VIDEO REPORTAJ Povestea Antibiotice Iași, una dintre puținele industrii din perioada comunistă care a scăpat de privatizare și a reușit să aducă România pe locul I în lume (I)

Înființată în 1955, Antibiotice Iași este una dintre puținele industrii din perioada comunistă care a supraviețuit după 1989. Fabrica a scăpat ca prin minune de o privatizare dezastruoasă, s-a reorganizat și a reușit să aducă România pe locul 1 în lume la producția de nistatină, o substanță activă folosită de marile companii farmaceutice în industria cosmetică și farmaceutică. Compania deține nu mai puțin de 60% din această piață de nișă. În 2018, Antibiotice Iași a avut circa 1400 de angajați și un profit net de 34 de milioane lei. Performanța este cu atât mai mare cu cât este practic o companie de stat, 53% din acţiunile Antibiotice fiind deţinute de Ministerul Sănătăţii.

În luna decembrie 1955 lua ființă prima fabrică din România și din sud-estul Europei care producea penicilina descoperită de Alexander Fleming în 1928. Construcția fabricii a început în 1953. Primul nume al companiei a fost Fabrica Chimică nr. 2 Iași. În oraș mai era Fabrica Chimică numărul 1, care făcea fibre sintetice.

„Undeva prin anii 1950 s-a discutat pentru prima dată de o fabrică de antibiotice undeva în Europa de Est, fiindcă nu discutam noi românii, discutau rușii, discuta RDG-ul, fiindcă blocul comunist trebuia să aibă și producție de penicilină. Americanii o aveau deja, au fost primii care au avut-o, care au produs la scară ușor industrializată, așa că în al doilea război mondial ei au fost favorizați de soartă. Stăpâneau infecțiile care apăreau din cauza rănilor și au putut câștiga războiul și fiindcă aveau antibiotic, penicilina. Din considerente geopolitice, liderii politici din anii ‘50 au luat decizia ca viitoarea fabrică de substanţe active să fie ridicată în Nord-Estul ţării, la încrucişarea drumurilor dintre Est şi Vest, cât mai aproape de zona fostei Uniuni Sovietice. A contat și faptul că în oraș deja exista exista o universitate, cu multe specializări pe biologie, chimie, Institutul Politehnic, cu multe specializări propice pentru dezvoltarea unei asemenea platforme industriale”, a povestit pentru HotNews.ro, Ioan Nani, directorul general al Antibiotice Iaşi. Acesta lucrează în companie din 1986, iar din 1994 ocupă poziția de director, astfel că a prins atât perioada de dinainte de Revoluție cât și perioada de tranziție.

Inițial, cantitățile de penicilină produse erau infime. Astfel, în anul 1955, pe 11 decembrie, după 375 de ore de muncă, au fost obţinute doar 400 grame de Penicilină.

Fabrica a fost gândită inițial să producă penicilină, dar în câțiva ani și-a extins domeniul de activitate. Astfel, până în 1977 a ajuns să producă: eritromicină, oxitetraciclină, tetraciclină, etc. În anii ’80 Antibiotice exporta deja 50% din producția realizată. În aceeași perioada au fost înregistrate 44 de brevete de invenții în domeniul farmaceutic și au fost aplicate în procesul de fabricație circa 600 de inovații tehnologice. În comparație după modernizarea proceselor şi eficientizarea tehnologiei compania putea produce 1400 kg de peniciliă în 242 ore.

„Prima secție a avut o capacitate relativ redusă, cu un număr restrâns de angajați, strict pentru producerea penicilinei. Între timp a fost nevoie și de streptomicină, tetraciclină și alte antibiotice. Așa că undeva la începutul anilor 76-80, compania producea zeci de mii de tone de penicilină, streptomicină etc. Se exporta în multe zone ale lumii, dar în special în grupul țărilor CAER și de ce să nu spunem, fabrica era destul de performantă în ceea ce făcea, încă de atunci. Însă tehnologiile veneau în principal din blocul țărilor prietene, iar asta a determinat și o mare neșansă, fiindcă cercetarea în țările astea nu a cunoscut o mare evoluție și atunci tehnologiile s-au perimat, am avut un handicap în a menține productivitatea de substanțe active”, povestește Ioan Nani.

La Revoluție, compania avea 3.400 de angajați, vânzări de circa 150 milioane de dolari pe an și export permanent în 30 de țări.

„În decembrie 1989 eram o companie puternică, produceam mult pentru Terapia de la Cluj, o altă fabrică de medicamente, și pentru uzina de medicamente din București. La Revoluție aveam o producție lunară de circa 100 milioane lei. Asta însemna o producție anuală cu vânzări de 150 milioane de dolari, un grad de ocupare a capacităților la 80% și un export care reprezenta cam 35% din producție. Aveam 3.400 de angajați. Practic distribuiam produsele peste tot în lume unde aveam piață, aproape pe toate continentele, în cel puțin 30 de țări. Cam 70% din export erau substanțe active, 30% erau produse injectabile”, a mai povestit directorul companiei.

După Revoluție a început declinul, a scăzut producția, s-au închis secții din fabrică, s-au făcut disponibilizări.

„Perioada 1990-2000 a fost o etapă teribilă. Primele semne ale faptului că vrem să rezistăm și nu vrem să fim distruși sau să dispărem au venit chiar imediat după Revoluție, în ianuarie-februarie 1990, când noi nu am ieșit să ne alungăm directorii, nu am distrus, ne-am întâlnit și am discutat între noi. Oamenii erau destul de atașați de valorile acestei companii. Eu aveam 24 de ani atunci. Ulterior au apărut multe oscilații în viața noastră din cauza modului în care s-a încercat dezvoltarea primelor forme capitaliste. Măsurile luate de guvernele care s-au succedat atunci nu au fost favorabile proceselor industriale: confiscarea valutei care te lăsa fără importuri, creșterea prețurilor peste noapte, devalorizarea monedei naționale, lipsa posibilităților de creditare. Toate acestea au făcut ca la nivelul anilor 95, atunci când am revenit eu în fabrică, după 90 plecasem, am găsit o companie în suferință, pierduse contactul cu piețele internaționale, China a arătat o supremație puternică în perioada aceea la producția de substanțe active, a invadat piețele, a venit puternic spre Europa, au scăzut prețurile. O întreagă generație de oameni a plecat, peste 500 de oameni care au construit firma asta au plecat, am rămas o mână de oameni tineri. Am creat o echipă în jurul meu, parte din ei sunt și acum, am gândit ce este mai bine de făcut, să ne încăpățânăm să păstrăm forme care erau tradiționale, dar nu mai erau eficiente în producție sau le închidem. Am închis cel puțin 4 secții, am disponibilizat peste 1.000 de oameni, am adus multe credite, am făcut eforturi mari și am reașezat producția în alte zone, le-am reorganizat, am gândit astfel despre piață, structura de produse, am dat o șansă companiei și rezultatele au apărut. La nivelul anilor 2000 scăzusem mult, practic reprezentam 40% din ce am fost până în ’90”, povestește Ioan Nani.

Compania a scăpat ca prin minune de privatizare. Prețul oferit pentru pachetul majoritar de acțiuni a fost de 2 milioane de dolari, cam cât costa unul din echipamentele achiziționate de companie la vremea respectivă. Angajații s-au împotrivt și Antibiotice Iași a scăpat.

„Societe General dorea să achiziționeze Antibiotice Iași. Oferta făcută Guvernului care venise din anii 2000 nu a fost pe măsura așteptărilor, chiar ale mele personale. Ei au dorit o privatizare, dar nu au știut să o facă, fiindcă nici nu se considera că România are industrie farmaceutică. Noi am ieșit și am spus că nu credem că o vânzare primitivă înseamnă privatizare, că ne dorim o asociere cu un producător internațional, o fuziune prin absorbție, adică știam ce vrem. Chiar dacă pare absurd, uneori am fost ascultați. Îmi aduc aminte că Societe General a oferit pe pachetul de acțiuni undeva la două milioane de dolari, iar pentru investiții un program de 5 milioane de dolari. M-am revoltat și am spus că noi cumpărasem chiar în urmă cu o lună un echipament care a costat 2,5 milioane de dolari, cum să ne cumpere cu două milioane. Am ieșit în presă. Momentul acela a trecut și am demonstrat ulterior că printr-un program de investiții și dezvoltare că putem și noi determina perspectiva. Chiar în următorii 5 ani au crescut de cel puțin câteva ori vânzările, producția, profitabilitatea afacerii. Am plecat undeva de la 500.000 dolari profitabilitate și am ajuns la aproape 10 milioane de dolari în următorii ani, în 2007. Pe profit operațional am intrat imediat după anii 2001-2002, după ce am schimbat liniile de producție vechi cu unele noi, eficiente”, își amintește directorul Antibiotice Iași.

După această perioadă compania a crescut în fiecare an, a făcut investiții masive în retehnologizare și în personal.

În anul 2018, Antibiotice Iași a înregistrat o creștere cu 8% a veniturilor din vânzări comparativ cu anul 2017, ajungând la valoarea de circa 360 milioane lei. Profitul net a fost de circa 34 milioane lei. Compania are acum circa 1400 de angajați.

„Am investit circa 100 milioane de euro în tehnologie și instruirea personalului. Avem 1410 angajați: circa 600 sunt în cele 8 fluxuri de fabricație, practic 8 fabrici, o bună parte sunt în cercetare, 200 de oameni în echipele de marketing. Avem o echipă proprie de vânzări și promovare a produselor noastre pe piața internă, în toate orașele mari din țară și 80 de oameni care lucrează în piețele internaționale. Avem deschise reprezentanțe la Hanoi, în Vietnam, angajați proprii, la Kiev, piețele de acolo au un potențial fantastic. Avem reprezentanță la Novisad, în centrul Europei”, a explicat directorul Antibiotice Iași.

Compania a reușit performanța de a aduce România pe locul 1 în lume la producția de nistatină, o substanță activă folosită intens în industria farmaceutică și cosmetică. Pe acest segment deține 60% din piața la nivel mondial. În România, compania ocupă locul 3 în topul producătorilor de medicamente generice și medicamente fără prescripție medicală (OTC).

Inițial, producerea nistatinei era un coșmar pentru angajații Antibiotice Iași și nu-și luau salariile din cauza ei.

„Când am terminat eu facultatea, primul meu job a fost într-o secție de producție la Antibiotice Iași. Mă ocupam ca economist de administrarea bugetului acelei secții. În acea secție se produceau 3 substanțe active, din când în când și nistatină. Îmi aduc aminte că eram plătiți în acord direct, de cele mai multe ori luam 50-60% din salariu fiindcă nu se realiza planul. Nu ne luam salariile fiindcă nu puteam face nistatină. Vă spun asta fiindcă la nivelul anilor 2000 produceam nistatină mai puțin de 10% din cât producem astăzi, total ineficient și încercam să vindem în unele țări fără să reușim fiindcă nu era caracterizat cum trebuie, nu era un produs atractiv”, povestește Ioan Nani.

Compania s-a apucat să producă nistatină de nevoie.

„Undeva prin anul 2004 ne-am pus întrebarea firească: avem prin tradiție capacitați de biosinteză și prelucrare fizico-chimică pentru obținerea de substanțe active, dar ce să facem cu ele fiindcă chinezii au venit, au invadat piața cu penicilină, streptomicină, oxitetraciclină, tetraciclină, a scăzut consumul fiindcă comunitatea europeană a interzis în hrana animalelor prezența atâtor antibiotice, dăunătoare prin remanența lor asupra sănătății oamenilor. Am închis producția, am trimis acasă oameni. Atunci am zis, hai să încercăm să facem nistatină. A fost nevoie să merg să caut tehnologie, am mers în Italia, am achiziționat tehnologia, oamenii din fabrică au învățat să folosească tehnologia, să hrănească microorganismul, să-l adapteze. Cu multă luptă, din 2010 am început să vindem și în America. Ulterior Food and Drug Administration a recunoscut prin diplome și scrisori de mulțumire că am revoluționat acest produs, iar farmacopeea americană, găzduită tot de FDA, a preluat specificațiile produsului nostru ca parametri pentru producția la nivel internațional. Acum 4 ani a venit recunoașterea internaționalizării și supremației produsului nostru. Deocamdată suntem în continuare pe primul loc, punem în piață peste 60% din consumul mondial, ceea ce este mare lucru. China cumpără întreaga producție pentru consum de la noi. Asta însemnă 30% din ce producem noi. Statele unite cumpără circa 20% din ce producem. Companiile din America au în proporție de 80% produsul nostru în consumul lor. Nu ne așteptăm să menținem această supremație pentru totdeauna, dar suntem bine poziționați și cred că ani de zile vom rămâne acolo”, a declarat Ioan Nani.

În ceea ce privește planurile de viitor, Ioan Nani vrea să dubleze cifra de afaceri și profitul companiei în următorii 10 ani.

„În ultimul an am discutat cu colegii mei că este nevoie după două decade consecutive în care am investit mult, am retehnologizat, am dezvoltat piața este nevoie de un plan de perspectivă adaptat la nevoia cu care se va transforma piața și mai ales unde va apărea potențial în piețele noi. Noi îl numim acum un plan de expansiune teritorială. Internaționalizarea afacerii va fi pentru noi succesul. Avem consultanți în vânzări și marketing, fiindcă am învățat că nu suntem Dumnezei, nu le știm pe toate, trebuie să fim deschiși la tot ce este nou, să venim în contact cu cei care cunosc mai bine anumite lucruri, să învățăm de la ei, să plătim pentru asta fiindcă nimeni nu face muncă patriotică. Eu sper că la finalul acestui an vom livra acționarilor companiei un plan pe următorii 10 ani, din care știu exact ce voi face în următorii 5. Mai departe, ne adaptăm. Dorim să menținem firma în prim plan în piețele noastre tradiționale. Această companie nu este de talie mare. Ea este de talie mică, se adaptează la piețele de nișă. Nu cred că suntem un pericol pentru numele mari, dar suntem un pericol pentru firme cu care ne asemănăm ca și mărime, și aici trebuie să ne adaptăm strategia: să ne regăsim pe noi în piața noastră tradițională”, a mai spus directorul companiei.

HotNews.ro va face într-o serie de reportaje o radiografie a industriei românești și va încerca să vadă ce a mai rămas din vechile fabrici. În total vor fi analizate șase ramuri ale industriei.

Vezi aici materialele publicate până acum: