VIDEO Cronica de film: "Transformers” suna extinctia, franciza merge inainte

Ca sa reimprospateze seria, producatorii francizei au schimbat distributia, dar au pastrat carmaciul (Michael Bay) si pe adevaratele vedete (Transformer-ii). Partea a patra seamana mai mult cu prima decat o faceau „Revenge of the Fallen” sau „Dark of the Moon”, dar nu atinge combinatia de umor, candoare si actiune care a deschis in 2007 nebunia „Transformers”.

Sau am ramas eu cu o nostalgie care imi coloreaza retrospectiv perceptia. Am vazut „Transformers” in 2007 la Festivalul de la Taormina unde era prezentat in premiera mondiala. Mare, salata cu creveti, atmosfera de vacanta.

Shia LaBoeuf venise, nu mai stiu daca era si Michael Bay, dar tin minte ca ne-am rupt degetele, Alex Leo Serban si cu mine, incercand sa ne desigilam telefoanele dupa film (mai multa politie anti-piraterie n-am vazut nici la Cannes, si nici in alta parte), in vreme ce spectacolul laser de dupa proiectie arata fabulos peste ruinele teatrului grec unde ne aflam.

Intre aceste doua coperte filmul parea simpatic si reconfortant, tin minte ca ne-am ras. Avea un umor de desene animate, psihologia lui Bumblebee era cea a unui elefant sugubat pe care eroul il tine langa casa pe post de Grivei, plus ca secventele de actiune nu erau atat de numeroase incat sa te impiedice sa vezi personajele. Mai era si Shia LaBoeuf care promitea (marea cu sarea, dupa cum s-a vazut mai tarziu.).

Cu partea a doua, „Transformers: Razbunarea celor cazuti” (2009) si „Transformers: Dark of the Moon” (2011), franciza a devenit tot mai sumbra si mai indigesta, robotii punandu-i in umbra pe oameni si cucerind Pamantul cu mult inainte ca acestia sa fie avertizati de scenariu.

Desi fanii s-au repezit puhoi la partea a treia, cronicile au fost proaste, poate si de aceea partea a patra (scrisa, totusi, de Ehren Kruger, scenaristul lui „Transformers: Revenge of the Fallen”) incearca sa recupereze ceva din umorul primei parti, iar miza e importanta pentru ca partea a cincea e deja anuntata pentru 2017.

Pentru cineva ca mine care s-a dus la aceasta parte a patra ca la taiere, surpriza a fost mai degraba placuta. Sala IMAX din Cinema City Cotroceni fremata de nerabdare. Ma rog, toata pregatirea dinaintea unui proiectii IMAX iti induce o anumita tensiune, iar realizatorii filmului au stiut si ei sa dozeze asteptarea pana la primele aparitii ale robotilor.

Ca intr-o poveste de dragoste in care tatonarea si flirtul sunt mai simpatice decat povestea propriu-zisa, si la „Transformers: The Age of Extinction” parca e mai palpitanta pregatirea actiunii decat scenele de lupta propriu-zise.

Pregatirea, adica prezentarea noilor personaje, in principal a lui Cade Yeager (Mark Wahlberg) care e un tip cu maini de aur, si aparitia primului Transformer, Optimus Prime, mascat intr-un ruginit camion Marmon 97 achizitionat dintr-un cinematograf parasit.

Acest cinema vechi e un prilej de a plasa o ironie la adresa celor care se plang ca cinemaul a devenit o colectie de francize, sequel-uri si reboot-uri, dar aceasta glumita suna de-a dreptul cinic. O uitam repede odata ce Optimus Prime deschide ochii lui albastri si filmul incepe cu adevarat.

Si ce „zugraveste” Michal Bay in aceasta parte a patra? In esenta, e vorba despre lupta dintre Optimus Prime aliat cu prietenii lui Autoboti – Bumblebee, Hound, Crosshairs si Drift, si cu Cade Yeager, fiica lui si iubitul acesteia impotriva mercenarului Lockdown care e folosit de unitatea de elita a CIA „Vantul Cimitirului” pentru a-i lichida pe Autoboti.

Mark Wahlberg nu e singura vedeta de pe afis. Stanley Tucci il joaca pe Joshua Joyce, un tip bogat care are o fabricuta de Transformersi (sic!) pe care ii productie gratie Transformium-ului, un metal instabil molecular care constituie esenta Transformer-ilor.

Deal-ul dintre Joshua Joyce si CIA cade cand Joyce vede ca Galvatronul, pe care l-a creat plecand de la „creierul” lui Megatron, se activeaza singur si nu cu ganduri pasnice. Ca sa recapitulam, Autobotii se bat cu Lockdown si cu Galvatron.

Actiunea se muta din Texas si Chicago la Beijing si Hong Kong, efectele speciale sunt intr-adevar cele mai spectaculoase din intreaga franciza si, chiar daca la rastimpuri gasca de Autoboti a lui Optimus Prime are niste zvacniri de umor, elementul predominant ramane lupta dintre Transformer-i sau dintre Transformer-i si oameni.

Un amanunt interesant: se spune ca bugetul a fost de 165 milioane de dolari. Filmul tinand 165 de minute in cap, calculati cat a costat un minut de film. In aceasta logica, 45 de milioane au fost aruncate pe apa Sambetei pentru ca dupa doua ore obosesti de atata fieraraie si incepi sa ai dificultati de concentrare (daca nu i-ai confundat pe Transformer-i de la bun inceput.).

Luptele vor parea tot mai interminabile, iar efectele mult prea multe pentru cat poti duce. Iar cand Lockdown apare cu magnetul lui metalic ce se imbiba de masini si vapoare scuipandu-le peste Autoboti, esti deja decuplat de la actiune.

Ca o concluzie, tot ce e nou in film tine de maiestria efectelor speciale, nu de altceva. Umorul stingher si pretinsa infuzie de umanitate din corazonul Autobotilor nu salta prea mult povestea, desi il separa de ingrozitorul „Dark of the Moon”.

„That hurt”, raspunde jignit un Autobut la o remarca rautacioasa, in vreme ce Optimus Prime nu e doar liderul Autobotilor, dar si cel mai sensibil dintre ei, iar cand sufletelul lui atins de lirism e figurat prin pupilele lui albastre invartantindu-se ca niste rotite.

Steven Spielberg e producator executiv al francizei, dar influenta lui nu se simte deloc in poveste. Cu incheieturile ruginite unse cu mirul lui Wall-E, Transformer-ii raman tot niste chestii intersansabile din metal, mult mai putin sexy fata de masinile in care se camufleaza. Succesul imens al acestor personaje ramane unul din marile mistere ale omenirii.

Trailer:

„Transformers: Exterminarea”/”Transformers: The Age of Extinction” – de Michael Bay, cu: Mark Wahlberg, Stanley Tucci, Nicola Peltz, Jack Reynor, Kelsey Grammar. Voci: Peter Cullen, John Goodman, Mark Ryan, Frank Welker. Premiera romaneasca si mondiala 27 iunie 2014