De ce „manevra bețișoarelor” reușită de o treaptă a rachetei Starship a SpaceX este un moment istoric

Al cincilea test făcut cu o rachetă Starship de la SpaceX a adus o nouă premieră: treapta principală a fost recuperată cu ajutorul a două brațe uriașe, manevra fiind una extrem de complicată. De ce momentul este unul istoric? Este mai aproape „visul” lui Elon Musk, de a duce oameni pe Marte?

O manevră delicată reușită „din prima”

SpaceX a reușit duminică ceva foarte complicat: să recupereze cu ajutorul a două brațe gigantice una dintre cele două mega-componente ale rachetei Starship, pe care o lansase cu doar câteva minute înainte.

Cele două „baghete” uriașe instalate lângă turnul de lansare au reușit să prindă treapta Super Heavy lungă de 71 de metri, treaptă care, cu ajutorul motoarelor, a reușit să încetinească atât de mult încât să poată fi prinsă cu succes. Brațele mecanice de la turn au fost poreclite „chopsticks” (bețișoare).

Este o manevră tehnică extrem de delicată, cum nu s-a mai reușit până acum și vine la un an după ce primele teste cu prototipuri ale mega-rachetei Starship au fost dezamăgitoare, s-au terminat repede, cu explozii și se părea că succesul este foarte departe.

Reușita este cu atât mai importantă, cu cât celor de la SpaceX le iese „din prima”, adică la primul zbor de test unde au avut manevra pe listă.

Elon Musk spunea că ar vrea ca rachete de test fără echipaj uman la bord să fie trimise către Marte la final de 2026, dacă totul merge bine. Lansările către Marte sunt posibile o dată la 26 de luni, datorită poziției planetelor.

Izbânda arată că SpaceX a depășit o mulțime de probleme tehnice complicate, iar în planurile pentru viitoare misiuni către Lună și apoi către Marte este esențial ca pe orbită să poată fi transportate încărcături tot mai mari și mai grele. Dacă sunt recuperate și reutilizate segmentele rachetei cu care aceste sarcini sunt duse pe orbită, costurile lansărilor vor tot scădea.

Aterizările de mare precizie sunt importante pentru viitoarele misiuni pe Lună. NASA a acordat SpaceX un contract de 4 miliarde dolari și intenționează să folosească rachete Starship pentru a duce oameni pe Lună, ca parte a programului Artemis.

NASA vrea să exploreze zona polului sud lunar, unde o topografie complicată, dominată de cratere și creste, înseamnă că nava spațială care ajunge acolo va trebui să poată ateriza în zone bine determinate. NASA a identificat 13 astfel de situri care sunt relativ plate și sunt aproape de resurse, cum ar fi apa înghețată.

Reușita de duminică arată și cât de mare a devenit distanța dintre compania lui Elon Musk și rivalii săi la capitolul tehnologie pentru călătorii spațiale lungi. Cu siguranță că SpaceX va avea teste eșuate pe viitor, însă deja a căpătat multă experiență și compania este pe drumul cel bun. Companii precum Blue Origin, RocketLab și firme din China vor avea tehnologii de reutilizare a unor segmente, însă SpaceX este în „pole position”.

În testul de duminică, naveta Starship a ajuns cu bine în Oceanul Indian, aterizarea controlată a fost reușită și scutul termic a rezistat mai bine decât la testul nr 4 din iunie.

Ce ar mai fi de făcut

Pe viitor, SpaceX mai are obstacole tot mai grele de depășit, cum ar fi realimentarea pe orbită de la viitoare „nave-benzinării” spațiale și va trebui ca lansările Starship să fie într-un ritm tot mai alert, nu doar câteva pe an.

Alte teste vor fi legate de capacitatea de a opri și reporni fără probleme motoarele Starship în spațiu, pentru a efectua schimbări de direcție (intrări, ieșiri orbitale).

Racheta SpaceX este formată din două părți: Starship este nava spațială/treapta superioară (cu șase motoare Raptor), iar Super Heavy este boosterul/treapta principală (de propulsie), cu 33 de motoare Raptor, de care este nevoie pentru a scăpa de atracția gravitațională a Pământului. Racheta are 120 metri înălțime, fiind cea mai mare și cea mai puternică realizată vreodată.

Între prima lansare și cea de-a doua au trecut șapte luni, iar a treia a venit la patru luni distanță de a doua. Al patrulea a venit la mai puțin de trei luni, în iunie, iar în viitor s-ar putea ajunge la cadența dorită de Elon Musk: o lansare de test la două luni.

Cultura inginerească a SpaceX este faimoasă prin faptul că tolerează riscuri mari în comparație cu uriașele companii din industria aerospațială. SpaceX face teste reale, duce nava aproape de maximul rezistenței ei și vrea să facă un număr cât mai mare de încercări în cât mai puțin timp. Nu trebuie uitat că și racheta Falcon 9 a avut la început probleme, dar acum este super-fiabilă, după ani de reușite și teste.

Strategia se numește în engleză „break-it-then-fix-it” (strică și repară apoi), iar la SpaceX a funcționat și în trecut și a dus la rezultate bune, însă trebuie răbdare și curaj.