Sari direct la conținut

VIDEO INTERVIU Gabriel Roceanu: "Nu vă sfătuiesc să cumpăraţi o sticlă cu vin mai ieftină de 8-10 lei, preţ de raft"

Smile Media
Gabriel Roceanu, Foto: Captura YouTube
Gabriel Roceanu, Foto: Captura YouTube

Gabriel Roceanu – director general al Cramei Oprişor, a acceptat provocarea unui dialog la distanţă despre preţul vinului. În cadrul interviului acordat lui Răzvan Avram, pentru DrinkInsider by HotNews.ro, Gabriel Roceanu, un manager cu experienţă în industria vinului, a vorbit despre cum se calculează preţul unei sticle cu vin şi despre factorii ce influenţează preţul final la raft: materia primă, vinificarea, stocarea, maturarea, îmbutelierea, logistica, marketingul etc.

Interviul integral:

Fragmente din interviu

De ce unele vinuri sunt mai ieftine şi altele mai scumpe? Ce anume le diferenţiază?

Preţul unui vin porneşte de la costul strugurilor, adică a „materiei prime”.

Volumul de must e mai mare dacă ai o producţie de 12 tone la hectar, faţă de situaţia în care ai 5 tone la hectar. Preţul vinului rezultat de pe o parcelă cu o producţie de 12 tone la hectar va fi, în consecinţă, mai mic.

Campania de cultivare a viţei-de-vie începe la sfârşitul lunii noiembrie, după ce „cade frunza”, când începe procesul „de tundere”. Viticultorul şi enologul hotărăsc, în acel moment, câte coarde să taie şi câte să lase pe plantă, pentru a asigura o producţie mai mare sau mai mică în anul următor.

O producţie mai mică la hectar înseamnă o concentraţie mai mare a aromelor şi a componentelor de gust, prin urmare rezultă un vin mai consistent, de calitate superioară, dar şi mai scump.

Vinurile mai ieftine sunt făcute de pe parcele cu producţie mare la hectar şi sunt destinate consumului curent, de zi cu zi.

Un vin ieftin nu e neapărat prost, iar un vin scump nu e neapărat bun!

Zona vinurilor „abordabile” este în jur de 15 lei/sticla în supermarket. Un exemplu de „vin abordabil” este Măiastru Sauvignon Blanc 2019, care se încadrează în nivelul de preţ menţionat şi a fost obţinut dintr-o producţie de aproximativ 10 tone la hectar.

Spre deosebire de „vinurile abordabile”, cele „ieftine” au de multe ori carenţe calitative şi sunt „vinuri riscante” din punct de vedere al experienţei gustative.

Putem să vorbim de vinuri de calitate doar peste 8-10 lei/sticla, preţ de raft.

Care sunt factorii din vie şi din cramă care influenţează preţul vinului?

Din noiembrie şi până în noiembrie, podgoreanul investeşte în vie multă muncă, care se regăseşte în preţul vinului.

Procesarea strugurilor în cramă are costuri legate de utilajele folosite, dar şi de energia consumată. Unele echipamente, mai scumpe, dau o anumită eleganţă mustuielii şi nu agresează boabele.

Vinurile „abordabile” ca preţ se fermentează în vase mari, iar cele scumpe în vase mici, de inox sau chiar de stejar. Fermentarea se face sub temperatură controlată, proces intens energofag.

Un vin care nu este fermentat sub temperatură controlată nu prezintă „încredere” pe viitor. De exemplu, vinul „din boltă”, pe care multă lume îl face la ţară, e bun în primele luni, dar evoluţia lui nu poate fi anticipată în anul următor.

Jiana Roze 2019 este un vin care poate exemplifica influenţa echipamentelor de vinificare asupra calităţii şi eleganţei vinului. E un vin obţinut din struguri de pe o parcelă special desemnată, iar o mică parte din vin a fost maturat în baric de stejar, pentru câteva luni.

Păstrarea şi maturarea vinului în cramă, înseamnă un consum de energie, care se regăseşte, de asemenea, în preţ.

Ce alţi factori din afara cramei mai intră în preţul vinului?

Bag-in-box-ul este soluţia cea mai ieftină pentru îmbutelierea vinului.

Sticla e din ce în ce mai scumpă şi mai greu de procurat. Există, în acest moment, o criză mondială a sticlei. Sticla este cea mai serioasă şi cea mai sigură modalitate de păstrare.

Sticla ieftină este mai subţire şi se foloseşte la vinurile de consum curent. Sticla scumpă este mai groasă, poate avea un design special şi este folosită la vinurile premium.

Există multe feluri de dopuri, unele mai ieftine, din materiale sintetice şi altele, mult mai scumpe, din plută naturală.

Pentru etichete, apar costurile de creaţie, de tehnoredactare şi de tipărire la tipografii speciale.

Distribuţia şi logistica de depozitare se adaugă la preţ.

În lanţurile de supermarketuri apar costurile de marketing. Producătorii de vin sunt, de multe ori, „sub presiunea” acestor costuri de marketing, care sunt destul de mari.

Cabernet Sauvignon „Eticheta Roşie” 2017 este un vin reprezentativ pentru categoria de vinuri premium: recoltă mică la hectar, procesare complexă, maturare în lemn şi apoi în sticlă.

Cea mai dificilă provocare pentru un producător este acceptarea de către client a preţului, după ce a cumpărat şi a gustat vinul. Acesta este momentul critic, în care poţi pierde sau câştiga un client.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro