VIDEO Cronica de film: Un "Gigolo de ocazie", desi in curs de ofilire

Filmul care a facut-o pe casiera de la Cinema Studio sa exclame: „Asta nu-i un film la care sa fie sala goala sambata dimineata!” e o comedie romantica despre tandrete si intimitate, regizata de John Turturro si interpretata de acesta alaturi de Woody Allen, Vanessa Paradis, Sharon Stone, Sofia Vergara si Liev Schreiber.

Cu asta s-ar parea ca am spus totul pentru cineva care vrea sa vada si altceva decat francize si alte filme pentru adolescenti. „Fading Gigolo” are un aer nostalgic care are sanse sa li se para „boring” liceenilor care batzaie din picior, desi e posibil sa le placa liceenelor.

In cheia lui minora sta ascunsa o anume modestie si masura, chiar daca regizorul-scenarist isi rezerva ca interpret rolul cuiva care face cariera ca gigolo. John Turturro nu e un barbat nici frumos, nici urat – lucru pe care il auzim de mai multe ori in film, prima oara din gura prietenului si fostului sau patron, librarul Murray (Woody Allen) care, dupa ce il concediaza pentru ca da faliment, ii propune sa-l lanseze ca gigolo.

Cum Fioravante (asa il cheama pe personajul lui Turturro, nume ce rimeaza cu „fiori” >it. „flori” pentru ca, nu intamplator, are si juma’ de norma la o florarie), accepta destul de repede (punem asta tot pe seama crizei), e expediat rapid la dermatologul lui Murray (Sharon Stone), care vrea sa-l incerce inainte de planuitul „threesome” cu prietena Selima (Sofía Vergara).

Filmat de Marco Pontecorvo (fiul lui Gillo Pontecorvo si autorul lui „Pa-ra-da”, 2008, filmat in Romania), „Fading Gigolo” are inca de la inceput aerul tomnatic pe care probabil oricine iubeste New York-ul de departe si-l imagineaza cand viseaza la oras.

Desi actiunea are loc in zilele noastre, imaginea are tonurile desaturate, brune, caramizii, lumina arsa din filmele anilor 70. De aici o anume intimitate, mai ales ca locurile unde Turturro filmeaza, mai ales in Brooklyn, au o familiaritate calma. E foarte placuta imaginea, ti-e haznă (cum se spune la Sibiu) sa te uiti la ecran.

Mai ales ca, din momentul cand se reorienteaza profesional, Fioravante e filmat si aranjand cu grija buchete si constructii florale (florile sunt mai ales rosii sau rosu copt), sugerandu-ni-se ca de aceeasi delicatete da dovada si in scenele ascunse ochilor nostri, nu degeaba toate clientele il lauda.

Totusi, filmul e inegal. E atat de atent construit pe detalii (lumina, locatiile, muzica superba), incat ai senzatia ca Turturro si-a dorit un film de atmosfera care sa ii aminteasca de New York-ul tineretii lui, fara sa preseze prea mult actiunea.

Fireste ca ceva se intampla pe ecran si, cand Fioravante trezeste la viata o vaduva evreica ultra-ortodoxa (interpretata suav de Vanessa Paradis, care e o actrita prea buna ca sa fie lasata pe bara), felul in care se rasuceste firul narativ e destul de putin credibil.

Filmul e o comedie romantica neortodoxa dar, daca nu iti vine sa razi punctual, poti aprecia umorul sobru al autorului care mai degraba imbiba povestea cu un sirop nostalgic si, in acelasi timp, tonic.

Nu toate personajele sunt suficient creionate. Liev Schreiber e delicios in postura de evreu ultra-ortodox indragostit care scutura nervos din zulufi cand o urmareste pe vaduva prin oras, dar e pacat ca personajul lui e pasager. Sharon Stone parca isi parodiaza personajul din „Basic Instinct”, in timp ce Sofía Vergara e mai mult de coloratura.

Probabil ca Turturro si-a asumat pericolul ca lumea sa se transpuna intr-un film de Woody Allen ori de cate ori acesta apare in cadru. Asta ti se intampla chiar daca opui rezistenta. Nu poti separa New York-ul de Woody Allen si viceversa. Dar Turturro mai degraba se sprijina pe aceasta relatie, aluziile sale fiind un omagiu mare cat Statuia Libertatii.

Poate cu asta trebuia sa fi inceput: nu va luati dupa titlu! Filmul nu are nimic din „Un gigolo de doi bani” sau alte comedii de doi lei. Pacat ca titlul romanesc n-a retinut nuanta din varianta originala. Fioravante e un gigolo care, ca fel ca florile cu care lucreaza sau ca femeile bogate pe care le polenizeaza, parcurge un proces de ofilire in solitudine.

De la aceasta ofilire si singuratate vin lumina coapta, culorile arse, nostalgia pentru o varsta care nu e neaparat a personajelor, ci si a unui oras. Nu stiu de ce tot revin la chestia asta. Poate pentru ca filmul iti ramane in cap, dupa ce se sterg detaliile legate de poveste si povestea in sine (care nu da pe dinafara de inteligenta sau de comica ce e), prin niste senzatii mai degraba sinestezice construite in jurul orasului.

Asa ca nu e o drama ca personajele ori povestea sunt insuficient construite, cand toate drumurile duc la adevaratul personaj principal, New York-ul, iar filmul ii da ceea ce i se cuvine.

Trailer:

„Gigolo de ocazie”/”Fading Gigolo” – de John Turturro, cu: John Turturro, Woody Allen, Vanessa Paradis, Sharon Stone, Sofía Vergara, Liev Schreiber. Premiera romaneasca 2 mai 2014