VIDEO Cronica de film: "Saving Mr. Banks" sau, mai degraba, Saving Mr. Disney

Povestea nasterii filmului „Mary Poppins” e „supercalifragilisticexpialidocious” pe largi bucati. Culorile sunt intense ori calde dupa cum urmarim pregatirea filmului in LA-ul anului 1961 sau fragmente din copilaria scriitoarei P.L.Travers in Australia inceputului de secol XX. La un moment dat balonul se dezumfla si revine la sol. Nici Emma Thompson nu-l poate tine in aer pana la sfarsit. Saved by Mr. Hanks? Nici atat.

Originea filmului e in Australia, in 2002. Walt Disney Pictures a intrat in schema de-abia in 2011, cand a cumparat scenariul si cand BBC Films deja isi confirmase participarea. La prima vedere, miza nu e foarte consistenta: dificultatea lui Walt Disney de a o convinge pe P.L. Travers (Pamela Lyndon Travers) sa-i dea drepturile de ecranizare, respectiv scrierea filmului pentru care scriitoarea a fost un consultant extrem de capos, proces care reveleaza influenta copilariei autoarei in geneza cartii.

Filmul realizat de Walt Disney dupa primul roman al seriei „Mary Poppins” nu e, totusi, „Cetateanul Kane” sau „Psycho” pentru ca un film despre el sa fie atat de necesar. Dar oricate dubii ai avea, nu incepe rau si nu continua rau. P.L. Travers in interpretarea Emmei Thompson e un fel de diriginta Isoscel care, la fel de rigid cum isi tine geanta pe brat, asa negociaza si transpunerea cartii pe ecran.

Povestea o preia pe eroina din Londra, unde locuia din 1924, si se joaca amuza(n)t cu reactia gen „te rog, pastreaza distanta” pe care P.L. Travers o are fata de tot ce e american inca de la aterizarea in Los Angeles, cand e intampinata de soferul (Paul Giamatti semanand cu Jiminy Cricket combinat cu Homer Simpson) care i se adreseaza cu „Hi, Pamela!”.

Scarba pe care o are fata de America e, de fapt, o licenta poetica. In timpul razboiului, scriitoarea locuise la New York unde a lucrat pentru Ministerul de Informatii din Marea Britanie, dar filmul ne da de inteles ca nu mai pusese niciodata piciorul in aceasta tara care miroase a clor si pe care abia asteapta s-o paraseasca pentru ca tot – de la ceaiul din paharele de carton pana la familiaritatea oamenilor – ii provoaca alergie. Fireste ca pana la urma, scortosenia se topeste.

De fapt, P.L. Travers e un personaj mult mai complex si mai nonconformist decat imaginea mizantroapei scriitoare care se adapa de la izvorul copilariei. Dupa ce si-a vazut tatal murind si mama aproape sinucigandu-se, a cochetat in tinerete cu actoria si jurnalismul, stabilindu-se in Anglia unde i-a cunoscut pe William Butler Yeats si pe celebrul mistic George Gurdjieff, si unde a inceput sa scrie. A cochetat si cu misticismul care a dus-o in SUA la indienii Hopi, Pueblo si Navajo, pe urma in Japonia pentru a studia Zen-ul.

A avut relatii si cu barbati, si cu femei, dar nu s-a casatorit si la un moment dat a infiat un baietel irlandez (indicat de astrolog!), refuzand sa-l adopte si pe fratele geaman al acestuia. Wikipedia mai citeaza si niste urmasi spunand ca atunci cand a murit, la 96 de ani (in 1996), nu iubea pe nimeni si nimeni n-o iubea. Scurt.

Portretul pe care i-l face filmul are mult mai putine dimensiuni. De fapt, doar doua – scriitoarea dificila si copilul inocent care a fost pana cand si-a pierdut tatal alcoolic pe care-l iubea atat. Intre ele foarte putina psihologie, doar sugestia folosirii traumei pierderii tatalui in romanul „Mary Poppins”.

Mr. Banks, tatal din „Mary Poppins”, ar fi de fapt Travers Robert Goff (numele real al scriitoarei e Helen Lyndon Goff.). Personajul lui Mary Poppins ar fi la randul lui inspirat de persoana unei matusi care a venit sa ajute cand tatal era grav bolnav.

Daca nu stim nimic din tot ce am spus mai sus, vom urmari filmul cu placere cam pana cand tatal (Colin Farrell, tatal avand origini irlandeze) ia prima dusca din sticla de bautura.

Ceva face clic – e prea „literar” gestul lui Colin Farrell! -, si iluzia incepe sa se destrame. Pana atunci, Australia era idilica, desi saraca – feriga de pe cerdacul casei prapadite, lumina galbuie dintre farfuriile ieftine (dar asta e nostalgia!), in vreme ce negocierile de la Burbank erau savuroase pentru ca Isoscel ii punea la punct pe toti.

Odata inceputa dezvrajirea, o sa para adusa din condei prietenia dintre scriitoare si sofer, prea putin conturat personajul lui Walt Disney – desi Tom Hanks e, ca de obicei, foarte bun (incredibil cat de bine ajunge sa semene cu personajele, si nu din cauza machiajului), prea preferentiala fidelitatea fata de adevar.

De pilda, ramai nedumerit de ce Walt Disney s-a purtat ca un domn cu P.L. Travers dar a fost mojic la premiera din 1964, cand n-a invitat-o. Si nu din film o sa afli ca imediat dupa premiera, scriitoarea i-a cerut sa scoata fragmentele de animatie (initial nu dorise animatie in film, pe urma cedase), pentru ca refuzul lui Disney sa o faca sa nu-i mai dea drepturile de ecranizare ale celorlalte romane din serie.

Emma Thompson preia coafura pe bigudiuri si accentul originalului, iar Tom Hanks mustacioara dreapta si privirea de vulpoi; dialogul lor e intens, melodiile compuse de fratii Sherman suna la fel de viu ca acum 50 de ani, dar in spatele acestui carusel nu se afla prea mult. Filmul e ca o imitatie de veioza din sticla colorata in spatele careia sta o mica lumanare.

Totusi, filmul el peste Ocean, unde American Film Institute l-a inclus in Top Ten-ul celor mai bune filme din 2013 si unde Emma Thompson a fost recent premiata la gala National Board of Review Awards.

De fapt, aceasta e stirea: speech-ul lui Meryl Streep (care trebuia initial sa o joace pe P.L. Travers) la inmanarea premiului, in care a spus ca Walt Disney a fost rasist, antisemit si ca a avut o atitudine bigota fata de femei.

Gasiti savurosul discurs de 10 minute al lui Meryl Streep, ca si raspunsul pe masura al Emmei Thompson aici. Din el extragem doar referirea la Ward Kimball, cel care i-a desenat pe Jiminy Cricket si pe pisica din Cheshire, care spunea despre Walt Disney: „Nu avea incredere in femei si in pisici.” Ce sa mai adaugi?

Trailer:

„Saving Mr.Banks: In cautarea povestii”/”Saving Mr.Banks” – regia John Lee Hancock, cu: Emma Thompson, Tom Hanks, Colin Farrell, Ruth Wilson, Paul Giamatti, Jason Schwartzman, Bradley Withford, Rachel Grittiths, Kathy Baker. Premiera romaneasca 10 ianuarie 2014