Revoltă în societatea civilă: „România este un stat suveran, conform Constituției. Partidele care-și spun «suveraniste» își ascund extremismul și sugerează că noi, ceilalți, suntem contra suveranității naționale”

Nimeni nu are dreptul să pretindă exclusivitatea suveranității, spune Ciprian Necula, activist în mișcarea romă, într-un articol de opinie scris pentru publicul HotNews. El își exprimă revolta că „sub etichete noi se ascund amenințări vechi, precum legionarismul”.

Partidele care se auto definesc „suveraniste” susțin că militează pentru suveranitatea națională în fața unor influențe externe, a unor structuri internaționale sau a „vânduților” din țară. 

Însă, dintr-o perspectivă constituțională și juridică, această retorică nu are fundament real, întrucât România este deja un stat suveran conform Constituției sale. Iar toate partidele politice legale, indiferent de orientarea lor ideologică, sunt, în esență, susținătoare ale suveranității naționale. 

„O mască”

Ideea unei „ideologii suveraniste” nu reprezintă decât o mască pentru grupuri extremiste, care încearcă să-și ascundă conexiunile cu formele istorice de radicalism, precum legionarismul, fascismul, nazismul sau național-comunismul. 

Articolul 1, alineatul 1 din Constituție afirmă: „România este un stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”. 

Astfel, noțiunea de „suveranitate” este deja înrădăcinată în legislația fundamentală a țării, ceea ce înseamnă că orice partid politic legal înregistrat, indiferent de ideologia pe care o promovează, este implicit un susținător al suveranității naționale. 

Nu există un grup sau o ideologie specifică care să aibă exclusivitatea revendicării suveranității, deoarece toți cetățenii României, prin lege, beneficiază de aceleași drepturi și responsabilități, iar partidele politice, în mod natural, operează în cadrul unui stat suveran.  

Partidele care-și spun „suveraniste” sugerează că noi, ceilalți, suntem contra suveranității naționale. Operează astfel o divizare anti democratică, în cetățeni „buni” și cetățeni „răi”. 

Acolo unde se ascunde legionarismul interbelic

Deși se prezintă ca apărători ai suveranității naționale, aceste grupuri nu sunt decât expresii ale unor ideologii extremiste care încearcă să evite etichetele istorice de extremism totalitar. 

În spatele noțiunii de „suveranism” se ascund adesea elemente din legionarismul interbelic, fascism, nazism sau chiar național-comunism. 

Aceste mișcări își caută legitimitatea în retorica naționalistă excesivă, care adesea contopește idei de superioritate națională cu ura față de minorități și o viziune totalitară asupra statului. Totalitarism înseamnă și dispariția partidelor, cum unul dintre candidați a clamat în repetate rânduri. Chiar marți, 3 decembrie 2014, acest candidat a avertizat că ”partidele sunt falimentare” și că Parlamentul  este un loc unde „se joacă cu sufletele și mințile voastre”. 

În trecut, aceste ideologii au fost asociate cu regimuri autoritare care au adus mari suferințe și distrugeri, iar acum, în mod subtil, se încearcă reabilitarea lor sub masca unui „suveranism” corect politic. 

În realitate, termenul de „suveranism” nu face decât să camufleze viziuni totalitare care sunt, de fapt, regresive și periculoase. Aceste mișcări nu sunt interesate de consolidarea unui stat democratic, ci mai degrabă de instaurarea unui regim autoritar care respinge drepturile fundamentale ale omului și pluralismul politic. 

În acest sens, „suveranismul” postulat de aceste grupuri devine un paravan pentru extremele ideologice care nu au renunțat la idealurile periculoase ale regimurilor totalitare din trecut.  

Metode vechi sub etichete noi

Una dintre cele mai subtile tehnici folosite de aceste grupuri extremiste este manipularea limbajului. Într-o eră în care sunt tot mai vigilente cercurile intelectuale și societatea civilă față de orice formă de extremism, este din ce în ce mai dificil pentru grupurile extremiste să își promoveze direct ideologiile naționaliste radicale sau fasciste. 

De aceea, acestea au apelat la o tactică lingvistică subtilă, redenumind vechile ideologii sub etichete mai „acceptabile” precum „suveranism” sau „naționalism”.

Astfel, aceste grupuri încearcă să își spele imaginea, pretinzând că apără valorile naționale și tradiționale, în timp ce, în realitate, continuă să militeze pentru politici de exclusivism și discriminare.

Ele se distanțează de stigmatul legionarismului, fascismului și altor forme de extremism din trecut printr-o retorică „modernizată”, care poate atrage atât cetățeni vulnerabili, cât și tineri influențați de mișcările populiste. 

Suveranitatea nu are ideologie politică. Este, în esență, o fantezie politică. România este un stat suveran conform Constituției sale, iar toate partidele constituite legal și care activează în cadrul statului de drept sunt, în mod implicit, susținătoare ale suveranității naționale. 

În acest sens, orice încercare de a se plasa sub umbrela „suveranismului” reprezintă, de fapt, o strategie de a ascunde legături cu extremismul, în scopul de a evita stigmatul istoric al regimurilor totalitare. 

Societatea românească, precum și întreaga comunitate europeană, are dreptul să înțeleagă ce se întâmplă acum în România. Suveranitatea unui stat democratic nu trebuie confundată cu viziuni autoritare și xenofobe.