Victime romane ale revolutiei maghiare

De cate ori asociem cuvintele “Revolutie” si “Timisoara”, ne gandim, firesc oarecum, la anul 1989. Insa, prima revolutie pusa la cale de timisoreni a fost cea din 1956. Mai exact, pe dara de 30 octombrie 1956, aceasta prima revolutie era gandita si incepuse a fi organizata la Timisoara de studentii politehnisti. In cea de a saptea zi a sangeroasei Revolutii din Ungaria.

Un grup de studenti ai Institutului Politehnic, condus de studentii din anul V ai Facultatii de Mecanica, anume Baghiu Aurel, Mutiu Caius, Stanca Teodor, Barth Friedrich, Drobny Heinrich, au organizat o adunare a studentilor.

Intruniti apoi in adunare generala, ei au cerut Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Roman si Guvernului Republicii Populare Romane sa ia nota de memoriul ce tocmai l-au intocmit, ba mai mult, sa si satisfaca cerintele de aici, pentru a se evita vreo situatie similara cu cea din Ungaria.

Studentii cereau retragerea imediata a trupelor sovietice din tara, relatii economice cu toate tarile, nu doar cu cele din blocul comunist, publicarea in presa a tuturor conditiilor in care se incheie conventiile economice cu alte tari, lichidarea cultului personalitatii lui Stalin, scoaterea limbii ruse de pe lista materiilor obligatorii din invatamintul superior, reducerea ponderii

marxismului, in fine, bursa pentru toti studentii, desfiintarea cotelor pentru tarani, marirea salariilor pentru muncitori, revizuirea normelor de lucru, autonomie universitara.

Studentii, cu naivitate, i-au obligat sa participe la adunarea lor si pe tovarasul Alexandru Rogojan – rectorul de atunci al Institutului Politehnic si pe ministrul adjunct al invatamintului – Coriolan Dragulescu, ulterior facindu-si insa aparitia si secretarul CC al PMR, Petre Lupu, dar si Ilie Verdet.

Indata dupa inceperea adunarii incep sa apara si agenti ai Securitatii. In jurul facultatii se maseaza tancuri, masini blindate, trupe in echipament de lupta – cu casti si baionete la arma. Se instaleaza cuiburi de mitraliera, baraje militare. La noua seara Securitatea aresteaza primii studenti. In jur de 2.500!

De pe o lista, colonelul Negrea, seful Securitatii Regiunii Banat, citeste numele celor considerati „periculosi”: Aurel Baghiu, Stanca Teodor, Mutiu Caius, Balaci Alexandru, Daraban Alexandru, acestia fiind primii care ajung primii la Securitate. Ceilalti, sint imbarcati sub paza stricta in camioane militare si escortati de tancuri pina la Becicherec, la 18 kilometri de Timisoara.

In cursul noptii, armata ocupa cladirile universitatii, facultati si camine. Totusi, ziua urmatoare, in jur de o mie de studenti ies in strada si cer eliberarea colegilor lor. In dreptul catedralei din centrul orasului sint insa intimpinati de forte ale Armatei, Securitatii si Militiei. Timisoara este paralizata.

Securitatea incepe vinatoarea de studenti si, rind pe rind, acestia sint evacuati din oras, cursurile suspendate pe termen nelimitat. Peste 3.000 de studenti sint arestati si incepe intocmirea dosarelor pentru „agitatori”, incep bataile si torturile de tot felul.

Judecati in doua loturi, organizatorii mai intii si „ceilalti” – apoi, 31 de studenti sint condamnati la ani grei de puscarie politica. Aurel Baghiu primeste o sentinta pe opt ani. La fel ca si restul organizatorilor.

“In fond, eu consider ca Revolutia din ’56 nu a fost a maghiarilor” – declara Aurel Baghiu. „A fost o lovitura de gratie careia i-a urmat demascarea bolsevismului. Ungaria, e adevarat, a fost buturuga mica ce a rasturnat carul mare. Ungurii au avut curajul de a arata lumii adevaratul chip al comunismului, i-au obligat pe rusi sa isi arate coltii cei hidosi”.

Afara de Timisoara, la Bucuresti, Cluj, Brasov si Iasi au loc de asemenea manifestari similare. La Bucuresti, pe data de 4 noiembrie au loc primele pregatiri ale unei manifestari studentesti, odata cu aflarea vestilor privind represiunea sovietica de pe strazile Budapestei. Securitatea intervine in seara aceleiasi zile.

Organizatorii, adica Alexandru Ivasiuc, Mihai Sardaru, Marcel Petrisor, Mihai Mirtu, Mihai Grama, I. D. Sarbu, Demostene Andronescu sunt arestai pe loc. La fel ca si Paul Goma, ulterior. Si, la fel, sute de alti studenti.

Si la Cluj studentimea a reactionat. Si, la fel, studentii au fost arestati. Ii amintim pe David Gyula, Paskandi Geza, Balazs Imre, Bartis Ference, Tirnovan Vid, Lako Elemer, Varro Janos, Koczka Gyorgy, Iamandi Emil, Kelemen Kalman, Nagy Benedek, Pall Lajos, Szilagyi Arpad, Vastag Lajos, Varhegyi Istvan.

Comunistii romani au folosit Revolutia de la 1956 drept pretext pentru a lichida orice urma de rezistenta din societate. In 1957 ei au arestat 150 de persoane, iar anul urmator in jur de 300 pentru presupuse afilieri la ideile revolutionare. Nu mai putin de 25 de romani au fost executati, iar pe perioada detentiei au mai murit in jur de 150.

In ceea ce ii priveste pe maghiarii din Romania, se estimeaza ca au fost executati 15, peste 1.500 fiind trimisi la inchisoare.