VIDEO New York: O mica insula inaccesibila ascunde un milion de suflete, ingropate in gropi comune – reportaj AFP

Majoritatea locuitorilor din New-York nici macar nu stiu de existenta sa: la extremitatea estica a cartierului Bronx, o mica insula cvasi-inaccesibila ascunde un milion de suflete, ingropate in gropi comune, scrie AFP.

Copii nascuti morti sau morti imediat dupa nastere, saraci, indieni, oameni fara adapost, necunoscuti – Hart Island este unul dintre cele mai mari cimitire din Statele Unite. Si unul dintre cele mai putin frecventate.

Este aproape imposibil sa vii aici sa te reculegi. Nu exista pietre de mormant si cu atat mai putin nume. Fiecare groapa comuna este semnalata printr-o simpla borna alba, uneori din plastic.

Mortii au fost ingropati de catre detinutii inchisorii Rikers Island, departe de orice privire: circa 150 de sicrie de adulti pentru fiecare groapa comune cu lungimea de 21 de metri, si circa 1.000 pentru copii, in sicrie mici de pin marcate cu un simplu numar, in fose separate.

In total, circa 1.500 de oameni sunt ingropati inca in fiecare an, explica, pentru AFP, Melinda Hunt, directoarea Hart Island project, care se documenteaza asupra acestui loc de ani de zile. Peste un milion de oameni au fost ingropati aici din 1869, potrivit autoritatilor.

Nici aparate foto si nici camere video nu sunt autorizate pe aceasta insula nelocuita.

Acest vestigiu al unei epoci revolute, Hart Island, care a gazduit de-a lungul timpului o tabara de prizonieri de razboi, un ospiciu, o inchisoare, un azil pentru femei si chiar o baza de rachete anti-aeriene, este administrata de Departamentul inchisorilor din New York. Aici se poate ajunge doar cu feribotul, usile sunt inchise, gardurile au sarma ghimpata. Panouri cu afise descurajeaza orice persoana sa se apropie.

Registrele, inaccesibile mult timp

Mult timp, registrele cimitirului au fost inaccesibile. Unele au fost pierdute, altele arse.

Melinda Hunt este o artista care se lupta de ani de zile ca acest loc sa fie deschis pentru rudele celor decedati.

„Este un drept inalienabil de a vizita un mormant si de a sti unde se afla cineva. Problema cu Hart Island este ca oamenii dispar, intr-un fel. Nu este acceptabil, in nicio cultura”, acuza ea.

Dar departamentul inchisorilor argumenteaza ca nu poate primi vizitatori, in lipsa infrastructurii unei insule pe care cladirile abandonate cad in ruine, intr-un peisaj incarcat de brone albe.

Sub presiunea publica, autoritatile au autorizat vizite limitate in ultimii ani, sub un mic cort departe de morminte.

„Nu vedem nimic din acest cort. Doi copaci si cladiri in ruina, asta e tot”, spune Elaine Joseph, 59 de ani, infirmiera si ofiter de marina timp de 23 de ani, mama a unei fetite decedate la 5 zile, in 1978.

Iar inainte de a te imbarca, „trebuie sa arati actele, sa lasi telefonul, toata aparatura electronica. Este ca si cum ai merge sa vizitezi un prizonier”, povesteste aceasta.

Alaturi de alte opt femei, a amenintat ca va depune plangere in justitie daca nu este lasata sa se reculeaga la locul unde este ingropata fiica sa. A obtinut castig de cauza.

Cand a ajuns, in 14 martie, a izbucnit in plans. „Nu mi-am gasit linistea, dar stiu unde este. Si ma simt un pic mai bine vazand ca are apa si un arbore”.

A primit chiar si autorizatia sa faca o fotografie. Si a fost prima care a putut sa se reculeaga la o gropa comuna exacta.

Laurie Grant, un doctor in varsta de 61 de ani care a nascut un copil mort, in 1993, ar urma sa fie a doua.

Dar in 28 martie a asteptat in zadar, sub ploaie, langa dig.

Rea vointa sau proasta comunicare intre avocati, cei care trebuiau sa o duca pe insula plecasera cand a ajuns ea. Portile s-au deschis pentru scurt timp pentru doua autobuze cu detinuti si un microbuz.

„Cimitir public care este inchis publicului”

De-a lungul timpului, Melinda Hunt nu mai stie cate familii a ajutat sa-si gaseasca apropiatii pe Hart Island, dar „cu siguranta peste 500”. Familii americane, dar si din „Franta, Anglia, Olanda, Polonia” sau un irlandez care isi cauta un bunic.

Hart Island project a construit cu rabdare o banca de date cu 60.000 de nume.

Recent, un proiect de lege a fost depus la consiliul municipal pentru ca ca insula sa treaca sub jurisdictia administratiei parcurilor.

Dar un proiect similar, sub fostul primar Michael Bloomberg, nu a ajuns niciodata pe ordinea de zi. Melinda Hunt spera sa fie adoptat in doi ani.

Elaine Joseph viseaza ca va putea reveni liber pe insula, intr-o zi, in acest „cimitir public care este inchis publicului”.

Ea viseaza la flori, banci si poate una dintre ele cu o placa in memoria fetei sale.