VIDEO Raluca-Ioana van Staden: Din pacate finantarea ne-a permis doar abordarea a 4 tipuri de cancer, biomarkerii sunt foarte costisitori si toate testele care trebuie sa se faca in timp necesita o cantitate destul de mare

„Producerea senzorului care depisteaza cancerul in mai putin de 6 minute la nivel de laborator de cercetare este de sub 1 euro”, spune Raluca-Ioana van Staden intr-un interviu HotNews.ro. „Si poate fi reutilizat, nu exista pericolul de cross-contamination, contaminare de la o persoana la alta. Este foarte simplu de utilizat. Rezista mai mult de 6 luni in aceasta forma pentru testari, e un dispozitiv foarte eficient si economic”, continua cercetatoarea romanca premiata la Geneva.

Ideea a venit de cand lucram la Universitatea din Pretoria. Este un proiect destul de vechi, as putea spune. Si a venit dintr-o necesitate a oamenilor de acolo, care nu-si permiteau analize foarte costisitoare, majoritatea traiau in mediul rural. Trebuia gasita o metoda cat mai simpla, cat mai ieftina, un aparat care sa poata fi transportat de preferinta pe teren, in mediul rural. Bineinteles ca este mai usor sa previi o astfel de boala, sau mai bine zis sa previi evolutia ei, decat sa ajungi la tratamente foarte costisitoare, care pot sa aiba o finalitate destul de trista.

Care este principiul de functionare al senzorului?

Este un principiu nou. Am renuntat la senzorii clasici foarte bine cunoascuti, pentru ca in timpul experimenteleor, desfasurate in mare parte la Universitatea din Pretoria, nu am obtinut rezultatele pe care mi le doream. Intotdeauna era dependenta de niste matrice, de niste calibrari foarte laborioase, care nu puteau sa ma satisfaca suta la suta.

Am descoperit intre timp ca acesti senzori stocastici pe care ii folosesc la determinarea cancerului in acest moment, si pe care i-am propus, pot sa detecteze atat calitatea biomarkerului, ce biomarker este, si cantitatea lui in sange.

M-a convins foarte mult un profesor la o conferinta, prin abordarea si de fapt schimbarea liniei de cercetare din cromatografie in senzori, ca acesti senzori pot sa faca minuni pentru analiza clinica, farmaceutica.

Si atunci am inceput sa-i testez, sa gasesc modalitati foarte simple de obtinere, bazate pe toata munca desfasurata la Universitatea din Pretoria.

Pentru ce tipuri de cancer este util in momentul de fata

Din pacate finantarea ne-a permis doar abordarea a 4 tipuri de cancer, biomarkerii sunt foarte costisitori si toate testele care trebuie sa se faca in timp necesita o cantitate destul de mare. Ne-am gandit la cancer ovarian, la san, gastro-intestinal si prostata. A fost o alegere si in functie de posibilitatile financiare. Ne dorim foarte mult sa mergem si sa abordam si leucemiile, pentru ca acestea au o evolutie foarte rapida in corp, si alte cancere. Cu acesti senzori vom putea sa imbunatatim metodele de diagnosticare.

In ce stadiu se afla productia dispozitivului? Va fi produs in Romania, de companie romaneasca?

Dupa castigarea premiului am avut numeroase propuneri si nu pentru ca tin neaparat sa colaborez cu un producator din Romania. Si daca as fi fost dinafara, as fi ales tot MBTelecom, pentru ca sunt intr-adevar niste oameni de exceptie acolo, niste oameni care si-au demonstrat capacitatea si excelenta prin castigarea trofeului grand prix anul trecut la Geneva. Aceasta este inca o garantie a calitatii muncii lor si sunt sigura ca vom reusi.

De anul trecut ne doream sa colaboram. Anul acesta cand au vazut ce am facut, si capacitatea acestui senzor, a fost reciproca colaborarea, dorinta de a realiza produsul final impreuna.

Ce costuri implica realizarea produsului? Si ce costuri a implicat proiectul pana in momentul de fata?

Initial proiectul a fost depus in Romania, in cadrul programului national 2, la Centrul National de Management de Programe, cu un buget modest pentru asemenea ambitii. Am primit finantare de 100% in 2007 si 2008. Din 2009 au inceput problemele. Norocul nostru a fost ca cel putin materialele le aveam asigurate din 2008 si am putut sa mergem mai departe cu aceste materiale. Resursa umana pe de o parte nu este platita si suferim pentru ca avem nevoie de mai multi tineri. Avem cerinte, dar nu avem cum sa-i angajam in acest moment.

In 2009, finantarea a fost de 26% aproximativ, anul acesta 22,4%, practic nimic de cat avem nevoie. Suntem obligati sa continuam cu ce am achizitionat in acest domeniu al determinarii cancerului si sa ne multumim pentru etapa curenta din proiect cu analiza de tamiflu, a medicamentului care se foloseste pentru tratarea gripei AH1N1. Substanta activa am primit-o din Egipt, de la un foarte bun si vechi colaborator al nostru. Am avea nevoie de multi bani pentru ca sa mergem pe aceasta linie.

Cat va costa testarea pentru o persoana cu acest dispozitiv?

Producerea senzorului in sine la nivel de laborator de cercetare este de sub 1 euro. Si poate fi reutilizat, nu exista pericolul de cross-contamination, contaminare de la o persoana la alta. Este foarte simplu de utilizat. Rezista mai mult de 6 luni in aceasta forma pentru testari, e un dispozitiv foarte eficient si economic.

Daca ne gandim ca o astfel de analiza in laboratoarele specializate costa mai mult de 100 de lei, este un lux pentru unele persoane sa-ti faci o astfel de analiza, ar fi un mare beneficiu daca in sistemul medical s-ar aborda.

Cum se va folosi

Pe langa acest electrod, practic mai este un electrod de clorura de argint, un fir de platina. Pentru a asambla celula, in electro-chimie totul este relativ, avem nevoie de acesti electrozi. Sistemul in sine se introduce direct in proba de sange. Nu este nevoie de o prelevare speciala a probei de sange. Sangele care se ia de la pacient pentru analizele generale si normale se poate folosi la aceste analize. Si mai mult, se poate refolosi. Putem sa-l punem intr-o picatura de sange, dimensiunile ne permit acest lucru, facem analiza, si aceasi proba de sange o refolosim pentru alte analize.

Care este avantajul acestui senzor comparativ cu incercarile similare care exista in lume pana acum?

Sangele practic nu este filtrat, acesti biomarkeri nu sunt separati din sange inainte sa fie determinati. Aceste lucruri duc la limita de determinare. Este o mare batalie in lume sa se atinga aceasta limita de determinare, sunt o groaza de dispozitive care sunt produse ale diferitelor grupuri care lucreaza in cercetarea aceasta. Nimeni nu a trecut insa de testele clinice, nimeni nu poate spune ca poate determina in acest stadiu cancerul la nivel molecular. Sistemele sunt mult prea complexe, noi am reusit sa facem un lucru cat se poate de simplu, constructia senzorului este cat se poate de simpla, nu cred ca se poate ceva mai simplu de atat. Cred ca suntem cu un pas inainte fata de ceilalti, ramane ca testele clinice sa demonstreze insa. Cine iese primul cu capul sus din testele clinice, probabil va avea prioritate mondiala.