Sari direct la conținut

Irinel are 51 de ani și asta e ultima lună în care mai lucrează în construcții în Belgia. Nu mai are putere. Nu mai poate să îndure durerile de spate și de picioare. „Șantierele pentru mine s-au închis”

HotNews.ro
Irinel are 51 de ani și asta e ultima lună în care mai lucrează în construcții în Belgia. Nu mai are putere. Nu mai poate să îndure durerile de spate și de picioare. „Șantierele pentru mine s-au închis”
Irinel vrea să se întoarcă acasă de pe șantierele din Belgia/Foto: Cosmin Bumbuț

Viața muncitorilor în construcții în Belgia se scurge din șantier în șantier, de la o cazare la alta, departe de familiile și de satele din Vaslui de unde au plecat ca să scape de sărăcie, până când îmbătrânesc și spatele cedează, iar bărbații se întorc în sfârșit acasă. Poveștile lor au fost documentate vreme de mai multe luni de jurnaliștii Elena Stancu și Cosmin Bumbuț și publicate pe Teleleu.eu și Hotnews.

Irinel Blăniță este din satul Rădești, județul Vaslui, iar fetele lui au 23 și 24 de ani. Una a făcut Facultatea de Mecanică la Iași și lucrează ca ingineră, iar cealaltă a făcut Facultatea de Chimie și lucrează în Germania în domeniul în care a studiat. Irinel a renovat casa cu banii din Belgia – a mărit bucătăria și a construit baie cu fosă septică, pentru că în sat nu există canalizare.

Cele două fete ale lui au crescut și acum sunt independente. Muncesc la birou, așa cum a visat pentru ele de când erau mici. De-asta a plecat în Belgia, să le țină la facultate.

Acum se poate întoarce acasă.

Viața lui a fost ca o cursă cu obstacole. „După Revoluție a fost foarte greu cu banii. Nu mă plâng, nu m-am plâns niciodată de muncă. De mic, de când am început să merg, am muncit acasă la părinți, că asta a fost viața. Căram apă cu gălețile de la un kilometru.”

A plecat să muncească în Rusia, la Soci, înainte de Jocurile Olimpice de Iarnă din 2014, apoi la Moscova să construiască blocuri. „Aveam familia de întreținut, asta era pentru mine pe primul loc.”

În Germania a lucrat la fibră optică, apoi, în 2018, a venit în Belgia. Nu mai ține minte anii și localitățile – au fost doar un șir de șantiere care puteau fi oriunde, pentru că oricum nu era acasă, lângă familia lui. „Fetele mi-au simțit lipsa, dar altă soluție n-aveam.”

Acest reportaj face parte dintr-o serie despre românii care muncesc în construcții în Belgia.

Citește textul complet aici.

INTERVIURILE HotNews.ro