VIDEO Ce impact va avea exploatarea aurului asupra patrimoniului de la Rosia Montana?

Impactul negativ asupra patrimoniului istoric de la Rosia Montana este unul dintre argumentele puternice ale opozantilor proiectului minier. Adrian Gligor (Vicepresedinte Dezvoltare Durabila si Patrimoniu), prof. dr. Augustin Ioan, prof. dr. Mircea Babes si conf. dr. Sergiu Nistor prezinta argumentele pro si contra proiectului minier de la Rosia Montana. Principalele teme ale discutiei: istoricul activitatilor de la Rosia Montana, situatia actuala a patrimoniului, galeriile romane si intrarea sit-ului in Patrimoniul UNESCO. Nota: Aceasta dezbatere face parte dintr-un ciclu de 6 dezbateri, sustinute de Rosia Montana Gold Corporation.

Discutia continua pe forum

Vezi inregistrarea integrala a dezbaterii

Argumentele favorabile proiectului minier de la Rosia Montana

Adrian Gligor:

Pana in momentul de fata, cuantificand toate bugetele financiare relationate cu cheltuieli de patrimoniu cultural al organizatiei noastre suntem in jurul sumei de 15 milioane de dolari, suma ce s-a cuantificat in urmatoarele locuri: contracte cu institutii ale statului roman pentru efectuarea cercetarii arheologice, contracte cu institutii ale statului roman pentru studii de urbanism si arhitectura, consultanta oferita de catre cercetatori din Europa pe aceleasi teme, zboruri efectuate in zona pentru efectuarea de fotografii aeriene la nivelul anilor 2001-2002, studii geofizice, alte studii de acest fel. O suma importanta a fost cheltuita pentru efectuarea cercetarii arheologice de subteran, care presupune o logistica foarte scumpa. Trebuie retinut, de asemenea, faptul ca din anul 2000 si pana in 2007 am avut o medie de angajati din comunitatea Rosia Montana intre 200 si pana la 380 de cetateni, care au fost parte din echipele de cercetare, intr-o perioada cumulata cam de sase luni in fiecare an. Aceasta suma este completata de o alta sumedenie de studii efectuate, toate acestea fiind publice in momentul de fata.
Nu vorbim despre 4.000 de hectare, vorbim despre 1.258 de hectare. Aceasta este suprafata pe care o are proiectul nostru. In afara de asta, avem 166 ha de zone protejate din acest cuprins si vorbim despre centrul istoric, care are 135 de ha, vorbim despre zona protejata Carpen, care are 18 ha, cu locuinte de suprafata romane si un sistem hidraulic pentru evacuarea apelor din subteran, vorbim de zona Piatra Corbului si despre monumentul funerar de la Tau Gauri. Aceste zone protejate au rezultat in baza acestor cercetari, in baza unor rapoarte pregatite de colegii nostri ce lucreaza in institutiile Ministerului Culturii sau ale Academiei Romane si au fost vizate, avizate, oficializate de catre autoritatea competenta.
Din cele 720 de ha care nu sunt acoperite cu lacuri, cu cladiri, cu paduri seculare, au fost cercetate peste 10%. Daca luam reglementarile europene in zona arheologiei preventive, foarte corect si clar statutat de catre state precum Germania, Franta, Anglia, vom vedea ca procentul pe care ei il considera suficient este intre 3-5%. Sunt foarte putine cazurile in care ei sar de 5%.
Ministerul Culturii, prin harti, identifica zonele care au nevoie de atentie in viitor, atat in perioada de constructie, cat si in perioada de operare si inchidere. Noi ne-am asumat bugete. Bugetele pentru sustinerea monitorizarii acestor zone in perioada de constructie, operare si inchidere vor fi de aproximativ 10 milioane de dolari, atat in ceea ce priveste subteranul, cat si suprafata. In acest fel, in orice zona in care vom misca pamantul, vom indeparta glia, va fi echipa de monitorizare.
Noi am inceput restaurarea la Rosia Montana si avem in momentul de fata in proiectare si avizare 110 case din acea zona protejata, centrul istoric. Acele case, 110, intr-o ordine pe care o vom agreea impreuna cu profesionistii, vor intra incepand de anul viitor in restaurare. Este un fapt, nu o dorinta sau un scenariu. In momentul de fata noi lucram in Rosia Montana, in centrul istoric, avem doua cladiri, cele de mari dimensiuni, fosta primarie si scoala veche, pe care le transformam, impreuna cu Consilul Local, in hoteluri pentru a sustine si impulsiona ceea ce am invatat, cu respect, de la ONG-uri. Ceea ce credem noi este ca acest proiect minier se poate face in respect pentru patrimoniu si incluzand proiecte de dezvoltare turistica, nu excluzand dezvoltarea turismului.
De exemplu, in Austria, la Eisenherz, este o mina de fier in operare in momentul de fata. Este o mina de foarte mari dimensiuni care functioneaza, nu este nici in avizare, nici in inchidere. Este o mina ce atrage in fiecare zi, in medie, 220 de turisti. Acesti turisti vin, viziteaza mina, atat in subteran cat si la suprafata, locuiec in acest sat si acolo se intampla multe activitati legate de turism, restaurare s.a.m.d. Putem vedea biserici in proximitatea acestei cariere, exact asa cum va fi cazul si la Rosia Montana, la 80-100 de metri. Ele au fost si sunt restaurate. Daca ei au putut, noi de ce nu putem.
Acest proiect se poate face cu respect, nu excluzand dezvoltarea turismului. Un exemplu din Noua Zeelanda, mina a facut sa creasca turismul. Nu trebuie sa excludem tot acest avantaj pe care il avem in ziua de azi.
Este un fapt, nu o teorie a mea, ca am achizitionat un mare numar de case deja parasite. Veti putea vedea in statistica ce a insemnat perioada post 1990 in diverse zone ale tarii. In zona Rosia Montana avem o migratie. In contracte se poate vedea foarte clar starea casei si daca ea a fost locuita sau nu. Nu vreau sa spun ca toate au fost parasite, dar din cele 233 un procent important, la nivelul anului 2001-2004, cand noi am avut procesul de achizitie, erau deja parasite. Aceasta este un prim caz. Oamenii traiau deja in Abrud, in Alba Iulia, in Timisoara, unde au migrat in cautarea unei activitati lucrative. Un alt exemplu a fost dat de persoanele care aveau proprietati in perimetrul industrial, de care noi avem nevoie pentru punerea in practica a proiectului.

Augustin Ioan:

Exista un numar de cladiri care sunt monumente istorice. Foarte multe dintre ele, ca sa nu spun chiar toate, se afla in diferite stadii de degradare, unele foarte grave. Trebuie refacute cat mai repede cu putinta. Nu toate sunt in proprietatea RMGC. La una nu se stie proprietarul, la alta nu vrea sa se implice. In mijlocul pietei e si o cladire comunista de blocuri. Avand in vedere starea in care se afla, am spus ca daca se poate sa incepem sa le refacem acum. Sunt unele care sunt de foarte mare valoare, fosta primarie de exemplu, nu e pe lista de monumente, de ce? Vreau sa spun ca munca nu s-a terminat acolo din acest punct de vedere.
Inventam inamici cu care ne batem. Dezvoltarea durabila nu este in neconcordanta cu exploatarea miniera. Daca se dezvolta turistic zona, nu se dezvolta in detrimentul exploatarii miniere. Pot sa existe deodata sau una dupa cealalta, dar injectia de capital trebuie sa se spuna de unde vine, se face un business.
Este importanta implicarea statului intr-un proiect de genul acesta? Sau este util sa nu diabolizam ca exista o persoana juridica interesata masiv? Poate fi folosita si in folosul comunitatii? Evident ca oamenii astia sunt veniti pentru profit, nu sunt veniti sa imparta bani in stanga si in dreapta. Trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca lumea va veni, ca vor exista astfel de parteneriate public private in Romania. Sa nu credem ca astia sunt veniti sa ne rada si ca putem sa intram intr-un dialog in care nu neaparat ei sunt diavolul si noi ingerii, ci exista un partener. Ce le cerem? Suntem pregatiti sa le punem lista pe masa?

Adrian Gligor:

Planurile de urbanism au fost in dezbatere publica cu afisare pe site, cu afise in localitate si cu prezenta colegilor nostri, indiferent ca ei se situeaza pro sau impotriva subiectului acesta. Aceste dezbateri, inclusiv pe planurile de urbanism industrial cat si pentru PUZ-ul de zona protejata au facut obiectul dezbaterii. In momentul de fata, noi am obtinut o mare parte din avizele conforme necesare si va urma o prezentare, asa cum o cere legea, catre comisiile tehnice ale Ministerului Culturii si Cultelor.
Icomos este un ONG international extrem de respectat, care este comisia de advisory tehnic pentru UNESCO. In alte parti din Europa am vazut acesta organizatie dand un fel de consultanta, implicandu-se activ in proiecte, care sunt private. Proiectele, indiferent ca vorbim de infrastructura sau industrializare, le dezvolta entitati private. Rolul statului are, de la tara la tara, o anumita pondere. In cazul nostru, suntem in fericitul caz in care un actor privat are o propunere pentru o anumita zona, isi asuma un dialog, isi asuma in mod onest faptul ca in ceea ce dezbatem nu vine si cu intrebarile si cu raspunsurile. Vom avea un raspuns la finalul acestei dezbateri.
Noi conservam in situri trei zone – sunt galerii medievale romane si moderne care se conserva. In afara de acestea, vom constitui si spatii artificiale pentru galeriile care vor fi impactate de catre proiectul minier. Este ceea ce se face in Europa, ce nu trebuie stigmatizat cu atata usurinta sau indus publicul larg in eroare.

Argumentele impotriva proiectului minier de la Rosia Montana

Mircea Babes:

Gold Corporation face afaceri, iar ceea ce aduce bani in cercetare este obligatie legala de fapt, nu cercetare, ce finanteaza sapaturi arheologice menite sa duca la descarcarea de sarcina. Deci nu vor sa promoveze neaparat si in chip generos cunoasterea Alburus Maior, a minieritului roman, ei vor ca pe suprafata de 4.000 de hectare pe care au capatat-o oarecum in parohie, intr-o viitoare exploatare, sa obtina descarcarea de sarcina, care nu se poate obtine decat dupa folosirea muncii arheologilor.

Sergiu Nistor:

Care este proiectul statului? Statul roman, ca garant al continuitatii unei civilizatii pe acest teritoriu are el un proiect pentru zona respectiva sau, odata cu terenul, a concesionat si viziunea despre viitorul acestor colectivitati? Cred ca aici putem discuta foarte mult.

Mircea Babes:

Va dau exemplu – studiul Oxford Arheology, pe care dumneavoastra l-ati platit si care spune ca sapaturile sunt prea rare, ca suprafata de cercetat a fost prea diluat cercetata.
La Tau Corna, daca va uitati la harta, veti vedea pete mari albe intre suprafetele sapate, in care au fost morminte. Deci acolo sunt morminte care au ramas nesapate pe suprafete destul de mari. La Valea Nanului, unde s-au gasit temple romane, sapaturile au incadrat fix dreptunghiul de zidarie romana. Eventual cand au iesit cu un sant in exterior si au dat si de ziduri acolo, nu s-a mai facut nimic. S-a considerat ca daca s-au scos templul 1 si templul 2, s-au gasit splendidele altare romane, cu inscriptii de o valoare extraodinara, si-au facut datoria si descarcam.

Sergiu Nistor:

Este suficient sa mergem la 50 de km distanta, in satul Remetea, si sa vedem cum un alt stat, altul decat Romania, s-a ingrijit de marturia istoriei sale aflata dincolo de granitele actuale si sa ne reintoarcem la Rosia Montana si sa vedem cum statul roman nu s-a ingrijit deloc de marturia istoriei sale aflate in interiorul teritoriului sau de competenta. Aici discust de turism cultural, care nu este o teorie. Este un sat care traieste de cativa ani buni din acest turism cultural.
Spuneti ca lucrati cu comunitatea locala, dar o buna parte din comunitatea locala s-a mutat. Acum restaurati niste carcase pentru ceva, ce poate se va intampla candva, pierzand din vedere ca prin achizitionarea unui numar important de case, prin delocalizarea comunitatii, de fapt, aceasta colectivitate se va schimba in mod fundamental. Am mari dubii ca, daca veti reusi tehnic sa consolidati, sa renovati aceste constructii, foarte multe, veti reusi si sa pastrati sufletul, inima si spiritul locului, care pana la urma este dat de continuitatea dintre generatii. Cine le va locui?
Atunci cand intr-o lege a statului roman se vorbeste de importanta nationala exceptionala, acei stakeholderi de care vorbim si acele consultari de care orientarile UNESCO pentru punerea in aplicare a Conventiei patrimoniului mondial vorbesc, adica o consultare larga, nu se pot opri la limitele administrative ale comunei, din aceasta cauza in Legea 5 este scris importanta nationala exceptionala. Asa incat consultarea publica la care va trebui sa faceti apel pentru PUZ-urile pe care ziceti ca le aveti in lucru va trebui sa fie o consultare publica relevanta, pentru a cuprinde intreaga paleta de actori.
Sunt doua voci foarte importante care ar trebui in aceasta consultare sa ii reprezinte pe cei nenascuti inca. Adica generatiile viitoare. E vorba de ministrul Culturii si ministrul Mediului. In acest sens e vorba de o decizie politica, care implica foarte multi oameni. Dar atat timp cat vedem ca exprimarile politice vin inainte de a se termina exprimarile specialistilor, acest lucru incepe sa ne puna pe ganduri ca in aceasta problema rolul specialistilor mai este ascultat si, in masura in care se poate, respectat.
Din punct de vedere al organizatiei pe care, in Romania, o reprezint am facut tot si stiti ca exista o disponibilitate pentru o astfel de consultanta, dar spun ca aceasta nu se va putea materializa daca nu se face si la solicitarea autoritatii de protectie a monumentelor.

Mircea Babes:

Galeriile subterane de la Rosia Montana sunt monumente de prima mana, care nu pot fi inlocuite nici prin reprezentari 3D pe ecranul televizorului, nici prin reconstituiri de tip Disney Land – cum sunt cele pe care ni le propune Gold Corporation contra 8 sau 9 milioane de dolari – care sa faca la suprafata sau la mica adancime niste replici moderne ale unor lucruri care exista in subteran si care vor fi distruse. Cunosc destul de bine raportul de cercetare din 2003, din care rezulta ca cel putin asa numita retea mare din Carnic, care se intinde pe verticala pe 98 de metri, care are suprafata pe care se poate calca cu piciorul in subteran de 13.000 mp. Din acel complex, de exemplu, sunt relevante si de imitat o galerie coboratoare, lunga de peste 100 de metri, cu 100 de trepte, diferenta de nivel de 30 de metri. Deci lucruri absolut unice. Aceste lucruri trebuie conservate si chiar daca vizitatorii nu vor putea intra de la inceput, asta nu inseamna ca ele pot fi distruse, ci pastrate pentru memoria colectiva, pentru cercetari viitoare, ca marturii ale istoriei mineritului in Tara Romaneasca.

Sergiu Nistor:

In calitate de membru al Comisiei nationale a monumentelor am votat alaturi de toti ceilalti membri, pe 26 ianuarie, pentru a-i recomanda ministrului Culturii sa updateze lista tentativa a Romaniei pentru lista patrimoniului mondial, introducand si ceea ce este clasat in lista monumentelor la Rosia Montana. Icomos este o organizatie care este chemata de UNESCO sa isi faca expertiza in domeniul patrimoniului mondial. Exista o strategie a UNESCO care urmareste o echilibrare a listei prin adaugarea, mai degraba, a unor situri din alte locuri decat din Europa. Este adevarat, Romania a propus centrul istoric al Sibiului in 2006 si dosarul a fost amanat pentru decizie pentru ca nu era foarte clar, din ceea ce s-a scris in el, care este valoarea si in ce este concretizata valoarea universala exceptionala. Din aceasta experienta rezulta urmatoarul lucru: pana cand noi nu vom intelege care ne sunt valorile, pana cand nu vom intelege printr-o evaluare obiectiva care este raportul acestor valori nu avem nicio sansa, nici cu Rosia Montana, nici cu Sibiul si nici cu altceva. Nu poti sa duci la o licitatie de arta un obiect daca tu nu il consideri un obiect de arta valoros.

Intrebari de la cititori:

1. Despre ce conservare a patrimoniului vorbim, cand stim bine ca exploatarea miniera va acoperi 3/4 din suprafata Rosiei Montane, lasand in mijloc un „rest” chipurile neatins? Cui va servi acea conservare?

Adrian Gligor: In prezent avem 160 de hectare cu bunuri de patrimoniu, cu case in care locuiesc oameni. In restul zonelor protejate avem case romane. Odata intrate in conservare vor putea intra in circuit.

Mircea Babes: Acea localitate milenara trebuie sa isi continue existenta, avand in vedere ca exploatarea miniera e limitata in timp. Daca proiectul se va aplica, nu vom avea ce patrimoniu sa salvam, 80% din patrimoniu va fi distrus. Daca vrem sa avem ce restaura, acest proiect trebuie respins categoric.

2. Ce plan pentru refacerea patrimoniului zonei propun cei care nu sunt pentru proiect? De 10 ani nu s-a facut nimic in zona, acum cand statul nu are bani cred ca o sa existe bani pentru asa ceva?

Sergiu Nistor: Ce spun cei care se opun, este ca noi avem alte principii si dezvoltarea zonei trebuie sa mearga pe alte directii. Daca acceptam ca este cea mai veche localitate din Romania, Icomos a spus ca e un sit potential de a fi in lista patrimoniului mondial, noi spune ca directia de dezvoltare e gresita. E suficient sa mergem la 50 km sa vedem cum un alt stat s-a ingrijit de marturia existentei sale. Aici discut de turism cultural. Nu discutam de faptul ca facem proiecte, ci de cu totul alte principii pe care le solicitam autoritatilor. Primarul de la Rosia Montana are obligatia fata de oamenii care traiesc astazi acolo, dar Ministrul Culturii nu trebuie sa se preocupe de asta, ci de nepotii nostri, ca ei sa se bucure de aceleasi lucruri de care noi ne-am bucurat. Soarta culturii pe urmatorii 50 de ani este aceeasi, prin urmare, perspectiva este gresita. Daca discutam despre importanta exceptionala a acestui sit, nu cred ca trebuie sa ii lasam pe cei de acolo sa poarte pe umeri aceasta povara, dar sa poata fi pastratorii acestei bogatii.

3. Ce opinie profesională aveti despre calitatea unicei restaurari realizate pana acum de catre RMGC, a casei nr. 325, cu felinare contemporane, geamuri termopan, podea din PAL si litere din plastic pe fatada?

Augustin Ioan: E un singur specialist pentru toate casele. Sugestia a fost sa implicam o institutie care sa asigure o capacitate mai buna pentru calitatea proiectarii, dar care sa si gireze.

4.Merita galeriile romane (care vor fi pastrate intr-o anumita proportie), care nici nu pot fi vizitate in siguranta, sa inlocuiasca un proiect care aduce atatea locuri de munca si beneficii economice?

Mircea Babes: Numarul locurilor de munca e grav exagerat, avand in vedere si numarul limitat al exploatarii, de 16 ani. Galeriile subterane sunt monumente de prima mana care nu pot fi reconstituite prin 3D sau prin replici tip Disneyland.

Vezi aici intrebarile puse de cititori.

Dezbaterea a fost transmisa LIVE VIDEO de catre HotNews.ro

Despre invitati:

Adrian Gligor, Vicepresedinte Patrimoniu si Dezvoltare Durabila RMGC

Adrian Gligor lucreaza in companie din anul 2002, la departamentul de Patrimoniu, pe care il conduce din 2005, iar din 2008 coordoneaza si strategia de dezvoltare durabila. Adrian este responsabil cu identificarea celor mai bune solutii pentru conservarea si punerea in valoare a mostenirii culturale de la Rosia Montana, in contextul realizarii proiectului minier. De asemenea, el cauta cele mai potrivite modalitati de transformare a bunurilor de patrimoniu – cladiri, muzeu, vestigii – in viitoare solutii reale de dezvoltare a comunitatii pe termen lung, prin turism cultural. Inainte de a lucra la RMGC, Adrian Gligor a fost arheolog la Muzeul National al Unirii Alba Iulia al Ministerului Culturii si Cultelor, intre anii 1997 si 2002

Prof. Univ. Dr. Mircea Babes

Este profesor universitar, directorul Seminarului de Arheologie din cadrul Institutului „Vasile Parvan” si profesor de arheologie la Universitatea din Bucuresti. Din 1964 este cercetator la Academia Romana si membru al unor institutii si comitete internationale, printre care si Institutului Arheologic German (1991).

Prof. Univ. Dr. Arh. Augustin Ioan

Profesor, arhitect si scriitor, a fost redactor-sef al revistei Arhitectura (1992-2001), editor asociat al revistei Octogon (2000-2002), iar la momentul actual este profesor universitar la Universitatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu”, Bucuresti. De-a lungul timpului a realizat scenarii si comentarii pentru filme documentare si este autorul a numeroase proiecte si lucrari de arhitectura, design, amenajari, grafica.

Conf. Dr. Sergiu Nistor

Este Conferentiar Doctor Arhitect, Sef al Catedrei de conservarea patrimoniului din cadrul Universitatii de Arhitectura si Urbanism “Ion Mincu” din Bucuresti. In perioda iunie 1998 – ianuarie 2001 Director General la Directia generala a Patrimoniului Cultural National. In perioada 2003-2004 a lucrat la elaborarea documentatiei pentru lista indicative si propunerea pentru nominalizarea orasului Sibiu in Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Din 2006 este Presedinte al Comitetului National Roman al International Council on Monuments and Sites.