Cum am ajuns aici? 10 cauze care au adus România în dezastru sanitar
România se află pe locul al patrulea în Europa la numărul de noi îmbolnăviri zilnice de COVID-19 și pe locul al treilea la numărul de decese, în urma unor țări cu populație de câteva ori mai numeroasă, precum Rusia sau Ucraina. Spitalele sunt luate cu asalt de pacienți pentru care nu se mai găsește cu săptămânile un pat liber – sute sau chiar mii de bolnavi așteaptă în acest moment un pat ATI pe holuri, în Unitățile de Primiri Urgențe sau chiar în corturi amenajate în fața spitalelor – în curțile spitalelor se formează cozi interminabile de ambulanțe, medicamentele pentru tratarea COVID lipsesc în multe spitale, iar personalul medical și așa insuficient este epuizat după un an și jumătate de pandemie. Este clar că valul 4 a prins țara noastră pe picior greșit și nimeni nu a prevăzut dezastrul – cea mai bună dovadă o reprezintă marea relaxare și declarațiile triumfaliste din vara trecută că am oprit pandemia. Cum am ajuns însă aici?
HotNews.ro vă prezintă 10 cauze care au adus România în pragul dezastrului sanitar:
1. Valul 4 – valul nevaccinaților. Eșecul de proporții al campaniei de vaccinare împotriva COVID-19
Peste 90% dintre pacienții COVID-19 care asaltează acum spitale românești sunt nevaccinați, spun medicii consultați de HotNews.ro. Majoritatea deceselor se înregistrează tot în rândul nevaccinaților. Vaccinurile împotriva COVID-19 protejează în proporție mai mică împotriva infectării, dar în proporție de peste 90% împotriva unei forme severe de boală și a decesului. Medicii și specialiștii au avertizat încă din vara acestui an că valul 4 al pandemiei va fi, în special, valul nevaccinaților.
Astăzi privim cu jind către țările unde rata de vaccinare împotriva COVID-19 a trecut de 60-70-80%, iar numărul pacienților internați în stare critică în valul 4 este de ordinul zecilor sau cel mult al sutelor.
Pornită cu dreptul anul trecut, în a treia zi de Crăciun – România a fost printre primele țări europene care au dat startul campaniei de vaccinare împotriva COVID-19 – campania s-a împotmolit pe finalul primăverii și în vara acestui an. Dacă în primele luni erau veșnic cozi la centrele de vaccinare, platforma de programări se bloca adesea din cauza suprasolicitării, iar românii care nu prindeau loc la vaccinare în localitatea lor parcurgeau zeci sau sute de kilometri pentru a se putea vaccina acolo unde erau locuri libere, campania a pierdut apoi brusc din viteză.
Astăzi, suntem la coada Europei în ceea ce privește procentul de populație vaccinată împotriva COVID, lucru care se vede din plin și în dimensiunile valului 4 – în țările cu procent ridicat de populație vaccinată, valul 4 a pus infinit mai puține probleme. Coincidență sau nu, campania de vaccinare din România s-a prăbușit odată cu venirea verii și anunțarea marii relaxări de către autorități.
Campania de vaccinare împotriva COVID-19 din România nu a fost dublată niciun moment de o campanie de comunicare reală, cu excepția unor clipuri cu medici foarte vizibili în timpul pandemiei difuzate de posturile de televiziune la debutul campaniei, care ne îndemnau să ne vaccinăm, și o campanie de informare a Guvernului lansată la începutul verii, constând în 11 clipuri centrate pe ideea „ce conține vaccinul?”. Lor li se adaugă conferințele de presă săptămânale ținute de Valeriu Gheorghiță, coordonatorul campaniei, Andrei Baciu, vicepreședintele CNCAV și Adriana Pistol, directorul Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile din cadrul INSP.
De altfel, chiar Valeriu Gheorghiță declara recent că „nu s-au alocat bani, sau cel puţin CNCAV, comitetul pe care eu îl coordonez, nu a avut fonduri pentru campania de comunicare şi de informare privind vaccinarea”.
Ce a lipsit României? „Am avut centre de vaccinare cu capacitate de a vaccina 100.000 de oameni pe zi, unde se vaccinau 3.000 de oameni pe zi. În România vaccinul împotriva COVID nu a lipsit niciun moment, dar a trebuit fie să donăm o parte dintre doze, fie să le vindem”, rezuma recent situația șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, Raed Arafat, într-o conferință de presă.
Practic, după primele 3-4 luni ale campaniei, în care au avut acces la vaccinare, într-o primă etapă, doar personalul medical, apoi bolnavii cronici, persoanele cu vârsta peste 65 de ani și „esențialii” – angajații din anumite domenii considerate esențiale – începând din lunile aprilie-mai, în România oricine s-a putut vaccina unde a vrut, când a vrut și cu ce vaccin a vrut, lucru care nu a fost posibil în foarte multe țări.
Vaccinarea cu prioritate a „esențialilor” a dat naștere de altfel și primului scandal de proporții care a marcat campania de vaccinare din România. Pe 4 martie, când Vlad Voiculescu era încă ministrul Sănătății, instituția a publicat în premieră situația testărilor și a spitalizărilor în fiecare județ, precum și situația vaccinărilor în fiecare centru de vaccinare, pe platforma data.gov.ro. Publicarea acestor date a fost coordonată de Ștefan Voinea, consilier onorific al ministrului Sănătății. După publicarea acestor date, s-a vorbit în spațiul public despre centre speciale de vaccinare pentru „esențiali”, inaccesibile publicului larg, iar câteva zile după această mișcare, Vlad Voiculescu a fost erou pe rețelele de socializare. Acest episod l-a adus însă în conflict deschis cu premierul Florin Cîțu, care a trimis la Ministerul Sănătății Corpul de control. Pe 9 aprilie, Corpul de control al prim-ministrului a transmis Ministerului Public o sesizare penală in rem în acest caz, sesizare ce viza instituțiile care au atribuții legale privind gestionarea platformei naționale privind vaccinarea – Registrul Electronic Național de Vaccinări.
Scandalul centrelor speciale nu a afectat, în luna martie, campania de vaccinare, care avea să înceapă să piardă din viteză peste aproximativ două luni de la acel moment.
Câteva luni mai târziu, pe 30 septembrie, Vlad Voiculescu publica pe pagina sa de Facebook un document transmis pe 14 ianuarie premierului Florin Cîțu și prezentat la acea vreme și președintelui Klaus Iohannis, în care propunea amânarea vaccinării „esențialilor” și vaccinarea persoanelor cu vârsta peste 60 de ani și a celor cu boli cronice ca prioritate zero, având în vedere faptul că România dispunea, în acea perioadă, de un număr limitat de doze de vaccin.
Fostul ministru mai spunea că echipa sa de la minister convinsese unele dintre cele mai cunoscute agenții de publicitate să se implice pro bono în campania de vaccinare, însă la întâlnirea cu Klaus Iohannis „șocantă pentru mine atunci a fost liniștea ce s-a așternut în sală”.
Trebuie spus că Ministerul Sănătății nu a avut, pe tot parcursul campaniei de vaccinare, niciun cuvânt de spus în privința acesteia. De la bun început, campania de vaccinare a fost gestionată de CNCAV (condus de Valeriu Gheorghiță), comitet aflat în subordinea directă a premierului Florin Cîțu. Singurul rol al Ministerului Sănătății a fost să asigure plata personalului din centrele de vaccinare. Atât în mandatul lui Vlad Voiculescu, cât și al Ioanei Mihăilă, dinspre Ministerul Sănătății s-au auzit acuzații la adresa premierului și a Ministerului Finanțelor că, deși au fost ceruți, banii pentru plata personalului din centrele de vaccinare au întârziat luni întregi.
În vara acestui an, pe măsură ce cererea a scăzut în centrele de vaccinare din orașe, Comitetul Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea, condus de Valeriu Gheorghiță, a desprins echipe din centrele de vaccinare, echipe mobile care au ajuns inclusiv în localitățile din mediul rural care nu aveau nici centru de vaccinare, nici medic de familie. Valeriu Gheorghiță a prezentat săptămânal, pe durata verii, bilanțul vaccinărilor făcute de echipele mobile în localități izolate, program numit „Orașul vaccinează satul”. Valeriu Gheorghiță a promis vara trecută că aceste echipe mobile vor ajunge în toate comunele din România – peste 2.800 – pentru ca toată populația, inclusiv din mediul rural, să aibă acces la vaccin.
Cu toate acestea, valul 4 al pandemiei, care a pus țării noastre cele mai mari probleme, ne-a prins cu doar 30% din populația eligibilă (cu vârsta peste 12 ani) vaccinată.
Campania de vaccinare a reînceput să ia avânt în ultimele zile, când s-au vaccinat peste 100 de mii de români pe zi, atingându-se noi recorduri zilnice, iar coordonatorul Valeriu Gheorghiță a anunțat că în acest moment s-a ajuns la 40% din populația adultă imunizată. Mai este însă mult până departe, în condițiile în care așa-numita imunizare de turmă presupune vaccinarea a cel puțin 60-70% din populație.
În plus, în cazul zonelor cu populație foarte densă, cum este Bucureștiul, nu se aplică regula cu 60-70% pentru asigurarea imunității de grup, ci ar fi necesar un procent de 86%, explica recent pentru HotNews.ro Răzvan Cherecheș, profesor de Sănătate publică la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca și fost consilier în Ministerul Sănătății în mandatul lui Vlad Voiculescu: „Pentru tulpina Delta, care este foarte transmisibilă, într-o zonă urbană bine populată, procentul necesar de imunizare de turmă este cam de 86%. Dacă vorbim despre imunitate de grup, imunitatea de grup variază în funcție de populație și densitate – în București spre exemplu e nevoie de un procent de 86% din populație imunizată, iar într-o zonă rurală ar trebui undeva la 60%, ca să ai imunitate de grup.”
Trebuie spus și faptul că, parcă direct proporțional cu scăderea dorinței de vaccinare în rândul populației și cu scăderea aglomerației din centre, în spațiul public, la televiziuni sau pe rețelele de socializare au zburdat în ultimele luni opinii anti-vacciniste și teorii ale conspirației privind vaccinarea împotriva COVID-19. Printre cei care le-au propagat – de la anonimi până la medici, artiști, politicieni cunoscuți sau o parte a presei.
Abia în ceasul al doisprezecelea, pe 17 octombrie, președintele Colegiului Medicilor, dr. Daniel Coriu, a anunțat că va susține „cu toată tăria” sancționarea oricărui medic prin suspendarea exercitării profesiei, dacă medicul prezintă în spațiul public teorii care nu sunt validate științific, iar prin informațiile transmise poate duce în eroare populația în privința stării de sănătate și periclita sănătatea publică. La 10 zile de la acel anunț, Colegiul Medicilor nu a nominalizat niciun medic ce ar putea fi sancționat și nu se știe când s-ar putea întâmpla acest lucru.
Ce, unde și când s-a greșit în campania de vaccinare? Ce trebuia făcut mai bine și cum se putea face? Puteam fi acum la procentul de 70% imunizați, cât este necesar pentru imunizarea de turmă? Cum ar fi arătat valul 4 în România în aceste condiții? Și câte vieți ar fi fost salvate? Întrebări deocamdată fără răspuns.
2. Restricțiile și măsurile de prevenție, haotice și veșnic bâlbâite de autorități. Marea relaxare și „am oprit pandemia”
Pe toată durata pandemiei, restricțiile impuse de autorități au părut decise haotic și comunicate haotic, oricât de dispus ai fi fost să le respecți. Dată fiind criza sanitară fără precedent, nu punem niciun moment în discuție oportunitatea și necesitatea impunerii acestor măsuri, ci modul în care au fost ele impuse, din punct de vedere legal, și comunicate. Autoritățile au părut veșnic prinse pe picior greșit, venind cu soluții improvizate și mult prea des contestabile din punct de vedere al legalității.
Poate cel mai bun exemplu este impunerea obligativității prezentării certificatului verde digital COVID – care atestă vaccinarea, testarea sau trecerea prin boală – pentru anumite activități prin Hotărâre de Guvern – soluție ce poate fi contestată și riscă să „pice” oricând pe motive de neconstituționalitate – și nu prin lege adoptată în Parlament – soluția legală și neatacabilă.
Poate că unul dintre posibilele răspunsuri este că România se află de aproape două luni și în criză politică suprapusă peste dezastrul sanitar din valul 4, nu avem un Guvern „plin”, ci doar unul interimar și în acest moment nu există o majoritate în Parlament care să asigure trecerea fără emoții prin legislativ a unor măsuri delicate, dar necesare și adoptate deja în multe alte țări.
Restricțiile impuse în România au pornit de la bun început cu stângul – să nu uităm că românii care au contestat amenzile primite în starea de urgență, în primele luni ale pandemiei, au câștigat pe bandă rulantă în instanță, după ce Curtea Constituțională a declarat neconstituțională OUG prin care fuseseră majorate amenzile date pentru încălcarea ordonanțelor militare.
În plus, restricțiile au părut mereu comunicate slab, adoptate și anunțate mereu la ore târzii ale serii/nopții și insuficient explicate.
De mult prea multe ori, aceste restricții au fost aprobate inițial într-o formă neclară și au avut apoi nevoie de corecturi, printr-un nou act normativ.
Pe parcursul pandemiei ne-am lovit de situații greu de explicat, precum școli închise la foarte puține cazuri (școli închise la doar 100-200 de cazuri pe zi dar deschise în vârful valului 4, la peste 15.000 de cazuri pe zi) sau școli închise în timp ce restaurantele, mall-urile sau sălile de jocuri de noroc rămăseseră deschise.
De asemenea, Biserica a fost și ea de neatins.
Nu mai departe de începutul lunii octombrie, a existat un moment în care Bucureștiul a fost în punctul de a avea două rânduri paralele de restricții de weekend în vigoare și nimeni nu mai înțelegea nimic – ce anume trebuie să respecte. Motivul: pe fondul creșterii accelerate a ratei de infectare în București, CNSU și Guvernul adoptaseră un nou set de restricții, în timp ce autoritățile locale abia se întruniseră să le aprobe pe cele vechi. Astfel că nimeni nu mai știa exact după ce oră nu mai are voie să circule pe stradă, la ce oră se închid magazinele etc.
Ultimele două bâlbâieli grave ale autorităților: în cel mai recent set de restricții, de zilele trecute, au anunțat că grădinițele și școlile private vor fi și ele închise, nu doar cele publice, iar intrarea la mall se va putea face doar cu certificat verde. În Hotărârea de Guvern publicată în Monitorul Oficial, aceste măsuri, anunțate anterior, s-au pierdut însă pe drum și nu mai apăreau pe hârtie, fapt care a generat, o dată în plus, haos.
De parcă nu ar fi fost de ajuns, autoritățile au promovat pe tot parcursul verii trecute Marea relaxare, în ciuda avertismentelor specialiștilor că urmează un val 4 al pandemiei cu o tulpină Delta mult mai agresivă decât variantele precedente ale coronavirusului, care va afecta masiv în special persoanele nevaccinate. Iar România avea și are foarte mulți nevaccinați.
La 1 mai, când România abia începea să își revină la capătul valului 3, cel mai dur de până atunci, premierul Florin Cîţu anunţa, într-o postare pe pagina sa de Facebook, că în această vară va merge în Vama Veche: „Vă promit că ne vedem vara aceasta şi în Vamă. Vă mulţumesc că aţi ales să vă vaccinaţi. Doar aşa revenim la all-nighters.”
Pe tot parcursul lunii mai, Guvernul și autoritățile au vorbit despre marea revenire la normalitate de la 1 iunie, iar la finalul lunii mai anunțau măsuri de relaxare masive începând cu 1 iunie. Din acel moment, relaxarea și revenirea la normalitate, deși suntem într-o pandemie despre care nimeni nu știe cât va mai dura, au fost marea preocupare a autorităților, iar mesajele către public au mers permanent în această direcție.
Pe 24 iunie, președintele Klaus Iohannis făcea o declarație greu de înțeles: „Campania a fost un succes, practic am oprit pandemia. Faptul că avem așa puține cazuri – nu mai avem un interes foarte mare pentru vaccinare.”
4 zile mai târziu, pe 28 iunie, și premierul Florin Cîțu anunța triumfător că „ținta era să eliminăm pandemia şi ţinta a fost atinsă”.
„Suntem pregătiţi nu numai de valul 4, suntem pregătiţi să depăşim pandemia. Sunt sigur că şi Ministerul Sănătăţii este pregătit, deci nu ar trebui să fie nicio problemă, avem dozele de vaccin” – Florin Cîțu pe 27 iulie.
3. Paturi ATI limitate și personal medical de Anestezie-Terapie Intensivă insuficient
Spitalele României au în total aproape 4.000 de paturi de Terapie Intensivă, potrivit declarațiilor șefului Departamentului pentru Situații de Urgență, Raed Arafat. În jur de 1.900 dintre ele sunt ocupate în acest moment de pacienți COVID-19. Alte câteva sute de pacienți COVID în stare gravă așteaptă în Unitățile de Primiri Urgențe ale spitalelor din toată țara să prindă un pat ATI. Cum în România nu mai există de câteva săptămâni paturi de Terapie Intensivă libere alocate pacienților COVID-19, cei care așteaptă un pat în UPU sunt puși pe lista de așteptare. Câteva zeci de bolnavi români de COVID-19 în stare critică au fost deja transferați în spitale din Ungaria, Polonia și Austria, pentru a primi îngrijire într-o secție de Terapie Intensivă.
Cum și alți pacienți – cei cu infarct, AVC, proaspăt operați, transplant etc – au nevoie de paturi ATI, rezultă că nu toate paturile disponibile în țară pot fi alocate pacienților COVID-19, ci doar o parte dintre ele.
În ultimul an și jumătate s-a vorbit însă foarte mult despre paturi și nedrept de puțin despre personalul medical specializat în Anestezie-Terapie Intensivă, și el insuficient.
Practic, oricât de multe paturi – mobilier + aparatură – ai cumpăra și înghesui în spitale, nu ai suficient personal medical pentru ele.
Dorel Săndesc, medic ATI la Spitalul Județean de Urgență din Timișoara, președintele Comisiei de Anestezie-Terapie Intensivă din Ministerul Sănătății și vicepreședintele Societății Române de ATI, declara într-un interviu acordat HotNews.ro că, în afara paturilor de Terapie Intensivă, cealaltă mare problemă este reprezentată de deficitul de personal din secțiile ATI din spitalele românești, unde există doar circa 1.000 de medici și în jur de 800 de rezidenți: „Sunt foarte multe spitale care nu au ocupat schema de personal prevăzută de normele în vigoare. Norme care sunt destul de bune. Cele mai multe spitale au deficit de personal, aici este problema”, declara medicul Dorel Săndesc în interviul acordat HotNews.ro.
Nu în ultimul rând, secțiile ATI au cel mai mare volum de aparatură dintre secțiile unui spital. Incendiile produse în ultimul an în secții ATI din câteva spitale COVID-19 – Spitalul Județean Piatra Neamț, Institutul de Boli Infecțioase Matei Balș din București și Spitalul de Boli Infecțioase din Constanța – arată faptul că, în momentul în care înghesui aparatură într-o secție ATI și încerci să crești peste noapte numărul de locuri, există riscul unor tragedii.
„Majoritatea spitalelor care funcționează acum, județene sau de urgență, sunt făcute pe un model tip, după cutremurul din 1977, la standardele, volumele și circuitele care erau valabile la momentul respectiv. În momentul de față, aceste standarde și circuite nu mai sunt valabile. Puterea necesară, electric vorbind, pentru funcționarea unui spital este acum mult mai mare, pentru că sunt mult mai multe echipamente consumatoare de energie electrică”, declara pentru HotNews.ro Bogdan Tănase, medic și managerul Institutului Oncologic din București, după incendiul din secția ATI a Spitalului Județean din Piatra Neamț, avertizând că astfel de tragedii se pot repeta oricând, în orice alt spital din România.
Singura soluție viabilă este construcția de spitale noi, pentru că cele vechi nu pot atinge standardele necesare în acest moment nici măcar cu investiții foarte mari, mai spunea atunci medicul Bogdan Tănase.
4. Medicamente vitale pentru tratarea pacienților COVID-19 lipsesc din spitalele din România
Medicamente vitale în tratarea COVID-19 lipsesc, în acest moment, din spitalele din România. Mulți aparținători sunt trimiși de medici sau încearcă, în disperare de cauză, să facă rost de tratament pentru cei dragi pe cont propriu. Chiar dacă pentru unele dintre aceste medicamente, costul este de ordinul sutelor sau miilor de euro și, chiar și așa, sunt aproape imposibil de găsit – o mare parte dintre ele nu pot fi cumpărate din farmacii nici măcar cu rețetă de la medic, fiind distribuite exclusiv în spitale.
Medicamentele din protocolul de tratare a COVID-19 care lipsesc cel mai frecvent din spitale din România sau cantitățile sunt foarte limitate sunt Tocilizumab (RoActemra) – anticorpi monoclonali folosiți în tratarea formelor medii și grave de COVID-19; Anakinra (Kineret) – tratament injectabil imunosupresor, terapie biologică asemănătoare cu Tocilizumab; Remdesivir (Veklury) – antiviral sub formă de soluție perfuzabilă, folosit în tratarea formelor medii și severe de COVID-19 și Favipiravir (FluGuard) – antiviral sub formă de pastile, folosit în tratarea formelor ușoare și medii.
Motivele pentru care aceste medicamente lipsesc sau se găsesc în spitalele asaltate de pacienți doar în stocuri la limită diferă de la medicament la medicament – spre exemplu Tocilizumab – anticorpii monoclonali considerați un fel de tratament-minune pentru cazurile medii și severe de COVID-19 – este, la origine, tratament pentru poliartrita reumatoidă severă, nicidecum pentru COVID-19, însă în ultimele luni s-a observat eficiența lui în tratarea COVID-19. În urmă cu puțin peste un an, anticorpii monoclonali nu erau încă folosiți în tratarea COVID-19 și nimeni nu se gândea la acest lucru. Gigantul farma Roche, care produce Tocilizumab, a anunțat încă din luna august, înainte de explozia valului 4 al pandemiei, că solicitările la nivel mondial depășiseră, la acel moment, cu 400% capacitatea de producție și avertiza că îi va fi imposibil să onoreze toate cererile pentru valul 4.
Tocilizumab nu a putut fi găsit în cantități suficiente nici măcar în urma activării de către România a Mecanismului european de protecție civilă și a mecanismului similar al NATO.
În lipsa medicamentelor suficiente, medicii din spitalele COVID-19 sunt în situația de a împărți „două paie la trei măgari”, după cum a recunoscut, plastic, pentru HotNews.ro managerul Spitalului de Boli Infecțioase din București, medicul Simin Aysel Florescu.
5. DSP-uri depășite de situație, testare insuficientă și greu accesibilă pe toată durata pandemiei
Dacă spitalele românești au reușit până acum, în cea mai mare parte a unui an și jumătate de pandemie, să facă față crizei, în ciuda lipsurilor de tot felul, nu același lucru se poate spune despre Direcțiile de Sănătate Publică.
Instituțiile care au avut ca sarcină principală testarea, efectuarea și gestionarea anchetelor epidemiologice, au atras în permanență atenția în mod negativ în ultimul an și jumătate și au părut de departe una dintre verigile cele mai slabe în gestionarea pandemiei în țara noastră.
Gafele DSP-urilor din aproape toată țara, anchetele epidemiologice ratate, birocrația inutilă și comunicarea aproape inexistentă într-o situație de criză au atras în permanență atenția presei și a publicului asupra lor.
Suntem în valul 4 și, la fel ca până acum, DSP-urile sunt depășite de situație. Sunt în continuare foarte greu de prins la telefon, iar suspecții de COVID care sună la DSP așteaptă zile întregi în casă pentru a fi testați sau măcar sunați de angajații DSP-urilor. De multe ori, DSP nu îi mai caută niciodată.
Vaccinarea și carantinarea nu vor avea efectul scontat pe termen scurt, fără testare masivă, avertiza în urmă cu aproape două săptămâni medicul Beatrice Mahler, managerul Institutului de Pneumoftiziologie Marius Nasta din București, spital aflat în prima linie COVID-19. Beatrice Mahler spunea că testarea rapidă, masivă, este absolut necesară, cel puțin în București, unde cifrele COVID-19 au explodat: „Eu cred că în acest moment trebuie să alegem testarea masivă și cred că asta ar fi o soluție pentru tot Bucureștiul, cu teste rapide să facem un screening al populației. Dacă vreți, și la intrarea în magazinele mari, pentru că trebuie să facem testare cât mai mult în acest moment, pentru ca persoanele depistate pozitiv să rămână la domiciliu, să fie izolate și abia apoi politicul să decidă care este momentul de introducere al certificatului verde (…) Acum, atenția trebuie să fie îndreptată către cetățean și soluția pentru el este testarea, iar în momentul în care avem un val pandemic de așa amploare, testarea gratuită este obligatorie pentru a pune capăt acestor pierderi masive de vieți”, declara managerul Institutului Marius Nasta, la B1 Tv.
Cam singura variantă este însă testarea la clinici private, cu bani din buzunar, și nu toți românii își permit costurile – prețul unui test poate ajunge la 200-300 de lei. În plus, încă de la începutul lunii octombrie, testele din farmacii, o varianta mai ieftină, sunt foarte greu de găsit.
6. „Meciul” permanent dintre Ministerul Sănătății și premierul Florin Cîțu
Lunile dinaintea valului 4, în care România ar fi trebuit să se pregătească pentru dezastrul care urma, au fost marcate de conflictul permanent, uneori mocnit, alteori la vedere, dintre conducerea Ministerului Sănătății (USR-PLUS) și premierul Florin Cîțu (PNL).
Ministerul Sănătății nu a avut aproape niciun cuvânt se spus în privința campaniei de vaccinare împotriva COVID-19, al cărei debut a coincis cu venirea lui Vlad Voiculescu la conducerea instituției. Campania a fost gestionată de CNCAV, comitet aflat în subordinea directă a primului ministru, Florin Cîțu. Singurul rol al Ministerului Sănătății a fost acela de a asigura plata personalului din centrele de vaccinare. Atât în mandatul lui Vlad Voiculescu, cât și al Ioanei Mihăilă, dinspre Ministerul Sănătății s-au auzit acuzații la adresa premierului și a Ministerului Finanțelor că, deși au fost ceruți, banii pentru plata personalului din centrele de vaccinare nu au venit la timp.
De altfel, primul conflict mocnit izbucnit încă din primele zile ale anului între Vlad Voiculescu și premier a fost chiar din acest motiv: chiar dacă nu a ieșit niciodată să o spună public cât timp a fost ministru, Vlad Voiculescu și-ar fi dorit ca și Ministerul Sănătății să aibă un cuvânt de spus în campania de vaccinare împotriva COVID-19 și în special în campania de comunicare.
La finalul lunii septembrie, la multe luni de la plecarea din minister, Vlad Voiculescu publica pe pagina sa de Facebook un document privind strategia echipei sale în ceea ce privea campania de vaccinare, document despre care spunea că i-a fost transmis pe 14 ianuarie premierului Florin Cîțu și prezentat la acea vreme și președintelui Klaus Iohannis. Echipa sa de la minister convinsese unele dintre cele mai cunoscute agenții de publicitare să se implice pro bono în campania de vaccinare, spunea Vlad Voiculescu. În plus, în același document propunea amânarea vaccinării „esențialilor” și vaccinarea persoanelor cu vârsta peste 60 de ani și a celor cu boli cronice ca prioritate zero, având în vedere faptul că România dispunea, în acea perioadă, de un număr limitat de doze de vaccin. Vlad Voiculescu mărturisea că „șocantă pentru mine atunci a fost liniștea ce s-a așternut în sală”.
De asemenea, Ministerul Sănătății a fost exclus aproape complet, anul acesta, din deciziile privind restricțiie impuse în diverse perioade ale pandemiei. Acest lucru a devenit foarte vizibil mai ales după plecarea lui Nelu Tătaru de la conducerea instituției, în iarna trecută, și venirea echipei USR-PLUS. Deciziile privind restricțiile impuse în România din cauza pandemiei sunt luate de Comitetul Național pentru Situații de Urgență (CNSU), condus de Florin Cîțu și Raed Arafat și aprobate apoi prin Hotărâre de Guvern. Ele sunt propuse de un Grup tehnico-științific din cadrul CNSU, din care face parte un reprezentant al Ministerului Sănătății, reprezentanți ai INSP, DSP, medici etc.
Este greu de spus dacă valul 4 ar fi arătat altfel în cazul în care Ministerul Sănătății ar fi fost lăsat să se implice în campania de vaccinare și în deciziile privind restricțiile. Cert este că, potrivit medicilor consultați de HotNews.ro, vaccinarea și restricțiile corecte, la momentul potrivit, sunt regulile de aur pentru prevenirea exploziei de îmbolnăviri în pandemie.
De altfel, picătura care a umplut paharul (cel puțin în varianta oficială) și a dus la demiterea lui Vlad Voiculescu de la conducerea Ministerului Sănătății, la mijlocul lunii aprilie, a fost un Ordin de ministru semnat de medicul Andreea Moldovan, secretar de stat care avea ca atribuție gestionarea pandemiei, privind restricțiile ce urmau să fie impuse în valul 3. Problema invocată de Florin Cîțu: că nu a fost informat în legătură cu acel Ordin. Vlad Voiculescu și Andreea Moldovan au părăsit împreună ministerul, însă o mare parte din echipa USR-PLUS a rămas pe loc, iar Ioana Mihăilă, până atunci secretar de stat în echipa Voiculescu, a fost promovată ministru.
Imediat după demiterea de la conducerea Ministerului Sănătății, Vlad Voiculescu a lansat o acuzație gravă: numărul românilor decedați de COVID-19 ar fi fost subraportat, iar autoritățile aveau două evidențe paralele ale acestora, cu cifre diferite. Scandalul subraportării morților de COVID a ținut mult timp capul de afiș în spațiul public, cu toate eforturile premierului Florin Cîțu de a îl minimiza. Pe 19 aprilie, primul ministru declara la Digi 24 că „Nu există în acest moment nicio dovadă şi astfel de declaraţii trebuie foarte bine cântărite când le facem în spaţiul public, pentru că ele pot să creeze panică. Este vorba de cetăţeni ai României. Când facem astfel de declaraţii trebuie să fim foarte atenţi şi să avem şi dovezi.”
În lunile care au urmat s-a demonstrat că Vlad Voiculescu a avut dreptate, autoritățile raportând mii de decese de COVID-19 din urmă.
Un alt conflict izbucnit încă din primele zile ale anului între Vlad Voiculescu și Florin Cîțu a fost cel privind bugetul primit de Ministerul Sănătății în acest an de criză, considerat de ministrul în funcție la acea vreme insuficient.
Scandalul privind bugetul și banii primiți sau solicitați ulterior de Ministerul Sănătății avea să se întindă, de altfel, pe aproape întreg parcursul anului, până acum.
În timp ce Florin Cîțu a acuzat Ministerul Sănătății că nu a pregătit valul 4 și a amenințat că „vinovații vor plăti”, fostul ministru Ioana Mihăilă declara, săptămâna trecută, că nu a tăcut și a utilizat, în ultimele luni, „toate căile” pentru a cere finanțare pentru tratamente necesare pacienților COVID, ambulanță, vaccinuri, personalul din centrele de vaccinare și resurse pentru bonurile de masă acordate persoanelor vaccinate împotriva COVID-19. Ioana Mihăilă afirmă că prima solicitare de finanțare a fost făcută pe data de 28 aprilie, iar aceste adrese au fost ignorate în mod repetat atât de premier, cât și de Ministerul Finanțelor – condus în această vară tot de Florin Cîțu: „Nu am tăcut, în tot mandatul meu am pus soluții pe masă, soluții faultate de un premier care nu credea că vine valul 4.”
Tot săptămâna trecută, Ioana Mihăilă declara pentru HotNews.ro că pe tot parcursul mandatului său, cea mai mare problemă a fost lipsa banilor la Ministerul Sănătății. Banii pentru achizițiile de medicamente pentru valul 4 au ajuns la minister abia după rectificarea bugetară, adică după plecarea sa de la conducerea instituției, spunea fostul ministru al Sănătății, care a pus la dispoziția presei și documente în acest sens.
În plus, nu doar banii pentru medicamente împotriva COVID-19 au fost o problemă în mandatul său, ci banii pentru medicamente în general: „Noi nu am mai avut bani la Ministerul Sănătății nici pentru medicamentele pentru tuberculoză sau pentru HIV/SIDA și am făcut niște artificii și niște mutări de credite de angajament și credite bugetare pentru a putea să furnizăm medicamente acestor pacienți, nu am mai avut bani pentru achiziția de vaccinuri din programul obișnuit de vaccinare, pe lângă că aveam restanțe la plata centrelor de vaccinare.”
De cealaltă parte, premierul Florin Cîțu anunţa pe 21 septembrie că va cere o „anchetă/analiză” care să arate cum s-a pregătit Ministerul Sănătăţii pentru al patrulea val al pandemiei de COVID-19. „Este anormal şi cineva trebuie să răspundă pentru asta dacă valul patru nu a fost pregătit, deşi am vorbit despre asta toată vara.”
Pe 1 octombrie, Cîțu amenința că cei care nu au pregătit sistemul medical pentru valul 4 al pandemiei COVID-19 vor plăti, „indiferent de funcția pe care o dețin acum sau au deținut-o la Ministerul Sănătății”.
El a acuzat de asemenea faptul că „cineva din Ministerul Sănătății a tergiversat 5 luni achiziția unui medicament pentru COVID” și că „se pare că a fost o licitație care a început în aprilie pentru Tocilizumab și din aprilie și până acum o săptămâna această licitație a tot fost tergiversată.”
Ioana Mihăilă a explicat pentru HotNews.ro că licitația din luna aprilie a picat după ce nu s-a ajuns la nicio concluzie în discuțiile cu reprezentanții companiei. De asemenea, fostul ministru confirmă spusele companiei și pe ale medicilor din spitalele COVID consultați de HotNews.ro și spune că, într-adevăr, stocul de Tocilizumab era limitat pentru România „și, cel puțin din discuțiile pe care le aveam cu firma, ei NU estimau că ar putea aduce doze suplimentare până în decembrie. Acum a fost o mobilizare internațională pentru a ni se pune la dispoziție doze suplimentare de Tocilizumab, dar stocul de Tocilizumab era limitat.”
7. Estimările INSP în baza cărora a fost pregătit valul 4 – prea optimiste sau nu?
Multă lume se întreabă în aceste zile cum s-au pregătit autoritățile în lunile dinaintea valului 4 și dacă cineva a anticipat dezastrul. În România există o singură instituție care face estimări oficiale privind evoluția pandemiei, estimări care ajung la Ministerul Sănătății și la Guvern și în baza cărora autoritățile se pregătesc pentru ceea ce urmează – este vorba despre Institutul Național de Sănătate Publică.
HotNews.ro a obținut documentele integrale ce conțin 4 estimări oficiale ale Institutului Național de Sănătate Publică pentru valul 4 al pandemiei de COVID-19: din 21 iulie, 4 august, 18 august și 1 septembrie. Este vorba despre documente oficiale transmise, la acea vreme, Ministerului Sănătății, în vederea pregătirii valului 4. Documentele conțin estimările INSP privind evoluția numărului de cazuri, de pacienți internați, necesarul de paturi ATI și numărul zilnic de decese făcute înaintea exploziei din valul 4 și vi le-am prezentat în exclusivitate în urmă cu două zile.
Singura dintre ele care conține o estimare și pentru luna octombrie, în care ne aflăm, este prima dintre ele, cea din 21 iulie. Restul acoperă doar lunile august și septembrie.
Fostul ministru al Sănătății, Ioana Mihăilă, declara săptămâna trecută pentru HotNews.ro că specialiștii Institutului Național de Sănătate Publică au ratat estimările pentru valul 4 și au subestimat dezastrul care urma (Ministerul Sănătății folosește estimările INSP – n.red.).
O primă estimare a INSP dădea maximum 1.500 de spitalizări în valul 4 – nu doar ATI, ci totalul spitalizărilor, afirma Ioana Mihăilă: „Nimeni nu se aștepta la acest dezastru. Estimările Institutului de Sănătate Publică, cele mai pesimiste, erau de maximum 4.000 de internări în valul 4 – totalul internărilor, nu doar Terapie Intensivă. Iar ei au actualizat la finalul lunii iulie – începutul lunii august estimarea mai optimistă din luna iunie – începutul lunii iulie, când dădeau maximum 1.500 de spitalizări în valul 4. Nu știu ce modele matematice au folosit, dar se pare că și cea cu 4.000 a fost prea optimistă. Ei dădeau 4 scenarii, iar cea cu 4.000 era scenariul cel mai pesimist.”
Reamintim că Ioana Mihăilă a fost ministrul Sănătății în perioada 21 aprilie – 7 septembrie, în care România s-a pregătit pentru valul 4 al pandemiei de COVID-19.
Adriana Pistol, medic epidemiolog, directorul Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile
De cealaltă parte, HotNews.ro a stat de vorbă și cu specialistul INSP cel mai vizibil pe toata durata pandemiei – Adriana Pistol, medic epidemiolog și directorul Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile din cadrul Institutului. Adriana Pistol este de asemenea membru al Grupului tehnico-științific din cadrul Comitetului Național pentru Situații de Urgență, care recomandă restricțiile impuse în România, în perioada pandemiei.
Puteau specialiștii INSP să anticipeze dimensiunea exactă a dezastrului din valul 4? Medicul epidemiolog Adriana Pistol afirmă că estimările INSP pentru valul 4 au fost actualizate din două în două săptămâni. În ceea ce privește precizia lor, directorul CNCSBT spune că nu crede că cineva putea anticipa exact evoluția cu foarte mult timp înainte, iar precizia acestor estimări ține de foarte mulți factori, o parte dintre ei neputând fi controlați de către cei care fac aceste calcule.
Tot din motive care țin de precizie, INSP a transmis autorităților, pe data de 21 iulie, o estimare care conținea și previziuni privind evoluția în luna octombrie, iar ulterior, în august și la începutul lunii septembrie, a ales să facă estimări pentru perioade mai scurte – nu mai mult de o lună, explică Adriana Pistol: „Pentru precizie, când simțim că precizia devine nejustificată, renunți la ea și faci scenarii pe termene mai scurte. O faci mai bine mai precis, din aproape în aproape, decât să te duci prea mult. Fiindcă riști să aibă un nivel de încredere atât de scăzut, încât uneori nu mai merită. Și atunci, mai bine faci din aproape în aproape. Dacă vă uitați, când am mers la intervale mai scurte de timp, s-au cam îndeplinit, previziunea este mult mai credibilă.”
„Este ca și când le-ați cere meteorologilor să explice cum dau prognoza pe două săptămâni”, mai spunea Adriana Pistol.
Pe 21 iulie 2021, Institutul Național de Sănătate Publică transmitea către Ministerul Sănătății un document intitulat „Evoluție estimare și necesar de pregătire elaborată de Institutul Național de Sănătate Publică”, în care făcea o estimare pentru valul 4 al pandemiei: media numărului zilnic de îmbolnăviri la fiecare 7 zile, numărul total de spitalizări, internări în ATI și număr de decese. Documentul conține cele mai optimiste scenarii pentru valul 4, dintre cele 4 documente consultate de HotNews.ro. Estimarea acoperea perioada 1 august – 30 octombrie. Pentru perioada în care ne aflăm acum, spre exemplu – 15-30 octombrie – Institutul Național de Sănătate Publică a estimat un necesar de minimum 80 și maximum 225 de paturi de Terapie Intensivă pentru pacienții COVID-19 în stare critică. De asemenea, estimarea pentru numărul zilnic de noi îmbolnăviri de COVID-19 (media la 14 zile) a fost cuprinsă între 340 (minim – scenariul cel mai optimist) și 900 de cazuri (maxim – scenariul cel mai pesimist), pentru aceeași perioadă: 15-30 octombrie.
Estimările INSP au fost însă actualizate ulterior la fiecare două săptămâni.
8. Spitalele modulare pentru care au fost bani europeni, dar nu s-au făcut
50 de milioane de euro, bani europeni pentru construirea de spitale modulare. Atât a avut la dispoziție România în primul an al pandemiei, când cea mai mare temere care a urmărit sistemul sanitar, autoritățile, dar și pe mulți dintre români a fost aceea că numărul pacienților COVID-19 în stare gravă ar putea depăși, la un moment dat, numărul paturilor de Terapie Intensivă din spitale. Cel mai probabil, doar restricțiile impuse în anumite perioade și norocul au făcut ca o astfel de catastrofă să fie evitată, la acel moment.
În valul 4 însă, în care ne aflăm acum, inevitabilul s-a produs: sute de români bolnavi de COVID-19 în stare critică așteaptă un pat ATI, pe lista de așteptare, fiind tratați în Unitățile de Primiri Urgențe ale spitalelor din toată țara.
Cert este că atunci când era cea mai mare nevoie de ele, în pandemie, spitalele modulare pe fonduri europene nu s-au făcut.
Spital modular construit de Asociația Dăruiește Viață la Piatra Neamț
Un calcul sumar arată că autoritățile ar fi putut construi în anul pandemiei cel puțin 20 de spitale modulare similare, cu paturi ATI – practic, o medie de un spital modular la două județe – din fondurile europene pe care le-ar fi putut accesa pentru asta: 50 de milioane de euro.
Mai mult decât atât, în mod bizar, autoritățile au gândit un apel de proiecte la care nu au avut dreptul să aplice pentru finanțare spitalele, ci doar două entități: Ministerul Apărării Naționale și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, structură aflată în subordinea Departamentului pentru Situații de Urgență, condus de Raed Arafat.
Spitalele modulare pot fi folosite și după pandemie, având o durată de viață de câțiva ani.
De subliniat că, dincolo de numărul insuficient de paturi din spitale, în special din secțiile ATI, și de constucția de spitale modulare, o altă problemă rămâne deschisă: deficitul de personal medical, în condițiile în care România are, spre exemplu, doar în jur de 1.000 de medici de Terapie Intensivă.
Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu, fondatoarele Dăruiește Viață
Cele mai moderne spitale modulare din România, cu paturi și aparatură ATI, au fost construite, în pandemie, din donații și sponsorizări, de Asociația Dăruiește Viață, fondată de Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu: unul în București, în curtea Spitalului Elias, și unul la Piatra Neamț, în locul secției de Terapie Intensivă a Spitalului Județean, distrusă complet în incendiul de acum un an.
HotNews.ro a scris pe larg despre spitalele modulare din bani europeni, niciodată construite de autorități, aici: EXCLUSIV Secretele pandemiei: În anul în care am stat cu sufletul la gură ca secțiile ATI să nu intre în colaps, autoritățile au ratat construirea a 20 de spitale modulare din bani europeni.
9. Haos în fiecare toamnă în spitale, în preajma rectificării bugetare
A 9-a cauză a crizei în care ne aflăm identificată de HotNews.ro, dar nu cea din urmă: în fiecare toamnă, în așteptarea rectificării bugetare, spitalele au probleme mari în a-și asigura materialele și consumabilele necesare. Motivul este unul foarte simplu: în așteptarea banilor de la rectificare, spitalele rămân adesea fără bani.
Unii dintre medicii consultați de HotNews.ro vorbesc despre lipsa unor medicamente, până la lipsa aței chirurgicale în această perioadă a anului.
De această dată însă, haosul se resimte mult mai acut decât în alți ani, în condițiile în care spitalele sunt luate cu asalt de pacienți COVID-19, într-un moment în care s-a atins vârful pandemiei în România.
10. Șase miniștri ai Sănătății într-un an și jumătate de pandemie
Nu mai puțin de 6 miniștri ai Sănătății – fiecare cu o altă echipă și altă viziune – a avut România într-un an și jumătate de pandemie.
Prima lună a pandemiei ne-a prins cu Victor Costache – chirurg cardiovascular cu o carieră impecabilă – la conducerea Ministerului Sănătății. Costache a fost însă un ministru care a stat mai mult în umbră în cele 5 luni de mandat și care avea să demisioneze exact în ziua în care se împlinea o lună de la înregistrarea primului caz de COVID-19 în România.
Locul lui a fost luat de Nelu Tătaru, medic chirurg și liderul PNL Vaslui, numit secretar de stat în Ministerul Sănătății în decembrie 2019, moment din care devenise principalul comunicator și cel mai vizibil oficial din această instituție. Primul mandat al lui Nelu Tătaru s-a concentrat strict pe gestionarea pandemiei, existând în acea perioadă numeroase acuzații din partea asociațiilor de pacienți că ceilalți bolnavi nu mai aveau acces în spitale sau legate de lipsa unor medicamente vitale, iar numeroasele probleme din sistem și ale bolnavilor cronici au fost ignorate pe parcursul primul său mandat.
La finalul lunii decembrie, după alegeri, ministrul Sănătății avea să fie desemnat Vlad Voiculescu. Pentru a doua oară ministru, după un prim mandat de 7 luni și jumătate în 2016, Vlad Voiculescu, cunoscut ca fondatorul Rețelei citostaticelor și al taberei pentru copii bolnavi de cancer MagiCamp, venea pe un val de așteptări uriașe. Ajuns la conducerea Ministerului Sănătății într-o perioadă extrem de complicată – suprapusă peste al treilea val al pandemiei, cel mai dur de până atunci, și debutul celei mai ample campanii de vaccinare din istoria recentă – scurtul său mandat a fost marcat de scandaluri la tot pasul – doar în parte întemeiate, multe umflate de o parte a presei sau de adversarii politici. Mai puțin de 4 luni a rezistat Vlad Voiculescu la conducerea Ministerului Sănătății, pe fondul conflictului mocnit, dar permanent, cu premierul Florin Cîțu.
Pentru scurt timp, interimatul la conducerea Ministerului Sănătății a fost asigurat de însuși premierul Florin Cîțu, care i-a delegat însă toate atribuțiile secretarului de stat Andrei Baciu.
În locul lui Vlad Voiculescu, la conducerea Ministerului Sănătății venea, pe 21 aprilie, Ioana Mihăilă, secretar de stat în echipa Voiculescu, medic endocrinolog și membru PLUS. Oamenii din echipa Voiculescu-Mihăilă din minister (în mare parte comună) vorbesc despre o mai bună organizare a acesteia și despre abilitatea ei de a evita, cel puțin în primele luni de mandat, continuarea conflictului cu PNL – Florin Cîțu.
Cu toate acestea, Ioana Mihăilă avea să declare public, după plecarea de la Ministerul Sănătății în septembrie, consecință a ieșirii USR de la guvernare, că a fost faultată în permanență de un premier care nu a crezut în venirea valului 4 și nu a alocat bani Ministerului Sănătății nici pentru pregătirea valului 4, nici pentru tratamentul pacienților cronici sau vaccinurile uzuale.
Cseke Attila (UDMR), actualul ministru interimar al Sănătății, a venit la conducerea instituției în plin vârf al valului 4, după demisia Ioanei Mihăilă. Un ministru mai degrabă discret, care se află acolo doar temporar și, potrivit surselor HotNews.ro, nici nu își dorește să rămână, în condițiile în care este ministru „plin” la Dezvoltare, lucrări publice și administrație.
Favoritul pentru a îi lua locul lui Cseke Attila în viitorul guvern este Nelu Tătaru.
INTERVIURILE HotNews.ro