Iranul a ridiculizat atacul Israelului. Cu ce sunt înzestrate, de fapt, cele două țări rivale

Israelul a lovit sâmbătă instalații militare din Iran, afirmând că se răzbună pentru atacul cu rachete al Teheranului de la 1 octombrie, cel mai recent episod în conflictul în creștere dintre rivalii din Orientul Mijlociu, notează Reuters.

Armata israeliană a declarat că a finalizat loviturile și și-a atins obiectivele, avertizând Iranul să nu răspundă, în timp ce o agenție de presă semi-oficială iraniană a promis o „reacție proporțională” la acțiunea israeliană.

Iranul pare să minimalizeze atacurile de peste noapte ale Israelului, o sursă citată de mass-media de stat negând anunțul IDF potrivit căruia zeci de avioane de luptă au luat parte la atacul de represalii, conform Times of Israel.

„Rapoartele care susțin că 100 de avioane militare israeliene au avut un rol în atac sunt, de asemenea, minciuni, deoarece Israelul încearcă să supraestimeze atacul său slab”, a declarat sursa citată de agenția de presă semioficială iraniană Tasnim.

Presa de stat relatează, de asemenea, că avioanele israeliene nu au pătruns în spațiul aerian iranian în timpul atacurilor și că au provocat doar pagube limitate.

Anterior, Iranul a declarat că sistemul său de apărare aeriană a contracarat cu succes atacurile Israelului asupra țintelor militare din provinciile Teheran, Khuzestan și Ilam, cu „pagube limitate” în unele locații.

Sursa citată de Tasnim mai spune că instalațiile Corpului Gardienilor Revoluției Islamice din Teheran nu au fost vizate.

Reuters a trecut în revistă cum sunt înzestrate cele două țări când vine vorba despre o bătălie aeriană.

IRAN

Forțele aeriene iraniene au 37.000 de angajați, însă deceniile de sancțiuni internaționale au împiedicat în mare măsură Teheranul să beneficieze de cele mai recente echipamente militare de înaltă tehnologie, potrivit Institutului Internațional pentru Studii Strategice din Londra (IISS).

Forțele aeriene au doar câteva zeci de avioane de atac funcționale, inclusiv avioane rusești și modele americane învechite, achiziționate înainte de Revoluția islamică din 1979.

Republica Islamică are o escadrilă de nouă avioane de luptă F-4 și F-5, o escadrilă de avioane Suhoi-24 de fabricație rusă și câteva MiG-29, avioane F7 și F14, conform IISS.

Iranul dispune, de asemenea, de avioane fără pilot concepute pentru a zbura în ținte și a exploda. Analiștii estimează că arsenalul său de drone este de ordinul miilor.

Mai mult, aceștia spun că Iranul are peste 3 500 de rachete sol-sol, dintre care unele transportă focoase de jumătate de tonă. Cu toate acestea, numărul celor capabile să atingă Israelul ar putea fi mai mic.

Comandantul forțelor aeriene iraniene a declarat în aprilie că Suhoi-24 sunt în „cea mai bună stare de pregătire” pentru a contracara orice potențial atac israelian.

Dar dependența Iranului de Suhoi-24, dezvoltate pentru prima dată în anii 1960, subliniază slăbiciunea relativă a forțelor sale aeriene.

Pentru apărare, Iranul se bazează pe un amestec de sisteme de rachete sol-aer și de apărare aeriană rusești și de producție internă.

În 2016, Iranul a primit de la Rusia sistemul antiaerian S-300 – rachete sol-aer cu rază lungă de acțiune, capabile să atace simultan mai multe ținte, inclusiv avioane și rachete balistice.

Teheranul dispune, de asemenea, de platforma de rachete sol-aer de producție internă Bavar-373, precum și de sistemele de apărare Sayyad și Raad.

ISRAEL

Israelul are o forță aeriană avansată, furnizată de SUA, cu sute de avioane de vânătoare multifuncționale F-15, F-16 și F-35.

Acestea au jucat un rol în doborârea dronelor iraniene în aprilie, când Republica Islamică a lansat drone explozive și a tras rachete spre Israel, în primul său atac direct asupra teritoriului israelian.

Forțele aeriene nu dispun de bombardiere cu rază lungă de acțiune, deși o flotă mai mică de avioane Boeing 707 recondiționate servesc drept cisterne de realimentare care ar putea permite avioanelor de vânătoare să ajungă în Iran pentru ieșiri punctuale.

Forțele aeriene israeliene și-au demonstrat capacitatea de a lovi ținte cu rază lungă de acțiune în iulie, când avioanele de vânătoare au lovit zone din apropierea portului Hodeidah din Yemen, ca represalii la un atac cu dronă al Houthi în Tel Aviv.

Pionier în tehnologia dronelor, Israelul dispune de avioane fără pilot Heron, capabile să zboare mai mult de 30 de ore, suficient pentru operațiuni la mare distanță.

Muniția Delilah are o rază de acțiune estimată la 250 km- cu mult sub regiunea Golfului, unde se află Iranul, deși forțele aeriene ar putea reduce distanța prin livrarea uneia dintre muniții mai aproape de granița Iranului
.
Se crede că Israelul a dezvoltat rachete sol-sol cu rază lungă de acțiune, dar nici nu confirmă, nici nu infirmă acest lucru.

Un sistem multistrat de apărare aeriană dezvoltat cu ajutorul SUA după Războiul din Golf din 1991 oferă Israelului câteva opțiuni suplimentare pentru doborârea dronelor și rachetelor iraniene cu rază lungă de acțiune.

Sistemul de la cea mai mare altitudine este Arrow-3, care interceptează rachete balistice în spațiu. Un model anterior, Arrow-2, funcționează la altitudini mai mici.

Sistemul Praștia lui David cu rază medie de acțiune contracarează rachetele balistice și rachetele de croazieră, în timp ce Iron Dome, cu rază scurtă de acțiune, contracarează tipul de rachete și mortiere folosite de milițiile susținute de Iran în Gaza și Liban, dar, teoretic, poate fi folosit și împotriva rachetelor mai puternice ratate de Arrow sau Praștia lui David.

Sistemele israeliene sunt concepute pentru a fi conectate la interceptoarele omologe americane din regiune, pentru o apărare puternică a coaliției.