M-am trezit, din întâmplare, moderatoarea unei dezbateri cu aproape 2 milioane de vizualizări între susținătorii lui Georgescu și cei ai lui Lasconi și am aflat că „trebuie să ne pregătim ranița de război” și alte lucruri

Am organizat, fără să îmi propun acest lucru, o confruntare electorală, pe micul meu cont de Facebook, între taberele pro Călin Georgescu și pro Elena Lasconi, cu o simplă postare. M-am trezit cu o avalanșă de mesaje, însă pentru mine a reprezentat o bună ocazie de a analiza, la un loc, profilurile susținătorilor ambilor candidați la președinție, în special ai lui Călin Georgescu, total necunoscuți în bula mea.

Totul a pornit de la o postare despre reacția unor tineri la vestea că Lasconi a ajuns în finala pentru prezidențiale. Un mesaj, pe care eu l-am considerat total inofensiv, a făcut aproape 2 milioane de vizualizări (da, milioane!), și a generat aproape 5.000 de comentarii din partea ambelor tabere, în două zile. Enorm pentru un cont care atrage, în medie, doar 1.500 de vizualizări la o postare. Și, pe oră ce trece, numărul lor crește. Ca să fie clar, nu am plătit niciun ban pentru promovarea acestei postări. Bănuiala mea este că postarea a fost distribuită masiv pe grupurile rețelelor de socializare.

“La 18 ani vor trimite scrisori de pe front”

Context. Am reprodus dialogul pe care l-am purtat cu fiul meu de 17 ani, prin mesaje scrise, imediat după ce Lasconi a trecut pe locul doi. „L-a luat Lasconi pe Ciolacu”, îmi scrie fiul meu. „Da. E incredibil. Văd că urmărești cu interes”, îi răspund. „A aplaudat toată clasa”, contină el, spunând, apoi „Votezi cu ea în turul 2”.

Nu am interacționat niciodată, până acum, cu susținătorii lui Călin Georgescu, nu cunosc pe nimeni din bula mea care să-l fi votat, nu mă încadrez în niciun fel în profilul electoratului său. Cu toate acestea, această postare atrage sute de votanți de-ai săi. În egală măsură, estimez eu, vin să comenteze și susținătorii Elenei Lasconi.

Am remarcat o discrepanță puternică între mesaje, diferența tonului dintre cele două tabere fiind uriașă. În timp ce susținătorii lui Lasconi exprimă opinii în care cuvântul „speranță” este foarte des utilizat, cei ai lui Georgescu mă invadează cu vorbe dure, încrâncenate, amenințătoare și jignitoare. Inițial, am crezut că sunt asaltată de boți, însă analizând profilurile lor, constat că sunt oameni reali, în mare parte. Foarte mulți dintre ei sunt bărbați, de 30-40 de ani, familiști, cu mesaje naționaliste, și femei de vârstă mijlocie, cu mesaje religioase, cu diverse medii, inclusiv din mediul rural.

Multe dintre mesajele taberei Georgescu fac referire la războiul din Ucraina, în contextul în care acest candidat militează pentru o așa-zisă neutralitate. „Să-i pregătești ranița de război”, „Îi va trimite Lasconi să lupte în Ucraina”, „Nu e problemă. La 18 ani vor trimite scrisori de pe front”, „Să ne ferească Dumnezeu să iasă Lasconi, război scrie pe noi”

Într-un interviu la TVR 3, Georgescu a spus că NATO „este cea mai slabă alianță de pe fața pământului” și, „dacă lucrurile continuă în felul acesta”, ar abandona-o instant, dacă ar ajunge președinte sau premier, potrivit Pressone, citat de Digi24.

Altă linie de atac este cea a diversității sexuale, spunând că dacă iese Lasconi, băieții vor purta tocuri. „Cu așa alegeri, vom vedea cât mai mulți băieți pe tocuri” sau „Se vor transforma într-o generație LGBTQ”, „Băieții se vor mărita cu băieți”.

Rar este inserat și câte un mesaj echilibrat din partea susținătorilor lui Georgescu. Unul dintre ele îmi atrage atenția: „Am votat și votez Călin Georgescu, dar de lăudat mișcarea tinerilor din România”.

Din cealaltă tabără, se revarsă un sentiment de încredere: „Bravo, copii, avem speranță cu astfel de tineri”. Și îndemn: „Asculți-vă fiul, viitorul lui este în mâinile noastre”.

Comentează și tineri, aceștia declarându-se îngrijorați de viitorul lor. „Vă mulțumim că ne ascultați vocile”, scrie o fată de 20 de ani.

Cine nu are tineri să-și cumpere

Și să-i asculte. În seara votului, prima reacție a fiului meu: „Trebuie să iasă lumea în stradă!”. Eu îi explic că nu putem ieși să protestăm față de votul oamenilor, sunt alegeri democratice, opțiunea lor nu poate fi contestată. Băiatul meu nu se mulțumește cu astfel de argumente și îmi reproșează că nu-i înțeleg punctul de vedere, că este vorba chiar despre apărarea democrației.

Luni și marți seară, în Piața Universității s-au adunat sute de tineri care gândesc ca fiul meu. „Nu votaţi un dictator, tinerii vă cer în cor”, au scandat ei. Sunt tineri care simt că democrația în care s-au născut și au crescut este puternic amenințată. Este vorba despre viitorul lor.

Dar nu toți tinerii gândesc așa. Unii dintre ei l-au votat chiar fără să-l cunoască, nici măcar nu i-au reținut numele. Ei sunt mândri că l-au ales pe Călin Popescu, Florin Călinescu sau George Călinescu, pentru că „vorbește bine”.

Georgescu și-a construit electoratul în ani de zile, departe de bula cunoscută multora dintre noi, și nu doar pe Tik-Tok, așa cum suntem tentați să credem, la o primă analiză. Am descoperit numeroase podcast-uri cu el, interviuri și filmulețe pe YouTube de acum patru-cinci-șase ani, cu milioane de vizualizări, cu mii de comentarii din partea oamenilor hipnotizați de discursul său cu tente mistice. „Sunteți viitorul președinte al României, trimis de Dumnezeu pe pâmânt”, scriau susținătorii săi încă de prin 2020.

Prima oară am aflat de el în perioada 2011-2012, când tot apărea pe liste scurse „pe surse” în presă, ca viitor premier tehnocrat. Fiind jurnalist pe Guvern, îmi sunam toate sursele relevante, însă primeam același răspuns: „Ignoră-l, se autopropune, nu îl ia nimeni în considerare”. Apoi, la fiecare criză guvernamentală și schimbare de premier, era pomenit numele său. Bineînțeles, pe surse. 

Ultima oară l-am văzut pe o astfel de „listă” în toamna lui 2015, după schimbarea guvernului Ponta, pe fondul protestelor în urma incendiului din clubul Colectiv. Am urmat îndemnul surselor, l-am ignorat și scos complet din atenția mea, în toți acești ani, până acum, când a devenit evident că nu și-a abandonat uriașa dorința de putere. Iar acum e foarte aproape să și-o îndeplinească.