intense ale industriei la nivel planetar, specialistii estimand ca pana in 2100, temperaturile vor creste cu valori cuprinse intre 1.4-5.8 grade Celsius la nivel mondial, si cu valori cuprinse intre 2-6.3 grade Celsius la nivel european.

La o prima vedere aceste valori nu par sa fie foarte mari, insa, ultima era glaciara, sfarsita in urma cu 11500 de ani, a fost provocata de temperaturi mai mici cu doar cinci grade fata de cele actuale, suficiente sa acopere intreaga Europa cu un strat gros de gheata.

Schimbarile climatice ar putea ajunge in scurt timp sa fie responsabile de cresterea rapida a nivelului marii, fapt ce ar putea fi catastrofal pentru nenumarate orase aflate de-a lungul coastelor oceanelor. O alta problema cruciala, datorata tot incalzirii planetei, este reducerea drastica a rezervelor de apa potabila in multe regiuni ale planetei.

Mare parte a statelor sarace, dependente in mare masura de sectorul agricol, ar putea avea un viitor foarte nesigur, nefiind capabile sa se adapteze noilor conditii in masura in care o vor face tarile puternic dezvoltate.

Calota glaciara se topeste vazand cu ochii

Suprafata calotei glaciare, la nivelul Continentului Arctic, s-a redus in ultimile decenii cu aproximativ 10%, grosimea acesteia fiind, la randul ei, diminuata cu aproximativ 40%. La polul opus, calota Antarcticii a devenit extrem de instabila.

Inundatii in Bangladesh

In plus, ghetarii au inceput sa se retraga, fiind de asteptat ca peste 75% din cei aflati in Alpi sa dispara complet pana in 2050. Managerii unei statiuni de ski din Alpii elvetieni, Andermatt, au decis sa protejeze ghetarul Gurschen prin invelirea acestuia pe timp de vara cu o folie protectoare.

Nivelul marilor si oceanelor a crescut in ultima suta de ani cu aproximativ 10-25 de centimetri si se astepta ca in actualul ritm de crestere, nivelul sa mai sporeasca cu aproximativ 88 de centimetrii pana in 2100.

Acesta situatie ar putea afecta aproximativ 70 de milioane de locuitori ai Europei, populatia din Delta Nilului, Maldive, Bangladesh etc.. De asemenea, apa marina ar putea patrunde in panza de apa freatica, afectand astfel culturile si siguranta oamenilor.

Groenlanda este, de asemenea, supusa unor riscuri maxime, topirea acestei insule putand duce la cresterea nivelului marilor cu aproape sapte metri.

In ultimul deceniu au avu loc de trei ori mai multe evenimente tragice cauzate de fenomenele meteo decat in anii ’60. In afara de pagubele materiale imense provocate companiilor de asigurari, rezervele mondiale de apa sunt direct afectate. In acest moment, peste 1.2 miliarde de persoane nu au acces la surse de apa curata, ceea ce inseamna o cincime din populatia globului.

O crestere de 2 grade a temperaturii ar putea provoca, la fiecare doi ani, veri caniculare ca cea din 2003. In acel an, numai la nivelul Europei, au murit din cauza caldurii peste 40 de mii de persoane. Totodata, pagubele suferite de agricultura au fost de circa 10 miliarde de euro.

O crestere de doar 2.5 grade a temperaturilor ar spori numarul persoanelor afectate de foame cu peste 50 de milioane, pana la nivelul de aproape un miliard.

Fauna marina ar putea fi afectata iremediabil, peste o treime din speciile de pe glob fiind in pericol de extinctie pana in 2050. In padurea amazoniana, arborii ce se hranesc prin absorbtia de CO2 au inceput sa creasca vertigions in detrimentul celorlaltli.

Ce fac mai marii lumii

In 1988, ONU a infiintat Comitetul Interguvernamental pentru Schimbarea Climei, ce reuneste mii de cercetatori din intreaga lume insarcinati sa efectueze masuratori si studii asupra schimbarilor climatice.

Pana acum, Comitetul a elaborat trei studii, in 1990, 1995 si 2001. Concluzia acestora a fost ca nivelul ridicat al gazelor cu efect de sera este strict rezultatul activitatii oamenilor.

Unii compusi au o viata foarte lunga. Cu alte cuvinte, isi vor face simtite efectele multe zeci de ani de acum. Astfel, masuri radicale adoptate urgent nu ar schimba nimic pentru o perioada de cateva decenii, efectele urmand sa fie vizibile in viitor.

Protocolul de la Kyoto – o initiativa laudabila pe care SUA nu da doi bani

„Ce oras frumos”

In 1997, in Japonia in orasul Kyoto cateva zeci de guverne mondiale au ajuns la un acord in privinta reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera. Se stabilea in 1995 ca tarile puternic industrializate sa-si reduca emisiile de gaze pana la un nivel prestabilit, data limita fiind 2012.

Spre exemplu, in cazul statelor membre UE, nivelul de emisii era in 1997 de 11 tone de dioxid de carbon pe cap de locuitor, in timp ce in tarile aflate in curs de dezvoltare cantitatea era doar de o tona per capita.

Protocolul de la Kyoto a intrat in vigoare in 2005. Pana acum peste 150 de guverne, inclusiv toate statele membre UE, adoptandu-l, 36 din ele apartinand unor state puternic industrializate.

In schimb SUA, cel mai mare poluator la nivel mondial si Australia, in ciuda anunturilor privind participarea la Kyoto, s-au razgandit pe ultima suta de metri, decizand sa nu dea curs indemnurilor ecologiste.

Cum putem ajuta

Comisia Europeana a elaborat o serie de documente prin care incearca sa atraga populatia in lupta impotriva poluarii. Chiar daca la o prima vedere sfaturile par lipsite de suscces sau importanta in acest razboi, oficialii europeni spun ca exact acesta este primul pas care trebuie facut.