VIDEO "Beirut – The Last Home Movie", una dintre delicatesele Festivalului One World Romania

​”I am very happy to be in Romania, one of my favourite countries”, a spus documentarista americana Jennifer Fox ieri seara la Muzeul Taranului Roman. „Why?”, s-a auzit o voce din sala. Fox a prezentat filmul ei de debut, „Beirut – The Last Home Movie”, o extraordinara poveste de familie petrecuta in Libanul razboiului civil din anii 80. Pe langa Retrospectiva Jennifer Fox, Festivalul One World Romania arata pana duminica documentare interesante axate generic pe drepturile omului, dar desfasurate pe teme si stiluri variate.

Jennifer Fox stia ce vorbea si stia si de ce dadea Transilvania drept zona ei preferata din Romania. Ea s-a numarat printre trainerii primelor editii ale Atelierului Aristoteles, desfasurate la Sibiu.

Cu o cariera de aproape 30 de ani in spate si reputatia unuia dintre cei mai cunoscuti autori de documentar social, Jennifer Fox – care in aceeasi zi sustinuse si un masterclass la UNATC -, s-a aratat deschisa discutiilor cu publicul dupa proiectia cu „Beirut – The Last Home Movie”, dar destul de putin dispusa sa accepte si opinii contrare.

Cand cineva din sala (am impresia ca era tanarul monteur Gabi Bazalici) a spus ca din pricina unui stil de a monta care nu se mai foloseste azi a avut impresia ca filmul e neterminat, Jennifer Fox a rugat spectatorii sa vina cu alte pareri pentru ca nu vrea sa isi apere singura filmul.

Celelalte pareri au fost in favoarea filmului, altcineva remarcand asemanarile dintre istoria aristocraticei familii Bustros cu o piesa de Cehov in care personajele nu se pot sustrage conditionarilor propriului destin si care sunt legate atat de strans de propria lor casa.

Filmul e, intr-adevar, remarcabil. Jennifer Fox a petrecut trei luni cu familia Bustros care locuia in Beirut intr-o casa veche, dar a avut nevoie de sase ani ca sa adune toti banii pentru a termina filmul.

Formal, povestea se construieste din interviurile membrilor familiei – mama, cele trei surori, un frate, dar si un fost curtezan al fetelor, care locuieste vizavi („a suitor”- chiar ca in Cehov), sau servitoarea haitiana care, la fel cu toti ceilalti, vorbeste engleza. Dar vocile personajelor nu se suprapun intotdeauna peste chipurile lor, spectatorii avand ocazia sa ii vada indeplinind diverse activitati gospodaresti – supraveghiind mesterii la taiatul unui copac, intinzand un covor nou, luand cina samd.

Totul se desfasoara in interiorul elegant si vechi al casei sau in curtea ei, iar din povesti si fotografii ne intoarcem in timp si refacem istoria unei familii care n-a fost fericita tot timpul – de pilda, parintii si-au neglijat copiii cand erau mici si pentru ca mergeau des la petreceri -, dar sentimentul de apartenenta la familie e palpabil si le da membrilor senzatia stabilitatii.

Adepta, pe linia lui Frederick Wiseman, a unei anume familiaritati cu personajele, pe care le filmeaza mult timp pentru a le ajuta sa se deschida, Jennifer Fox da impresia – in ciuda prezentei sale in cadru atunci cand ia interviuri, ca e mai degraba absenta si ca filmul e, intr-adevar, un „home movie”.

Documentarul are 120 de minute si e atat de dens incat ai impresia ca odiseea familiei cuprinde cativa ani, nu trei luni. Marea provocare nu a fost montajul, aranjarea materialului astfel incat sa semene cu un roman despre o familie aristocratica amenintata cu destramarea, ci modul prin care regizoarea a trebuit sa evite referirile directe la politica – si care alcatuiau, de fapt, interesul ei principal.

Ca sa nu pericliteze viata interlocutorilor, Jennifer Fox nu i-a intrebat nimic despre politica – cand a filmat Libanul era intr-un razboi civil inceput in 1981 -, dar pe mari bucati documentarul te lasa sa intrevezi, dedesubtul cuvintelor personajelor, o alta realitate – mult mai dramatica decat saga familiei.

La suprafata documentarul este „home movie”-ul unei familii, in profunzime un film despre viata tot mai nesigura dintr-o tara macinata de razboi civil – metafora casei fiind mai mult decat evidenta. La un moment dat, insa, fanta se inchide si filmul se concentreaza numai pe familia Bustros, fara vreo legatura cu lumea din jur; alteori cele doua planuri sunt putin fortat puse in relatie de echivalenta – dar chiar si asa filmul inca sta in picioare (cum a remarcat si autoarea.).

Mai mult decat la data premierei, indepartarea in timp care vine cu toate detaliile tehnice (culoare, stil de montaj samd) face ca filmul sa fie tot mai nostalgic si sa capete profunzime.

TRAILER – Beirut Last Home Movie from TypecastReleasing on Vimeo.

A fost putin socant pentru spectatorii din Studioul Horia Bernea de la MTR sa afle dupa proiectie ca una dintre surorile care in film spunea ca, daca ceva rau se va intampla casei lor, prefera sa fie inauntru, a murit exact cum si-a dorit, ucisa de un glonte rebel patruns pe geam, cand deja se anuntase incetarea focului.

„Beirut – The Last Home Movie” a fost premiat, printre altele, la Sundance – Grand Jury Prize Documentary and the Excellence In Cinematography Award, Cinema du Reel – Grand Prix si la San Francisco Film Festival – Golden Gate Award.

Jennifer Fox isi prezinta in aceasta seara (16 martie), de la ora 20.30 si tot la MTR, doua episoade din seria autobiografica „Flying: Confessions of a Free Woman”. Sambata, in acelasi loc si de la aceeasi ora ea isi va prezenta cel mai recent film, „My Reincarnation”, cronica Marelui Maestru Budist, Chogyal Namkhai Norbu si a fiului sau, Yeshi.

E impresionant sa vezi o sala de cinema arhiplina – cum a fost aseara la filmul lui Jennifer Fox -, dar e extrem de neplacut cand nici la cinci minute dupa ce incepe proiectia tinerii spectatori incep sa tropaie marunt spre iesire. Probabil ca intrarea gratis de la MTR pe durata festivalului le da aceasta usurinta de a refuza un film care – desi bun -, nu le spune nimic din primele minute.

Gasiti programul festivalului si alte informatii despre filme pe cochetul site One World Romania.

Proiectiile au loc la Cinema Corso, Cinema Union, Cinemateca Eforie si Studioul Horia Bernea de la Muzeul Taranului Roman. Festivalul organizat de Asociatia One World Romania si Centrul Ceh ia sfarsit duminica, 18 martie.