Vom ajunge la vaccinarea obligatorie împotriva unor boli precum Covid? "Acesta este cu siguranță trendul în țările vestice". Interviu cu profesorul Alberto Giubilini, Oxford, unul dintre cei mai proeminenți cercetători în etica vaccinării

​Într-un interviu pentru HotNews.ro, profesorul Alberto Giubilini de la Universitatea din Oxford, autor și cercetător în domeniul eticii vaccinării, explică în ce situații vaccinarea obligatorie ar fi etică în opinia sa, de ce folosirea certificatului verde la locul de muncă nu ridică probleme de discriminare (ci de altă natură) și alte subiecte controversate în timpul pandemiei COVID-19.

În sezonul rece din 2017-2018, într-un liceu din Piedmont, Italia, elevii și profesorii s-au vaccinat în masă împotriva gripei sezoniere. Nu era chiar un lucru obișnuit, așa că informația a atras atenția presei care a vrut să știe motivele.

Astfel s-a aflat că liceenii și profesorii lor s-au imunizat, nu neapărat pentru că se temeau de gripă, ci pentru că voiau să-l protejeze pe un coleg aflat sub terapie împotriva cancerului și care, din cauza sistemului imunitar foarte slăbit, nu se putea vaccina. Iar acest lucru îl făcea vulnerabil în fața bolii, dacă ar fi continuat să vină la școală.

Colegii lui au hotărât practic să creeze în jurul băiatului un cerc protectiv, prin vaccinarea în masă, ajutându-l astfel să-și continue studiile prin prezența fizică în mijlocul lor.

Exemplul de mai sus l-am descoperit în cartea profesorului Alberto Giubilini de la Universitatea din Oxford, carte apărută în 2019, deci înainte de pandemia de Covid, și care se cheamă „Etica vaccinării”.

În această lucrare, cercetătorul încearcă să argumenteze de ce vaccinarea obligatorie ar fi o decizie etică pe care statele ar putea să-o impună cetățenilor.

Mai trebuie spus că Alberto Giubilini este în acest moment unul dintre cei mai proeminenți intelectuali în domeniul eticii vaccinării. Este cercetător senior la Oxford într-un program despre responsabilitatea colectivă pentru boli infecțioase.

În timpul pandemiei de Covid, a fost solicitat în mai multe rânduri de ziariști din Europa să-și spună părerea pe subiecte controversate, cum ar fi cel al așa-numitului „pașaport de vaccinare”.

Alberto Giubilini a participat recent și la o dezbatere privind pașaportul de imunitate Covid organizată de Centrul de Cercetare în Etică Aplicată de la Universitatea din București.

Având în vedere că lucrarea „Etica vaccinării” a apărut înainte de pandemia de Covid, am fost curios să aflu dacă argumentele folosite acolo, pro-vaccinare obligatorie, sunt valabile și în zilele noastre.

Mai ales într-o țară precum România în care oponenții vaccinării par să fi câștigat acest război al narativelor purtat cu autoritățile statului. România are în acest moment printre cele mai scăzute rate ale vaccinării anti-COVID din UE, fiind la mare distanță de țările din vest.

Profesorul Alberto Giubilini mi-a răspuns la întrebări prin mail, iar interviul integral poate fi citit în cele ce urmează:

În 2019, ați publicat cartea „Etica vaccinării” („The Ethics of Vaccination”) în care ați argumentat că vaccinarea populației împotriva unor boli (pojar etc) trebuie să fie obligatorie. Credeți că vaccinarea împotriva Covid-19 ar trebui, de asemenea, să fie obligatorie?

Alberto Giubilini: Cred că ar trebui să fie obligatorie pentru grupele de vârstă înaintată și grupele cele mai vulnerabile, care nu au deja imunitate naturală- adică pentru cei în cazul cărora beneficiile vaccinurilor depășesc potențialele riscuri necunoscute.

În acest fel, acești oameni se protejează pe ei înșiși și protejează sistemele naționale de sănătate, deoarece este mai puțin probabil să aibă nevoie de spitalizare, iar costul vaccinării este mic.

Dar este puțin probabil ca tinerii să aibă nevoie de îngrijire în spital, așa că dacă tinerii se vaccinează sau nu ar trebui să fie o alegere liberă pentru ei. Contribuția tinerilor la binele public ar fi minimă pentru că, din păcate, vaccinurile actuale nu sunt prea bune în oprirea infectării și transmiterii virusului, deși sunt foarte bune în prevenirea simptomelor grave.

Deci, ar exista foarte puține beneficii pentru sănătatea publică în vaccinarea tinerilor, în timp ce ar mai exista riscurile necunoscute pe termen lung ale vaccinurilor, precum și riscurile pe termen scurt, cum ar fi miocardita sau cheagurile de sânge. ​

Apropo de titlul cărții dumneavoastră, aș vrea să vă întreb de ce vaccinarea reprezintă o alegere etică? Mulți vor zice că este doar o chestiune privată.

În mod normal, vaccinarea nu este doar o chestiune privată pentru că-i privește și pe alții. Dacă sunt vaccinat împotriva pojarului ori împotriva gripei, e mai puțin probabil să transmit acești viruși altor persoane care, fie nu pot fi vaccinate, fie vaccinurile nu sunt eficiente în cazul lor.

Persoanele în vârstă prezintă un risc crescut în cazul gripei, iar copiii foarte mici care nu au primit încă vaccinul sau care au alte probleme de sănătate sunt expuși unui risc crescut de rujeolă. Vaccinarea nu este doar pentru a te proteja pe tine, ci și pentru a-i proteja pe alții.

Atunci când alegerea pe care o fac are implicații relevante asupra riscurile la care sunt expuși alți oameni, aceasta este și o alegere etică, nu doar o alegere personală.

Cu toate acestea, trebuie să existe o anumită proporție între costul individual al vaccinării și beneficiul pentru alții. Dacă costul individual este prea mare în comparație cu beneficiul care poate fi atins, atunci nu există nicio obligație morală de a suporta acel cost.

Vaccinurile împotriva COVID-19 pentru tineri ar putea fi prea costisitoare, deoarece există riscuri necunoscute iar beneficiul individual este mic. Pentru că tinerii prezintă un risc foarte scăzut de COVID-19. În același timp, beneficiul pentru sănătatea publică este mic, deoarece vaccinurile actuale nu sunt prea eficiente în prevenirea infecției și transmiterii.

Am citit în cartea dumneavoastră exemplul acelor liceeni dintr-o clasă din Italia care au decis să se vaccineze în masă împotriva gripei sezoniere cu scopul de a-și proteja colegul ce făcea terapie împotriva cancerului și, din cauza sistemului imunitar scăzut, nu se putea vaccina. Practic, colegii de clasă au decis să creeze un cerc de protecție în jurul elevului pentru a-l ajuta astfel să vină la școală în condiții de siguranță. Mi s-a părut interesant acest exemplu deoarece subliniază o problemă despre care vorbim foarte puțin în România: vaccinarea și în interesul comunității, nu doar pentru propria sănătate. Ce credeți că avem de învățat din acest exemplu, în contextul pandemiei actuale?

Exemplul arată de ce vaccinarea este o alegere etică: vaccinându-te contribui la un bine public important, adică la ridicarea nivelului de imunitate colectivă care îi protejează pe cei mai vulnerabili. Nu numai că reduceți riscul de a-i infecta pe alții, dar vă aduceți contribuția corectă la obținerea unui bun public important și anume imunitatea de turmă.

Cu toate acestea, vaccinurile actuale împotriva COVID-19 ar putea să nu atingă acest obiectiv, având în vedere eficacitatea lor limitată în prevenirea transmiterii.

„Vaccinarea poate fi impusă ca o contribuție justă la un scop public important”

Alberto Giubilini (dreapta) într-un interviu la BBC. FOTO: Screenshot via YouTube BBC

În România avem una dintre cele mai scăzute rate de vaccinare împotriva Covid din Uniunea Europeană. De ce credeți că oamenii au obligația morală de a se vaccina?

Ei au obligația morală de a fi vaccinați pentru a-și aduce contribuția justă la protejarea unui bun public important precum sistemul de sănătate. Dacă ești vaccinat, este mai puțin probabil să fii internat în spital și poți face asta cu un cost foarte mic pentru tine.

Dar este mai greu de aplicat acest argument celor care prezintă un risc foarte scăzut de a fi internați.

Cum ar putea statele justifica obligația vaccinării împotriva covid? Care sunt argumentele?

O analogie pe care o folosesc des este cea cu impozitarea. Statul este îndreptățit să impună obligația de a plăti impozite, deoarece aceasta este o contribuție echitabilă la bunuri publice importante, cum ar fi educația publică, sistemul de sănătate și așa mai departe.

În același mod, vaccinarea poate fi impusă ca o contribuție justă la un scop public important.

Dacă vaccinarea este obligatorie unde sunt drepturile individuale? Dreptul de a decide ce faci cu corpul tău, de exemplu. Cum putem spune în cazul avortului că este dreptul femeii de a decide ce face cu corpul ei, dar în cazul vaccinului, nu?

Vaccinarea obligatorie poate fi compatibilă cu dreptul de a decide asupra propriului corp. Depinde de modul în care este implementat decizia. De exemplu, cu pașapoartele pentru vaccin, o persoană este liberă să refuze vaccinul, deși există un cost pentru a face acest lucru.

Dar dacă costul este prea mare, de exemplu dacă sunt prea multe restricții pentru cei nevaccinați, atunci autonomia asupra corpului cuiva este compromisă, pentru că o persoană nu are de ales în mod rezonabil decât să fie vaccinată pentru a avea o viață normală.

Cu toate acestea, chiar și în acest caz, trebuie să ținem cont de faptul că nu există un drept absolut. Drepturile individuale trebuie să fie cântărite în raport cu interesul public. Este întotdeauna necesară o anumită echilibrare.

În cazul vaccinării, este în joc un interes important de sănătate publică (reducerea poverii pe care COVID-19 o pune pe societate), interes care nu este prezent în cazul avortului. Deci pașapoartele de vaccinare pot fi justificate dacă beneficiul probabil pentru sănătatea publică este suficient de mare – ceea ce depinde de tipurile de vaccinuri pe care le avem la dispoziție.

Ce „penalizare” ar trebui să primească persoanele care nu se vaccinează?

Ce ar trebui să se întâmple dacă nu te vaccinezi în cazul vaccinării obligatorii? Să primești o amendă ori un alt tip de pedeapsă?

Nu cred că, cu vaccinurile pe care le avem, pașapoartele de vaccinare sunt o soluție bună, pentru că scopul pașapoartelor de vaccinare este să reducă transmiterea, iar vaccinurile actuale nu fac asta prea bine.

O penalizare financiară ar fi mai bună, ca modalitate de suportare a costurilor asistenței medicale necesare în cazul în care aveți nevoie de spitalizare. Dar, din nou, acest lucru se aplică doar persoanelor în cazul cărora probabilitatea de a fi internat în spital este mai mare, nu în cazul tuturor.

Dacă vaccinarea devine obligatorie ar trebui să ne preocupăm de companiile farmaceutice? Ar putea fi acestea motivate să mituiască politicieni astfel încât aceștia să extindă campaniile obligatorii de vaccinare doar în interesul acestor companii?

Da, ar trebuie să fim întotdeauna preocupați de companiile farmaceutice pentru că întotdeauna trebuie să fim siguri că interesele financiare nu sunt cele care conduc politicile de sănătate publică.

Dar nici nu ar trebui să supraestimăm această îngrijorare. Dacă există motive temeinice de sănătate publică pentru anumite politici de vaccinare, faptul că companiile farmaceutice profită de ele nu este relevant. Important este ca motivele de sănătate publică să fie evaluate independent de interesele financiare.

Obligativitatea certificatului verde la locul de muncă: „Sunt două libertăți în joc aici: libertatea de a refuza vaccinul și libertatea colegilor tăi de a veni la munca într-un mediu sigur”

Parlamentul României dezbate în aceste zile legea privind obligativitatea certificatului verde la locul de muncă. Mulți spun că este ilegală (împotriva Constituției) și discriminatorie. Care este opinia dumneavoastră?

Nu cred că este o problemă de discriminare. Dacă ar fi așa, atunci ar trebui să spunem că fiecare lege creează discriminare între cei dispuși să se conformeze și cei care nu doresc să se conformeze.

De exemplu, interzicerea fumatului la locul de muncă nu este discriminatorie față de fumători. Problema reală este una despre libertate, de exemplu libertatea de a refuza vaccinul sau libertatea de a fuma.

Trebuie să decidem dacă limitarea libertății este proporțională cu beneficiul politicii pentru sănătatea publică. Dar sunt două libertăți în joc aici: libertatea de a refuza vaccinul și libertatea colegilor tăi de a veni la munca într-un mediu sigur.

Trebuie să decidem care dintre ele contează mai mult. În cazul fumatului, multe țări au decis că libertatea de a lucra în medii fără fum contează mai mult decât libertatea (n.r.- oamenilor) de a fuma. Trebuie să facem același act de echilibru și în cazul vaccinului covid. Dar nu este vorba despre discriminare, ci despre libertate.

În contextul acestei pandemii, credeți că lumea merge către vaccinarea obligatorie împotriva acestui tip de boală (Covid, gripă etc). S-ar putea spune că e un trend global?

Acesta este cu siguranță tendința în țările occidentale. Este foarte greu de făcut predicții, dar este puțin probabil ca acesta să devină o tendință globală, având în vedere că majoritatea țărilor din lume vor avea probleme cu aprovizionarea (n.r.- cu vaccinuri). Plus că în multe țări COVID-19 nu este cu adevărat principala problemă de sănătate publică.