Yemen: Iadul de la Marea Roșie sau locul de unde poate veni următoarea criză globală

​În general ignorată de comunitatea internațională, Yemen este una dintre cele mai sărace și mai greu de controlat țări din lume. Și, la fel ca Afganistanul din anii ’90, această țară se poate dovedi un generator de probleme regionale și globale.

Info pe scurt:

• Războiul civil din Yemen, declanșat în 2014, s-a amplificat prin intervenția unei coaliții condusă de Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, țări nemulțumite de legăturile dintre Iran, aflat în expansiune regională, și forțele șiiților Houthi.
• Saudiții, conduși de prințul moștenitor Muhammad bin Salman, consideră Peninsula Arabică drept spațiul lor. Totuși, deși beneficiază de avioane moderne cumpărate de la americani, trupele coaliției anti-Houthi nu au reușit să câștige războiul care s-a transformat într-un așa-numit „quagmire”, o mlaștină din care saudiții nu mai știu acum să iasă.
• În acest moment, situația din Yemen este disperată. 24 de milioane de persoane, între care 12 milioane de copii, au nevoie de o formă de asistență umanitară. Asta înseamnă 80% din populația țării.
• La fel ca Afganistanul, Yemenul s-a dovedit a fi un mediu propice pentru radicalismul musulman, atât cel șiit- forțele Houthi au luat măsuri pentru a forța islamizarea societății conform viziunii lor- cât și sunnit.
• Saudiții nu sunt primii care întâmpină probleme în Yemen: în anii ’60, țara a fost considerată un adevărat Vietnam pentru Egiptul lui Gamal Abdul Nasser, care era un lider informal al lumii arabe.

La sfârșitul lui martie s-au împlinit cinci ani de la declanșarea intervenției saudite în Yemen. Momentul a trecut aproape neobservat: întreaga lume este concentrată la pandemia de coronavirus. Chiar și fără această criză, însă, este puțin probabil ca știrea acestei comemorări să fi produs vâlvă. Deși impactul său de până acum a fost unul devastator, deși ar fi putut să provoace chiar și un conflict regional între Arabia Saudită și Iran și să dea peste cap piețele globale de petrol, războiul din Yemen a fost și este, în mare măsură, ignorat.

Yemenul pare a fi una dintre acele țări pe care mulți din comunitatea internațională au tendința să le uite, la fel cum s-a întâmplat și cu Afganistan. Ca și Afganistanul, Yemenul e una dintre cele mai sărace și mai greu de controlat țări din lume. Și tot ca Afganistanul (cel din anii ’90), dacă este ignorat, Yemenul se poate dovedi un generator de probleme regionale și globale.

Războiul uitat al Primăverii Arabe

Luptători Huthi din capitala Sana’a. FOTO de MOHAMMED HUWAIS/ AFP via Profimedia Images

Primăvara Arabă a fost urmată de patru mari conflicte care, în ultimul deceniu, au devastat o bună parte din Orientul Mijlociu: războiul civil libian, războiul civil sirian, războiul cu Statul Islamic și războiul din Yemen. Fiecare dintre ele a atras și actori externi.

În Libia s-a implicat într-o plină etapă NATO; ulterior, taberele care au intrat în conflict după răsturnarea lui Gaddafi au fost sprijinite de Turcia, Rusia, Emiratele Arabe și Egipt, financiar, cu arme, echipamente și chiar și militari. Războiul civil sirian a atras, de partea regimului Assad, Iranul și milițiile șiite aflate în orbita acestuia (în principal Hezbollah), precum și Federația Rusă, care cu doar câteva zeci de avioane a reușit să întoarcă situația în favoarea Damascului; rebelii, pe de altă parte, au primit bani, armament și uneori sprijin militar direct de la state arabe din Golf, Turcia și Statele Unite, care au și bombardat ținte guvernamentale ca represalii la folosirea armelor chimice sau la atacarea pozițiilor americane.

Israel a purtat, la rândul său, o campanie de descurajare a prezenței iraniene în apropierea granițelor sale.

Războiul cu Statul Islamic, grupare care a profitat de conflictul sirian pentru a câștiga teren și a-și forma o armată cu care a invadat și Irakul, a atras o coaliție internațională, condusă de Statele Unite, la care au participat zeci de alte țări.

În sfârșit, războiul civil din Yemen, declanșat în 2014, la doi ani după ce dictatorul Ali Abdullah Saleh fusese silit de manifestanți să renunțe la putere, s-a amplificat prin intervenția unei coaliții arabe conduse de Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, țări nemulțumite de legăturile dintre Iran, aflat în expansiune regională, și forțele șiiților Houthi.

Trei dintre aceste conflicte s-au aflat, constant, în atenția Occidentului și a presei internaționale, atât din cauza brutalității lor (Siria, Statul Islamic), cât și a impactului pe care l-au avut. Libia, statul african cu cele mai mari rezerve de petrol, se află în vecinătatea Europei și este țară de tranzit și punct de pornire pentru una din cele două mari rute mediteraneene de migranți.

Siria a generat criza refugiaților al cărei impact asupra politicilor europene se simte și acum. În sfârșit, Statul Islamic a reprezentat o amenințare extrem de serioasă, atât pentru Orientul Mijlociu, cât și pentru Occident, care după căderea Mosulului, în vara lui 2014, nu a mai putut ignora brutalitatea acestei grupări pe care Barrack Obama o descrisese, ironic, la un moment dat drept o “echipă de rezerve”.

Războiul din Yemen, pe de altă parte, a fost în bună măsură ignorat. Țara este prea săracă, prea departe de Europa, iar rezervele sale de petrol nu prea contează. În plus, s-a considerat că Yemenul este în „curtea” saudiților, iar odată ce aceștia s-au implicat în război, mulți au preferat să se uite în altă parte, de frică să nu-i supere.

La izbucnirea războiului, Yemenul era deja cea mai săracă țară arabă; conflictul a generat, însă, și cea mai severă criză umanitară din lume.

Iadul de la Marea Roșie

Protest în Marea Britanie împotriva implicării Arabiei Saudite în Yemen. FOTO de Stephen Chung/LNP via Profimedia Images

Situația din Yemen este disperată. 24 de milioane de persoane, între care 12 milioane de copii, au nevoie de o formă de asistență umanitară. Asta înseamnă 80% din populația țării. Aproape 12 milioane au nevoie urgent de alimente. Peste două milioane sunt afectate de o epidemie severă de holeră. Aproape cinci milioane au fost forțate să se refugieze intern. Iar toate acestea sunt statistici ale ONU.

Se moare de foame, de boală, din lipsa serviciilor medicale, din cauza infestării apei și lipsei acesteia (li se termină rezervele), milioane de copii nu au acces la educație. Se moare și în urma bombardamentelor aeriene și de artilerie, a atentatelor sinucigașe, a luptelor dintre facțiuni care au ucis numai acestea peste o sută de mii de persoane de la declanșarea războiului până în prezent.

Actualul conflict a izbucnit în toamna lui 2014, când milițiile Houthi aflate în zona muntoasă din nordul Yemenului au năvălit către sud și au ocupat capitala Sana’a, pe fondul nemulțumirilor generate de tranziția lentă de după răsturnarea fostului președinte, Ali Abdullah Saleh.

Houthi sunt o mișcare politică islamistă a zaydiților – o ramură a șiiților apărută în secolul al 8-lea care este prezentă în număr masiv doar în Yemen. Mișcarea a fost în conflict, în anii ’90, și cu Saleh, s-a aliat cu acesta la începutul actualului război și l-a ucis, în urma unor noi dispute, în 2017.

Cauzele războiului din Yemen merg, însă, mai departe decât nemulțumirile generate de o tranziție eșuată, iar conflictul în sine este mult mai complex decât o confruntare între Houthi și partizanii președintelui răsturnat de aceștia, Abdrabbuh Mansur Hadi.

În fostul Yemen de Sud, care s-a unit cu nordul în 1990, sub conducerea lui Saleh, există o puternică mișcare separatistă; aceasta a încercat să obțină independența în anii ’90, când a provocat un război civil, și a redevenit activă la sfârșitul anilor 2000.

Al Qaida în Peninsula Arabică, prezentă în principal în Yemen (și, într-o mai mică măsură, în Arabia Saudită), a fost considerată a fi ani de zile drept cea mai periculoasă aripă a rețelei teroriste; gruparea s-a aflat în spatele atacului terorist de la Charlie Hebdo, în 2015, a căutat să producă bombe care pot fi ascunse în pantofi pentru a detona avioane, a studiat posibilitatea implantării chirurgicale a substantelor explozive, a reușit să cucerească în mai multe rânduri teritorii semnificative din Yemen.

Activitatea grupării și succesul obținut de acesta în recrutarea unor simpatizanți în Occident, inclusiv în Statele Unite, au dus la o campanie americană cu drone și forțe speciale în Yemen, care a fost însă suspendată odată cu deteriorarea situației din acea țară.

În Yemen a pătruns, totodată, și Statul Islamic, care a atacat în principal ținte asociate mișcării Houthi, dar a intrat în conflict și cu Al Qaida. Dincolo de aceste forțe interne, în Yemen este activă și coaliția coordonată de Arabia Saudită, care a intervenit în martie 2015.

Cel care a ales această cale de acțiune a fost prințul moștenitor al tronului saudit, Muhammad bin Salman, aflat în acel moment la începutul ascensiunii care l-a transformat în cel mai puternic om din regat după tatăl său, regele. MbS a crezut că sosise momentul unei politici mult mai ferme față de Iran, aflat în plină expansiune, atât în Levant, cât și în regiunea Golfului.

Saudiții consideră inacceptabilă prezența unor forțe ostile în Peninsula Arabică, pe care o văd drept spațiul lor, iar MbS miza pe o victorie rapidă, dată fiind superioritatea tehnologică și numerică a alianței pe care a condus-o. Modernele avioane pe care saudiții le cumpăraseră de la americani nu au reușit să câștige războiul ba chiar, din contră, le-au adus saudiților deservicii de imagine din cauza bombardamentelor repetate, soldate cu numeroase victime, asupra unor ținte civile.

Armatele coaliției au reușit să-i împingă înapoi pe Houthi, izolați și printr-o blocadă severă care a provocat foametea din ultimii ani. Însă capitala Sana’a este deocamdată o țintă îndepărtată, iar războiul s-a transformat într-un așa-numit „quagmire”, o mlaștină din care saudiții nu prea par să știe cum să iasă.

Problemele lor sunt complicate și de faptul că între forțele yemenite controlate de Hadi și sudiști (care au o relație foarte bună cu emiratezii) a izbucnit un conflict care este ținut cu greu sub control.

Afganistanul arab

Protest în Londra față de vânzarea de armament către Arabia Saudită. FOTO de David Cliff/SOPA Images via Profimedia Images

Saudiții nu sunt primii care întâmpină probleme în Yemen: în anii ’60, țara a fost considerată un adevărat Vietnam pentru Egiptul lui Gamal Abdul Nasser, care era un lider informal al lumii arabe. Egiptul sprijinea atunci forțele unei republici nou-formate care era în conflict cu susținătorii zaidiți ai monarhiei; la vremea respectivă, însă, zaidiții au fost sprijiniți de vecinii saudiți.

Egiptul a pierdut zece mii de oameni înainte de a-și retrage trupele care, la fel ca și cele saudite din actualul conflict, fuseseră trimise pentru un război ce ar fi trebuit să dureze doar câteva săptămâni.

În ciuda acestei comparații cu Vietnamul, Yemenul amintește mai degrabă de un alt stat care s-a dovedit extrem de greu de cucerit de puteri externe și dificil de stabilizat de forțele interne: Afganistan.

Entități statale și triburi aflate pe actualul teritoriu al Yemenului au rezistat secole întregi încercărilor Imperiului Otoman de a le aduce sub control, iar când otomanii au avut succes a fost nevoie de forțe semnificative pentru a-și menține controlul.

Perioada modernă a reprezentat un lung șir de conflicte – insurecții, războaie civile, lovituri de stat, ciocniri între cele două țări yemenite; practic, în ultimii 60 de ani Yemenul nu a cunoscut zece ani de pace continuă. La fel ca Afganistanul, Yemenul s-a dovedit a fi un mediu propice pentru radicalismul musulman, atât cel șiit – forțele Houthi au luat măsuri pentru a forța islamizarea societății, conform viziunii lor – cât și sunnit.

Unul dintre cele mai importante atacuri lansate de Al Qaida înainte de 11 septembrie 2001 a vizat distrugătorul american USS Cole, aflat în portul Aden pentru realimentare; 17 membri ai echipajului au fost uciși în atentatul sinucigaș din 2000.

La aproape 20 de ani de la atacul asupra USS Cole, Al Qaida din Peninsula Arabică încă este suficient de relevantă încât președintele american, Donald Trump, aflat în pregătirea campaniei electorale, să considere că este important să anunțe personal uciderea liderului grupării în Yemen.

Nu în ultimul rând, deși la fel ca Afganistanul Yemenul pare a fi un ținut aflat la capătul lumii, poziția sa este una strategică, extrem de importantă. Yemenul are acces la Bab al-Mandab, una dintre cele mai importante strâmtori din lume, care leagă Marea Roșie de Golful Aden și, implicit, Marea Mediterană (prin Canalul de Suez) de Oceanul Indian.

O bună parte din traficul naval global trece pe acolo, iar strâmtoarea este considerată a fi unul dintre cele patru puncte globale-cheie pentru transportul naval de țiței.

În plus, Yemenul este suficient de aproape de câmpurile petrolifere și instalațiile petroliere saudite pentru a le putea ataca: în septembrie, anul trecut, capacitatea de producție a Riadului a fost temporar redusă la jumătate după un atac asupra instalațiilor de la Abqaiq și Khurais. Atacul cu drone și rachete de croazieră a fost atribuit de saudiți și de americani iranienilor, însă a fost revendicat de milițiile Houthi.

E greu de spus unde va duce criza Yemen, dacă va determina comiterea unor atacuri asupra rutelor de transport și infrastructurii petroliere din răzbunare sau ca pârghie de negocieri, sau îi va forța pe Houthi să cedeze. E clar însă că Yemenul e suficient de aproape de zone strategice-cheie pentru a putea provoca, peste noapte, următoarea criză globală.