De ce țările bogate în resurse tind spre dictatură și război – o perspectivă diferită
Rusia, Arabia Saudită, Irak sau Iran sunt țări pline de resurse naturale, dar aflate mereu în conflicte armate. Când țările au o mulțime de materii prime, cum ar fi petrolul, gazele naturale, aur sau diamante, acest lucru conduce în mod regulat la apariția unei elite foarte bogate, în timp ce marea majoritate a oamenilor devine săracă.
„Statele rentiere” autoritare se dezvoltă economic în mod diferit de un stat democrat, guvernele lor nu sunt finanțate prin impozite și taxe plătite de cetățean, ci prin venituri externe, explică in Chrismon dr Michael Blume, specializat pe teme politice și religioase și comisarul guvernului de stat Baden-Württemberg împotriva antisemitismului.
Aceasta înseamnă că elitele nu depind de acordul contribuabililor și se detașează de procesul democratic. În studiile politice, economice și religioase, vorbim chiar din ce în ce mai mult despre blestemul resurselor, spune Blume.
De ce SUA și Norvegia sunt contraexemple
Norvegia a răspuns la constatările teoriei statului rentier, în special prin stabilirea unui fond la care guvernele nu au acces direct.
În SUA, împotriva puterii Standard Oil, John Rockefeller a creat prima legislație anti-monopol și compania s-a destrămat. O alianță între Standard Oil California și House of Saud, încă săracă, a rezultat în ceea ce este încă cea mai mare companie de producție de petrol din lume, Saudi Aramco, explică Blume.
„Ca un alt exemplu, aș dori să citez așa-numita „boală olandeză”, care a lovit Țările de Jos după producția de gaze naturale, cu o reevaluare a florinului și creșterea șomajului. Prin urmare, s-a dezvoltat termenul „blestemul resurselor”, spune el
„Statele rentiere” concurează pentru surse de petrol
Atacul lui Saddam Hussein mai întâi asupra Iranului și mai târziu asupra Kuweitului, atacurile sale cu arme chimice împotriva kurzilor și uciderile în masă ale șiiților. „Și nicio persoană sănătoasă nu ar crede că Aliații au invadat apoi Irakul din nou pentru că Kuweitul era o democrație model”, expliă Blume.
Pierderea regiunii bogate în petrol Kirkuk în fața guvernului central irakian în 2017 a fost așadar foarte amară pentru kurzii din Irak. Asta i-a făcut pe mulți să spună că Occidentul nu este interesat de aliați de la care nu pot fi extrase petrol sau gaze.
Cum a eșuat strategia Germaniei față de Rusia / Comerțul nu duce neapărat la democratizare
„Da”, crede Blume. „ La fel ca patria mea politică, liberalismul, această politică s-a bazat pe o imagine pozitivă a omului. S-a presupus că o persoană rațională își maximizează propria utilitate și, prin urmare, nu acționează împotriva propriilor interese. În prezent, observăm cum eșuează această imagine a umanității. Oamenii se pierd în miturile conspirației, refuză vaccinările cu justificări iraționale sau, ca Putin, se îndrăgostesc de propria propagandă. Aparent, fostul ofițer KGB a presupus că va fi primit în Ucraina ca un eliberator și nu va întâmpina o asemenea rezistență. Într-un fel, importanța economiei este încă supraestimată. Nu este posibil să schimbi atitudinile oamenilor autoritari doar prin economie”, spune el.
Chiar și după invazia sovietică a Afganistanului din 1979, Helmut Schmidt a semnat noi contracte de petrol și gaze cu Uniunea Sovietică. El a susținut că singura șansă ca Occidentul să fie auzit la Moscova în problema drepturilor omului era să fie integrat economic cu Uniunea Sovietică.
Oamenii de știință presupun acum că Uniunea Sovietică s-ar fi prăbușit cu douăzeci de ani mai devreme dacă nu ar fi fost susținută de importurile de petrol și gaze din Occident.
„În acest timp, ne-am construit prosperitatea pe sprijinirea unui regim dictatorial. Nici comerțul cu Arabia Saudită nu a dus la o democratizare a țării. Anul acesta au fost executați acolo mai mulți oameni decât în ultimii doi ani. Oricine vrea încă să influențeze pozitiv societățile prin comerțul cu materii prime fosile nu vrea să învețe din istorie. Acest lucru se aplică, încă o dată, nu numai țărilor islamice precum Arabia Saudită, ci și țărilor creștine sau socialiste precum Venezuela sau Angola. Problema nu este o religie anume, ci blestemul resurselor”, apreciază dr Michael Blume.
INTERVIURILE HotNews.ro