Vot nominal, varianta completa (de Miron Damian)

Institutul pentru Politici Publice, sustinut de alti reprezentanti ai societatii civile, incearca sa introduca, in regulamentele Camerelor, o prevedere prin care voturile fiecarui parlamentar urmeaza sa fie inregistrate si facute publice. E o prevedere foarte necesara, dar nu este suficienta.

Nu doar votul parlamentarilor trebuie nominalizat, ci si votul prin care ei ajung in Parlament. Trebuie sa avem nu doar informatiile privind voturile reprezentantilor, ci si posibilitatea de a sanctiona, prin votul nostru, pe cei care nu ne (mai) reprezinta. Acum, aceasta posibilitate lipseste.

Sa presupunem ca sint un simpatizant al liberalilor si urmeaza alegerile din 2004. Sa presupunem ca am descoperit, pe baza nominalizarii votului parlamentarilor, ca reprezentantul PNL din circumscriptia mea are interese comune, politice si de afaceri, cu PSD. Consecinta logica ar fi sa votez pe altcineva.

Numai ca, in sistemul nostru electoral, votul se acorda listelor de partid, nu nominal, unei persoane. Bun, in acest caz nu mai votez partidul.

Care e alternativa? PD nu este, are aceeasi lista cu liberalii. PSD? Asta ar fi ca si cum as sanctiona un aliat nesigur, predindu-ma inamicului. PUR este pe lista cu PSD, iar pe PRM il gasesc, spre deosebire de liderii PSD, absolut nefrecventabil.

Nu sint alternative nici absenteismul, nici votarea independentilor sau a partidelor fara sansa sa treaca pragul electoral, caci, practic, acest vot s-ar imparti intre partidele de mai sus.

Cu alte cuvinte, ca sa sanctionez un candidat indezirabil, sint obligat sa aleg o alternativa inca si mai proasta la partidul din care face parte. Dar nici macar asta nu e adevarat. Listele de partid sint inchise, un candidat pe loc fruntas, eligibil, intra cu siguranta in Parlament.

Refuzul de a vota lista ii afecteaza, eventual, doar pe candidatii de pe locurile semi-eligibile, care, probabil, n-aveau nici o vina. In concluzie, nu pot sa sanctionez, sub nici o forma, un candidat altfel decit prin intermediul partidului din care face parte.

Or, daca opinia publica sau societatea civila ar putea sa influenteze, efectiv si permanent, deciziile partidelor politice, atunci n-ar mai avea nevoie sa schimbe regulamentul Camerelor ca sa nomina-lizeze voturile parlamentare. Le-ar cere partidelor sa o faca.

Caci nu putem spera sa dobindim o influenta atit de mare in partide incit sa le schimbam candidatii, cita vreme nu avem macar puterea de a obliga aceste partide sa impuna alesilor lor in Parlament transparenta votului.

Iar daca pentru a obtine asta este totusi nevoie sa recurgem la o prevedere formala, asta e tocmai pentru ca influenta noastra in interiorul partidelor este slaba si sporadica in cel mai bun caz, si inexistenta in cel mai rau.

Transparentizarea votului parlamentar este un lucru foarte bun, cel putin la nivel de principiu. Dar este prea putin pentru responsabilizarea parlamentarilor si pentru transformarea institutiei intr-un adevarat for reprezentativ, asa cum il recomanda Constitutia.

Acestea nu se pot face fara a nominaliza nu doar votul membrilor Parlamentului, ci si modul in care sint alesi, prin schimbarea votului pe liste de partid inchise cu unul (uni)nominal. Altfel, aceasta prevedere ar ramine incompleta si nefunctionala. E ca si cum cineva ne-ar repara televizorul, fara sa repare si telecomanda.

Vizionam, in conditii excelente, un singur program; program pe care, indiferent cit de mult ne displace, nu-l putem schimba.