Victor Ponta sau guvernarea pe baza de inertie
N-am mai scris de ceva vreme un comentariu politic având ca subiect vreo acțiune guvernamentală. De fapt, guvernarea Victor Ponta (USL) nu pare deloc să inspire analiza politică, nu doar pe acest blog. De ce? Poate îmi dați o mână de ajutor: propuneți subiecte, câteva inițiative politice majore ale acestui guvern. Bun, nu neapărat unele majore, orice inițiative politice semnificative, cu cap și coadă, care să poată fi comentate… Greu, nu? Ca să analizezi guvernarea, trebuie să ai ceva particular de analizat. Or, deși premierul este foarte activ, mai ales mediatic, guvernul său funcționează mai degrabă pe bază de inerție. Iar asta e cu atât mai ciudat cu cât dl Ponta a ajuns în fruntea executivului direct din opoziție, una foarte articulată și activă.
Exemple sunt destule. Intenția de a supra-impozita bugetarii cu salarii prea mari? Abandonată ulterior? E reluarea aproape identică a unui episod de pe vremea guvernării Boc. Dacă îmi aduc bine aminte, din opoziție dl Ponta spunea că ministerul condus pe-atunci de Elena Udrea va fi desființat, l-am apreciat pentru asta. Nu doar că ministerul există și e încredințat secundului Dragnea, dar acesta tocmai a anunțat un nou ”Program Național de Dezvoltare Locală”, exact instrumentul de influențare/control al autorităților locale prin bani publici care era vehement denunțat cât a fost sub controlul dnei Udrea. Citesc că același minister a hotărât închiderea spitalului municipal din Titu, motivând chiar cu un OUG din 2010. Mai citesc că începe explorarea privind rezervele de gaze de șist…
N-aș vrea să las impresia că opinia mea politică despre fiecare din aceste măsuri este negativă. De fapt, opțiunile mele politice nu se schimbă odată cu guvernanții sau cu schimbarea opțiunilor lor politice. Lipsa inițiativelor (și implicit schimbărilor) majore de politică economică – cu alte cuvinte, păstrarea celor de pe vremea guvernării Boc – este un lucru lăudabil, pentru motive foarte concrete și bune: citesc că România e pe cale să iasă din procedura de deficit excesiv, recesiunea economică a fost oprită, inflația a coborât la nivele record șamd.
Revenind la întrebarea din primul paragraf, cineva ar putea spune că guvernul Ponta are două inițiative politice majore: legea regionalizării și revizuirea Constituției. Problema lor e că ambele sunt, cel puțin pe moment, goale de conținut. De exemplu, nu știm nimic despre cel mai important aspect al proiectului de regionalizare. Acesta se referă, nu la ce județe vor fi în ce regiune, cum se vor denumi și de unde vor fi conduse, ci la atribuțiile regiunilor și rearanjarea celor de la nivel local, județean sau național. Nimic despre asta, în schimb știm că guvernul își va asuma răspunderea pe proiect, deși deține o majoritate solidă în parlament. Adică, un nou punct comun cu guvernul Boc, și – în ce mă privește – un nou punct în care nu am niciun fel de reproș. Reproșul meu este, repet, lipsa din dezbaterea publică a datelor esențiale despre acest proiect major, ceea ce riscă să ducă la acțiune politică bazată pe faptul împlinit – azi vă arătăm textul, mâine e gata adoptat. Nu că guvernarea PDL ar fi stat strălucit la acest capitol, nici vorbă.
La fel e și cu revizuirea Constituției. Crin Antonescu și Forumul Constituțional – acesta din urmă funcționează ca un fel de cor al șefului comisiei parlamentare și candidat anunțat la postul de șef al statului post-revizuire – au enunțat ca principiu ”clarificarea” unor aspecte constituționale. Pe undeva, e foarte amuzant: e foarte neclar cum anume vor să clarifice, de fapt este neclar și ce anume cred ei că e neclar. Termenul este nefericit ales, cel puțin. Neclaritatea Constituției nu este o problemă; în realitate, în multe privințe, nu este nici măcar un fapt. Atribuțiile constituționale ale președintelui sunt clare. Problema este că ele sunt, împreună, de o asemenea natură încât se intersectează cu cele ale guvernului/majorității parlamentare, ducând la o situație de coabitare. De exemplu la desemnarea miniștrilor sau a premierului. Asta ar trebui clarificat: dacă suntem de acord cu coabitarea sau dacă trebuie rezolvată și cum anume. La fel, rolul Ministerului Public și statutul procurorilor nu sunt deloc neclare în actuala constituție. Poate că dlui Antonescu și celor din jurul său, eventual și altora, nu le place acest statut. Poate au și argumente pentru asta. Foarte bine, acesta poate fi pus în discuție și modificat, dar nu pe temeiul fals că ar fi ceva neclar acolo. Celălalt șef al USL, dl Ponta, vine cu tot felul de idei punctuale, mai mult sau mai puțin stupide – pentru scopul acestui articol merită spus doar că nu reprezintă în vreun fel inițiative politice majore. Mă îndoiesc că marea provocare politică a României actuale ar fi confiscarea mașinilor vitezomanilor, ultima producție prim-ministerială în materia legii fundamentale. De fapt, nu văd vreun motiv pentru care nu s-ar putea face așa ceva și acum, prin lege. Bun, chiar și așa, s-ar putea argumenta că în sine regionalizarea și revizuirea constituțională ar fi proiecte politice majore, dincolo de orice fel de detalii ale acestora. Da, așa este, doar că nu sunt inițiative ale USL. Sunt ale PDL, actuala putere doar le-a preluat. Măcar revizuirea constituțională inițiată de fosta putere era ceva mai clară apropo de ”clarificări”.
INTERVIURILE HotNews.ro