„Văzută prin ochii unei femei din Iran, libertatea capătă un alt sens”. Povestea unui român căsătorit cu o arhitectă de origine iraniană

Pentru Sorin Chirvase (39 de ani), Iranul nu este doar o țară despre care se vorbește la știri. A locuit mai bine de un an, a lucrat acolo și a experimentat viața de zi cu zi în interiorul societății iraniene. Acolo a cunoscut-o pe Shaida Heydari (34 de ani). Astăzi, cei doi, arhitecți de profesie, sunt căsătoriți, trăiesc în România din 2018 și au o firmă de construcții. Sunt părinții unei fete de 6 ani și ai unui băiețel de 4 ani. De când protestele din Iran au escaladat, iar accesul la internet a fost tăiat în această țară, frica pentru familia rămasă acolo a acaparat viața lor de zi cu zi.

Sorin povestește pentru Totul despre Mame cum se simte această frică atunci când Iranul devine parte din propria familie. Și cum, trăind alături de o femeie din Iran, a ajuns să vadă altfel libertățile noastre și statutul femeilor din România.

Pentru Sorin, teama nu este abstractă și nu apare doar în momentele în care Iranul intră în breaking news. Este legată de oamenii pe care îi cunoaște și îi îndrăgește – părinții, frații și surorile soției sale. Dar și de zilele în care nu primesc niciun semn că aceștia sunt în siguranță ori de perioadele în care singura certitudine este lipsa veștilor din țara de origine a soției sale.

„De fiecare dată când situația din Iran devine tensionată, simt neliniște și îngrijorare pentru cei dragi rămași acolo. Trăind povestea soției mele și a familiei sale, am început să privesc viața de zi cu zi din România altfel. Lucruri care înainte mi se păreau normale, cum ar fi libertatea de a ieși afară, de a comunica deschis sau de a planifica viitorul fără teamă, acum le văd ca fiind prețioase și, uneori, fragile. Ceea ce trăiesc ei m-a făcut să apreciez mai mult siguranța, stabilitatea și oportunitățile pe care le avem aici”, spune Sorin.

„Experiența de femeie iraniană rămâne în corp”

Pentru Shaida, siguranța în care trăiește acum nu anulează reacțiile formate într-un context în care pericolul era real. Chiar și de la distanță, ceea ce se întâmplă în Iran continuă să reactiveze frici vechi, legate de familia ei de acolo.

„Simt că experiența de femeie iraniană rămâne în corp. Anxietățile, tensiunile și instinctul de a fi mereu precaută fac parte din mine, chiar și într-un mediu sigur. Este un fel de amprentă a ceea ce am trăit și a ceea ce știu că se poate întâmpla în Iran. Mă însoțește în fiecare zi și îmi modelează reacțiile și deciziile”, spune femeia.

Citește continuarea articolelor AICI.