Somerii de la Copsa Mica se mai mai tare de banci decat de poluare: Muncitorii de la Sometra sint datori vinduti! Peste 90% dintre ei au rate peste tot!

In poarta fabricii, muncitorii asteapta “rata” sa plece spre oras sau in comunele invecinate. Beau o bere ca sa le mai treaca timpul. Toma Vancea lucreaza in rafinare din 77. mai avea citeva luni pina la pensie. In tinerete a fost cioban, e om robust si se lauda ca a invins plumbul cu slana! “O bucata de slana pe zi si doctoru mi-o zis: d’apai ca dumneata n-ai nici cit plumb iti trebe!” E ingrijorat ca “Toata fabrica e datoare la banci, e datoare pina-n git! Ce vor face, Dumniezau stie!” Ceilalti rid de nenea Toma cu plumbul lui, ei sint satui de el, la ei a tras mai mult!

Acum citeva zile s-a anuntat inchiderea temporara si partiala a fabricii de plumb si zinc din Copsa Mica, Sometra SA. 823 de oameni vor fi disponibilizati, adica 80% dintre angajati. Furnalele fabricii patronate acum de grecii de la Mytilineos se vor opri.

In Copsa Mica circula deja zvonuri despre ce vor face grecii cu fabrica lor: “Vor aduce ciini, multi ciini, ii pun in custi, din 20 in 20 de metri si pastreaza vreo suta de angajati sa pazeasca gardurile fabricii, sa nu intre romanii sa fure!”, spune Cristian, vinzator intr-un magazin din oras.

“Nu vor inchide fabrica definitiv, presupune primarul Mihalache, o vor tine in conservare, daca ar fi sa o inchida sint obligati de lege sa ecologizeze locul, iar asta inseamna bani!”. Asa incepe pentru Copsa Mica “moartea clinica”.

Negru si chiar mai negru

Istoria neagra a acestui oras a inceput in urma cu 70 de ani. Atunci s-a infiintat fabrica de prelucrat metale neferoase, iar comunismul a dezvoltat la maximum potentialul industrial al acestui oras, ridicindu-l totodata la rangul de cel mai poluat oras al Europei. In anii ’80, valoarea plumbului din mediu era de 45 de ori mai mare decit limita admisa, a cadmiului de 131 de ori mai mare, iar a zincului – intre 8 si 276 de ori mai mare decit limita de pericol.

“Vedeti podurile caselor? Eu sint dulgher de meserie, daca ma urc in podul aista si dau sa-l darim, ies negru ca un diavol de acolo. Casele au inghitit si ele, ca oamenii, o gramada de fum! Rosiile din gradina, vara, cresc ce cresc, apoi se pateaza si cad stricate pe pamint! Aici toti sintem batuti de soarta, ca lucram sau nu lucram in fabrica lor!”, povesteste sasul Wilhelm, care acum lucreaza in Germania pe un santier de constructii.

Este in concediu acasa, iar nevasta lui, Armenia, il completeaza: “Cind ma duc incolo, spre oras, cum ma apropiu de pod cum incep sa tusesc! Si o tin tot intr-un tusit pina cind ma intorc la mine acasa, ca stam mai la deal, unde curentii de fum nu ajung! Am auzit ca se inchide fabrica. Am vecini, rude care lucreaza acolo. Se vaita saracii ca nu stiu ce-or face cu ratele la banci ca toti or facut rate! Era rau cu fabrica, dar amu’ le-o fi si mai rau fara ea!”

Oameni cu greutate!

In poarta fabricii, muncitorii asteapta “rata” sa plece spre oras sau in comunele invecinate. Beau o bere ca sa le mai treaca timpul. Toma Vancea lucreaza in rafinare din 77. mai avea citeva luni pina la pensie. In tinerete a fost cioban, e om robust si se lauda ca a invins plumbul cu slana!

“O bucata de slana pe zi si doctoru mi-o zis: d’apai ca dumneata n-ai nici cit plumb iti trebe!” E ingrijorat ca “Toata fabrica e datoare la banci, e datoare pina-n git! Ce vor face, Dumniezau stie!” Ceilalti rid de nenea Toma cu plumbul lui, ei sint satui de el, la ei a tras mai mult!

“Cine ne mai ia, domnita, pe noi acuma sa muncim, ca sintem plini de plumb! Noi nu mai sintem buni, aici a intrat boala si-n oameni si-n pamint si-n tat! Poate daca se opreste amu’, nici peste 30 de ani nu s-o curati locu’ de boala!” spune unul dintre ei. “Taci, ba, ca ne iau, ca sintem oameni cu greutate!” ii raspunde altul.

Ioan Cimar are 27 de ani. El e si mai ingrijorat decit confratii sai care vad pensia la orizont: “Ce sa fac? Ce sa fac? Sa dau in cap la oameni, ce sa fac? M-as duce din Copsa Mica, aici nu mai am ce astepta, aici nu mai este nici un viitor!”

Salariile lor la Sometra, erau de 8-10 milioane de lei vechi, poate si bonuri de masa, sau sporuri de ore suplimentare. Nu treceau de 12 milioane lei vechi.

Conducerea societatii a emis un comunicat prin care informa ca a decis intreruperea activitatii datorita contextului economic international defavorabil. Iar pentru noi, poarta fabricii a ramas inchisa.

“Sint datori vinduti!”

“Problema este ca muncitorii de la Sometra sint datori vinduti! Peste 90% dintre ei au rate peste tot! Si de la noi au luat mobila in rate, dar a achitata banca, acum cu banca vor avea de lucru! Nu vor fi vremuri bune nici pentru noi, vedeti ca am ieftinit mobila. Avem noroc ca noi desfacem marfa pentru toate satele astea pina la Medias, nu stam numai in Copsa Mica. Dar ne facem griji, ca nu va fi bine pentru nimeni! Si inainte le dadeau greu adeverinte de la Sometra , dar acum, va dati seama, ca s-a incheiat cu creditele!” explica domnul Cristi de la magazinul de mobila din centrul oraselului.

Peste drum e o agentie bancara. Stim deja ca functionarii bancilor au interdictie sa dea informatii presei, dar intrebam ipotetic: Daca as lucra la Sometra si as veni sa cer un credit, mi l-ati acorda? “Nu!, vine sec raspunsul functionarei, avem destui datornici de la Sometra!”

Primarul invita populatia la calm

Din cei 823 de concediati de la Sometra, 350 sint din Copsa Mica. Oricum, in localitate, conform site-ului primariei somajul este de 50%. Reprezentantii AJOFM Sibiu au anuntat ca, in prezent, sint 57 de locuri de munca vacante, din care patru pentru studii superioare, pentru toata zona Medias.

Primarul liberal din Copsa Mica, Tudor Mihalache, este optimist si considera de datoria lui sa transmita mesaje pozitive: “Noi oricum avem proiecte in derulare sau proiecte care vor demara in primavara aceasta. Ne vin bani pentru canalizare, pentru reabilitare vom angaja oameni, vom actiona sa le gasim locuri de munca, nu stam nepasatori. Doar ca trebuie sa intelegem ca orasul acesta trebuia odata si odata sa se desprinda de fabrica, a fost legat ombilical de ea din timpul comunismului: noi de acolo aveam apa, de acolo veneau banii la buget, de acolo cereau inainte vreme edilii si o masa pentru oaspeti la primarie! E momentul sa ne luam adio de la ea! Pierdem cam 20 miliarde de lei vechi o parte venituri la buget, alta ca si contributie pe care o aveau la serviciul SMURD, finantat pe cap de muncitor, dar e un pret pe care trebuia sa-l platim la un moment dat!”

Primarul din Copsa Mica spune si ca s-ar putea sa apara probleme cu apa pentru populatie care vine de la uzina de apa a fabricii, cu finantarile pentru impaduriri, cele pentru premii pentru elevi sau pachete de sarbatori care veneau pina acum de la fabrica.

Pentru asigurarea unui buget minim de functionare pentru oras si mentinerea serviciilor pentru cetateni la parametri actuali, primarul din Copsa Mica va solicita sprijinul prefectului judetului Sibiu solicitind fonduri de la Guvern in suma egala cu pierderile generate de oprirea activitatii Sometra.

Printr-un comunicat, primarul isi invita concetatenii la calm, “cu promisiunea de a mentine un sistem de comunicare cu acestia astfel incit sa fie informati corect cu privire la evolutia situatiei din oras”.

• “Copsa Mica? Nu pot s-o uit! Mergeam cu clasa intr-o excursie la Bucuresti. Eram in tren, era noapte, ne distram, cintam. M-a prins somnul si ca sa nu adorm am scos capul pe fereastra, sa ma racoresc. Cind mi-am intors fata spre colegi, se tavaleau de ris. Eram negru ca smoala, doar ochii si dintii imi ramasesera albi. M-am dus la baie sa ma spal, m-am frecat de ma ustura pielea, dar nu se lua: era ceva unsuros si negru, cumplit! Asa faceau cei din Copsa Mica, noaptea bagau mai mult la furnale ca sa nu se vada fumul ziua. Eu m-am innegrit in citeva minute, cit a trecut trenul prin Copsa Mica, dar va imaginati cum se traia acolo?” Cam acestea sint amintirile oamenilor cu care povestim in drum spre Copsa Mica.