Sari direct la conținut

VIDEO Cronica de film: "American Hustle" – Intr-adevar, o teapa

HotNews.ro
Imagine din American Hustle, Foto: InterComFilm Romania
Imagine din American Hustle, Foto: InterComFilm Romania

Inainte de a accepta targul propus de agentul FBI (interpretat de Bradley Cooper), escrocii jucati de Christian Bale si Amy Adams se gandesc sa fuga in Romania. Pacat ca n-au facut-o de la inceput. Ne-ar fi scutit de o poveste care isi ascunde lipsa de substanta in spatele unui pretins (dar flamboaiant) studiu de caractere. Desi e printre favoritii la premiile asociatiilor profesionale de la Hollywood si la Oscaruri, „American Hustle” e, poate, cel mai supraevaluat film al anului 2013.

David O. Russell nu e un regizor cu viziune, nici in mic (la nivelul fiecarui film), nici in mare (intreaga filmografie), dar de la o vreme a prins spilul filmelor pentru premii. Si ii iese.

„Cochetand cu dezastrul”/”Flirting with Disaster” (1996) era o comedie reusita, dar e de mirare ca a fost selectionata in sectiunea canneza Un Certain Regard (probabil ca a fost o editie fara staruri, iar Russell cocheteaza la fiecare film cu cel putin patru nume de actori cunoscuti.).

„Regii desertului”/”Three Kings” era un film de gen bun pentru o duminica la mall. Cu „Luptatorul””The Fighter” (2010), regizorul si-a ridicat stacheta. Inca de atunci era vizibila generozitatea in lucrul cu actorii, dar si lipsa de consistenta a povestii care la un moment dat te pierdea, fiind mult prea preocupata de personaje si mult prea dornica sa le incarce cu orice le-ar face trambuline pentru premii.

Totusi, filmul a fost retinut la nominalizarile sezonului nu doar pentru interpretari (Christian Bale, Mark Wahlberg, Melissa Leo, Amy Adams), dar si la Oscarurile pentru Cel mai bun film si Cel mai bun regizor. Pana la urma Christian Bale si Melissa Leo au luat si Oscarul, si Globul de Aur.

„Scenariu pentru happy-end”/Silver Linings Playbook” era mai accesibil decat „The Fighter” pentru ca lucra pe schema unei comedii dramatice cu mai putina drama si mai multa nevroza moderna impachetata astfel incat sa nu zgarie. Din nou, partituri largi pentru actori – de asta il si iubesc acestia pe Russell: pentru ca ii pune in valoare, ii scarpina-n cap si ii aseaza pe o treapta mai sus decat cea pe care sta el. (Jennifer Lawrence a luat datorita lui primul Glob de Aur si primul Oscar.).

De la „The Fighter” incoace eu, una, am acelasi tipar de receptare al filmelor lui David O. Russell: asteptari reale, mai ales ca sunt actori buni in distributie iar subiectul pare interesant (nu mai vorbesc de trailer), dar dupa jumatate de ora replicile trec pe langa mine si naturaletea personajelor mi se pare tot mai facuta.

Nu esti nici in conventia filmului (e doar cinema, nu viata reala), nici intr-o felie de viata cu oameni care se poarta asa cum sunt, ci undeva la mijloc, intr-un „no man’s land” unde personajele par cu atat mai false cu cat straduiesc sa para mai nu stiu cum.

David O. Russell vrea totul – vrea si filme care sa ia premii, dar si filme de larga respiratie la care publicul sa cumpere bilete pentru a-si vedea actorii preferati. Dar aceste filme sunt ca un barbat bine care te invita la un restaurant scump unde iti spune tot ce vrei sa auzi, facandu-te sa casti inainte de desert.

E si cazul lui „American Hustle”, cu precizarea ca barbatul arata chiar foarte bine. Ce preferati – sa vedeti o emisiune culinara ori sa varati lingura in respectiva mancare? E un film care pare elaborat, dar care nu ascunde mare lucru in spatele cojii. Daca David O. Russell a articulat filmul exact dupa intentia lui ascunsa, adica daca a facut un film intentionat superficial despre niste oameni care se joaca cu aparentele ori e genial, ori a riscat enorm.

Scenariul co-scris de Russell impreuna cu Eric Warren Singer pleaca de la un caz real din 1978, cand doi escroci au fost santajati de FBI si convinsi sa participe la organizarea mai multor flagranturi prin care oameni politici americani sa fie prinsi luand mita.

Cei doi escroci, care apar in film cu numele fictive de Irving Rosenfeld si Sydney Prosser (si care sunt interpretati de Christian Bale si Amy Adams) accepta targul (desi initial se gandisera s-o stearga in Romania, tot are Rosenfeld un afis cu Ateneul Roman pe peretele spalatoriei sale) si, impreuna cu entuziastul agent FBI Richard DiMaso (Bradley Cooper), incep sa isi joace rolurile.

Primul fraierit e un primar sufletist (Jeremy Renner) care e dus de nas de persoana unui asa-zis seic (de fapt, un agent FBI sub acoperire), care ar fi dispus sa investeasca in cazinoul din orasul acestuia, dar care n-o poate face nefiind cetatean american. De aceea sunt cooptati diversi congresmeni care accepta valiza cu bani in schimbul urgentarii procedurilor de primire a cetateniei.

Miza filmului sta in ideea de inselatorie, dar modul subtire prin care se joaca cu falsele aparente il face sa isi puna singur oglinda in fata. Daca il vezi de mai multe ori, iti vei da seama ca firul dramaturgic e subtire si ca la suprafata exista o ramificatie densa de fire, scame si beculete colorate care seamana, daca vreti, cu mesele pe care si le lipeste Christian Bale pe cap la inceputul filmului.

Cu o mana de actori care au jucat pentru Oscar din prima zi de filmare, deghizati sub costumele si machiajele lor intentionat ingrosate, nu e de mirare ca s-au si trezit cu aceste nominalizari. (Fratii Coen et Comp. n-au avut asemenea planuri, ei si-au dorit doar un film bun, dovada ca au si iesit din carti).

Un actor talentat cum e Christian Bale isi ingroasa personajul pana la a-l imita uneori pe Robert DeNiro (care, nu intamplator, apare si el la un moment dat), dar acest mers pe sarma e riscant si de cele mai multe ori il rastoarna pe Bale. E trist sa ajungi sa te manierizezi asa repede. (Michael Fassbender a facut-o mult mai repede).

Euforia care a cuprins pe toata lumea dupa ce a vazut „American Hustle”, frenezia nominalizarilor samd sunt putin curioase. Filmul e spectaculos si glamorous, dar e gaunos. E un „fake”, la fel ca tabloul de Rembrandt pe care escrocul i-l arata politistului in muzeu.

De fapt, are de ce sa fie in frunte. Uitati-va in jur: traim intr-o lume unde nu mai conteaza cum esti – ci cum pari, ce imagine promovezi despre tine, cu ce farduri te ungi incat sa fii perceput asa cum iti vrei. Mai demult se spunea ca nu conteaza ce faci, ci conteaza ce esti. Azi nu mai conteaza decat ceea ce arati despre tine, pentru ca oricum vei judecat dupa aparente.

„American Hustle” e filmul epocii lui si orice se poate spune de rau despre el poate fi intors in avantajul lui. Subiectul il ajuta nesperat de mult. E superficial? Poate ca asta a fost si intentia.

Trailer:

„Teapa in stil american”/”American Hustle” – de David O. Russell, cu: Christian Bale, Bradley Cooper, Amy Adams, Jennifer Lawrence, Jeremy Renner. Premiera romaneasca 17 ianuarie 2014

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro